Drumul spre Mecca la Teatrul Nottara

În premieră naţională, un text inspirat din viaţa şi opera lui Helen Martins, artistă vizionară a Africii de Sud.

Sala George Constantin
28 Mai 2015, ora 19:

Helen trăieşte singură. De 15 ani, de la moartea soţului său a trebuit să îşi înfrunte cea mai mare temere: întunericul nesfârşit care îi ocupa sufletul şi încerca să îl sufoce. A luptat împotriva lui şi l-a cucerit. A descoperit drumul spre lumină, ca un dar nesperat şi şi-a creat, cu propriile mâini, o Mecca personală. Statuile cărora le-a dat formă îi înţeleg neliniştea; statuile şi licărul lumânărilor… Dezaprobarea şi scepticismul micii comunităţi din Nieu-Bethesda a anilor `70, batrâneţea şi toate neajunsurile ei sunt, însă, alţi demoni care trebuie înfrânţi. Poate de aceea singurătatea şi boala au înnegurat-o de la o vreme, iar întunericul s-a întors, ca un oaspete nepoftit. Oare harul creaţiei a părăsit-o? Oare prietenia Elsei şi dragostea protectivă a pastorului Marius vor reuşi să alunge întunericul? Fiecare îi doreşte binele şi fiecare ţine profund la ea. Ce va alege Helen?

Dramaturgul contemporan Athol Fugard oferă o dramă inspirată de viaţa şi fascinanta personalitate a lui Helen Martins (1897-1976), cunoscută artistă a Africii de Sud, care şi-a transformat casa şi grădina într-o operă de artă, devenite ulterior muzeu (Casa Bufniţei şi Curtea Cămilei). Regizoarea Geanina Hergheligiu, alături de scenograful Victor Diaconu îşi propun în spectacolul de debut, Drumul spre Mecca (Casa Bufniţei) să surprindă sensibilitatea şi rafinamentul acestei poveşti, redate prin jocul a trei actori apreciaţi ai Teatrului Nottara. Compozitorul Valentin Luca, Dimitris Palade (video art) şi Alina Iacov Lazăr (mişcare scenică) potenţează sensurile acestei puneri în scenă.

Povestea Domnişoarei Helen este excepţională prin energia creatoare care apare neaşteptat în viaţa ei, la vârsta de 50 de ani, materializându-se în  15 ani de creativitate. Opera ei este aceea a unui artist vizionar; nu respectă neapărat un curent artistic, nu este influenţată de norme culturale, are un „ceva” naiv, ca lucrările de plastilină sau din lut create de copii, dar este foarte puternică prin intensitate. Are energie, mişcare, viziune, drum. M-a interesat cum reuşeşte o artistă să-şi apere şi să-şi susţină creaţia – materializarea unei zone atât de vulnerabile, de sensibile.

Spectacolul nostru îşi propune să vorbească despre Lumină şi Întuneric, despre preţul asumării Libertăţii spirituale şi despre ce trebuie să înduri pentru curajul de a rămâne pe acest drum, despre apusul vieţii şi despre retragerea din aceasta.