Tăriceanu continuă să îi apere pe corupții din Senat

„În calitate de președinte al Senatului am obligația să apăr independența sa în raport cu celelalte puteri ale statului și să contribui la refacerea prestigiului acestei instituții. Exprimarea unor critici publice la adresa Senatului venite dinspre presă, rețele de socializare, cetățenii care au tot dreptul să se exprime liber, și chiar dinspre partide politice sunt absolut normale. Nu pot fi însă de acord cu critici publice venite dinspre alte autorități ale statului sau componente ale acestora. (…) Țin să subliniez că, după votul de miercuri din Senat, nimic nu stă în calea procurorilor de caz de la DNA să finalizeze ancheta și rechizitoriul și să-l trimită în judecată pe dl. Șova. Senatul nu a încuviințat reținerea și arestarea senatorului Șova, dar nu a obstrucționat în niciun fel continuarea urmării penale până la finalizarea ei, urmărire care se desfășoară fără restricții, la fel ca în cazul oricăror cetățeni anchetați în libertate”, afirmă Tăriceanu.

Președintele Senatului amintește că a doua zi după votul din Senat, președintele României a adresat CCR în limitele constituționale „o cerere de soluționare a unui presupus conflict juridic de natură constituțională” dintre Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, și Parlamentul României, pe de altă parte.

„Acțiunile președintelui României au fost acompaniate simultan de critici aduse Senatului din partea DNA și CSM. În realitate, nu există un conflict de natură constituțională, pentru că Senatul a luat în dezbatere și s-a pronunțat prin vot asupra cererii de ridicare a imunității unui senator, fără depășirea limitelor acestei competențe și exact în baza temeiurilor legale menționate de solicitant (DNA) în cererea sa, respectiv, art. 24 din Legea 96/2006 (Statutul senatorilor și deputaților) și art.172 din regulamentul Senatului. Ceea ce a declanșat aceste critici este rezultatul votului și nu presupusul conflict, deci, putem vorbi despre o încercare de uzurpare a competențelor Senatului de către alte autorități, prin tentativa de a impune o soluție (deci, de a exercita în locul Senatului o competență dată acestuia prin Constituție)”, subliniază Tăriceanu.

Călin Popescu-Tăriceanu explică faptul că, potrivit articolului 72 din Constituție, deputații și senatorii nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte.

„Textul constituțional recunoaște astfel dreptul necenzurabil al Camerei parlamentare de a decide cu privire la reținerea și arestarea unui membru al său, procedură utilizată chiar și în Parlamentul European. Se poate observa că cele două autorități menționate încearcă negarea acestui drept al Parlamentului, prin tentativa impunerii unei soluții exterioare legislativului. Această situație ar anula principiul independenței puterilor în stat. Or, art. 69 din Constituție interzice orice mandat imperativ”, mai arată președintele Senatului.

Tăriceanu face precizări și cu privire la acuzațiile referitoare la aplicarea de către Senat în cazul Șova a art. 24 din Legea 96/2006 (statutul senatorilor și deputaților) și art.172 din Regulamentul Senatului.

„Cererea de încuviințare a reținerii și arestării senatorului Șova, a fost făcută de DNA exact în baza art. 172 din Regulamentul Senatului, aflat în vigoare. Nu avem nicio îndoială că, la momentul redactării cererii, dna. procuror general știa câte voturi erau necesare pentru ca cererea DNA să fie admisă. Cu toate că am anunțat de două ori în plen, de la microfonul președintelui de ședință, temeiul legal al validării rezultatului votului, art. 24 din Legea 96/2006 (statutul senatorilor și deputaților), nici în timpul ședinței plenului și în nici un alt moment anterior, nimeni nu a avut obiecții legate de constituționalitatea acestor temeiuri”, precizează președintele Senatului.

Tăriceanu amintește teza de drept potrivit căreia orice normă legală în vigoare se bucură de prezumția de constituționalitate, pâna la invalidarea ei de către CCR.

„Pe această prezumție se întemeiază de altfel obligativitatea respectării ei: nici o normă nu este înainte de pronunțarea judecătorului constituțional, inaplicabilă și nu poate fi ignorată aplicarea ei fără ca cel care o face să nu se pună el însuși în afara legii. Abia în acest caz, am putea vorbi de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Aceasta înseamnă că, atâta timp cât art. 172 din Regulamentul Senatului sau art. 24 din Legea 96/2006 nu au fost declarate neconstituționale de CCR, aplicarea lor este obligatorie, în primul rând de conducerea Senatului”, susține Călin Popescu-Tăriceanu.

Președintele Senatului adaugă și faptul că Parlamentul nu a publicat niciodată în Monitorul Oficial „o hotărâre pentru că nu s-a adoptat un proiect de lege sau o hotărâre”.

„În cadrul aceleiași campanii pentru uzurparea unor atribuții ale Senatului, au fost voci care au făcut un mare caz, ba chiar am primit amenințări cu o acțiune penală împotriva mea, pentru faptul că, în urmă votului în cazul Șova, Senatul nu a emis o Hotărâre. De aceea, se impune o explicație. Parlamentul adoptă legi, hotărâri și moțiuni. După adoptare, acestea sunt publicate în Monitorul Oficial. Ceea ce nu se adoptă, nu există și deci nu se publică. Niciodată Parlamentul nu a publicat în MO o hotărâre pentru că nu s-a adoptat un proiect de lege sau o hotărâre. Dacă un proiect lege sau o inițiativă este respinsă definitiv, proiectul nu mai este înaintat la promulgare și desigur nici nu poate fi contestat la CCR”, susține Tăriceanu, în declarația difuzată sâmbătă.

Totodată, acesta precizează că, dacă Senatul ar accepta impunerea de către alte autorități ale statului a unor soluții, „s-ar crea un precedent extrem de nociv pentru democrația parlamentară”.

„Insistența cu care sunt promovate încercările de a uzurpa parte din competențele constituționale ale Senatului are o motivație care depășește cadrul luptei anti-corupție și nu are legătură cu aceasta. Dacă Senatul, pe care-l reprezint, ar accepta impunerea de către alte autorități ale statului a unor soluții, atunci s-ar crea un precedent extrem de nociv pentru democrația parlamentară. Potențial, și mergând pe această logică, am putea asista la extinderea acestei idei la orice vot contrar dorinței unei alte autorități (de ex., respingerea unei ordonanțe sau a unei cereri a Președintelui de reexaminare a unei legi, ar putea fi interpretată că blocând activitatea Executivului). Parlamentul ar deveni o formă fără fond, golită de atribuții, alte autorități urmând să decidă în locul său”, mai spune președintele Senatului.

Călin Popescu-Tăriceanu subliniază că, deși prin votul Senatului nu au fost îndeplinite condițiile pentru încuviințarea arestării preventive a senatorului Dan Șova, „nu poate fi considerat în niciun caz o blocare sau o îngreunare a actului de justiție”.

„În adresa procurorului-șef al DNA către CSM legată de procedura din Senat în cazul Șova, se spune: ‘Imunitatea parlamentarilor și a membrilor ori foștilor membri ai Guvernului nu trebuie să conducă la imposibilitatea desfășurării procedurilor judiciare și a înfăptuirii actului de justiție…’. Este superficial și cât se poate de greșit a afirma că înfăptuirea actului de justiție a devenit imposibilă în urmă respingerii, în cazul de față, a măsurii arestării preventive, atât timp cât nu există nici o piedică în finalizarea anchetei, a rechizitoriului și în a duce actul de judecată la bun sfârșit. Impulsionat de scrisoarea procurorului-șef al DNA, CSM a dat publicității imediat un comunicat din care citez: ‘CSM își exprimă îngrijorarea față de recentele situații apărute în Parlamentul României, prin care a fost blocat sau îngreunat actul de justiție…’. (…) Anchetarea sa de către DNA nu a fost și nu este împiedicată în niciun fel de Senat”, mai spune Tăriceanu.

Președintele Senatului mai susține că a observat „o confuzie indusă premeditat chiar de către CSM”, între Justiție/actul de Justiție, pe de o parte, și Ministerul Public, DNA și procurori, pe de altă parte.

„Ceea ce mai rezultă din cele publicate de CSM este o teză pe care am obligația să o resping. Astfel, am înregistrat în ultima vreme o confuzie indusă premeditat chiar de către CSM, între Justiție/actul de Justiție, pe de o parte, și Ministerul Public, DNA și procurori, pe de altă parte. Ministerul Public și DNA sunt organe de anchetă și nu Justiție. Justiția este reprezentată de instanțe. Procurorii se află în sala de judecată pe același palier cu avocații. Prin urmare, procurorii pot fi supuși criticii, așa cum pot fi supuși criticii și avocații. Asimilarea DNA ca organ de anchetă, cu Justiția și impunerea ideii că este afectată independența Justiției dacă procurorii sunt criticați, sunt elemente de destabilizare a autorității judecătorești și a actului de Justiție, în general, fenomen de care trebuie să ne ferim”, explică președintele Senatului.

Călin Popescu-Tăriceanu afirmă, în încheierea declarației sale politice, că și-ar dori ca demersul său să fie bine înțeles, întrucât „ar fi un pas extrem de util și o despărțire de practicile distructive din regimul Băsescu”.

„Atunci când apar diferențe de abordare între diverse autorități ale statului, ele să fie rezolvate printr-un dialog instituțional. O astfel de abordare ar permite însănătoșirea morală a unor componente ale societății românești cât și construcțiile viitoare de care România are nevoie”, conchide Tăriceanu.