Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu

A fost ajutat de personalităţi culturale române (Nicolae Manolescu, Marina Constantinescu, Cristina Dumitrescu), personalităţi ale lumii teatrale din România (Silviu Purcărete, Tompa Gábor, Victor Ioan Frunză) şi de peste hotare (Prof. Kenneth Campbell — Director Artistic al Festivalului de Teatru „Blue Ridge”, profesor la Universitatea Virginia Commonwealth, Richmond, S.U.A, Prof. Noel Witts – Director of Studies, Universitatea DeMontfort, Leicester, M.B., şi alţii). La prima ediţie din 1993 nu au fost fonduri suficiente pentru asigurarea cazării invitaţilor în hotelurile din Sibiu şi a mesei la restaurante. Era martie şi erau troiene de zăpadă. Pentru mulţi care nu văzuseră zăpadă decât în filme, România părea o ţară fascinantă. La prima ediţie, oaspeţii au purtat usturoi în buzunare, pentru a se proteja de vampiri. Totuşi, marile spectacole ale teatrului românesc şi ale teatrelor invitate din afara ţării au conferit Festivalului calitatea de eveniment remarcabil în peisajul cultural internaţional.

După 1989 (sfârşitul regimului comunist), teatrul a fost cenzurat financiar, ignorat de cele mai multe ori de o critică centralistă, evitat de cronicari ale căror publicaţii nu aveau bani pentru călătorii – se părea că teatrul de provincie era condamnat la izolare pentru totdeauna. Totuşi, Sibiul nu a dispărut de pe harta teatrală, reuşind chiar să îşi facă prezenţa din ce în ce mai cunoscută la scară europeană.

Astfel, în primăvara anului 1994, ambiţiosul „Festival de Teatru Tânăr Profesionist” avea să înceapă în prima sală de teatru construită cu 400 de ani în urmă în Europa Centrală,. Fiind destul de vagă, această titulatură nu i-a mai satisfăcut pe organizatori. A doua ediţie a Festivalului a fost structurată în patru secţiuni. Reacţia publicului – în majoritate tineri – a arătat cât de mult au Sibiul şi România nevoie de teatru bun. Festivalul de Teatru Tânăr Profesionist de la Sibiu a prilejuit vizionarea spectacolelor celor mai importante teatre din ţară. Toate spectacolele primului Festival de la Sibiu au fost gratuite, nu s-au vândut bilete. A fost o ocazie minunată pentru locuitorii Sibiului, şi în special pentru studenţi, de a se confunda cu teatrul timp de zece zile. Mulţimi de oameni s-au înghesuit la intrarea în săli, unde uşieri uimiţi încercau să lase să intre întâi oaspeţii oficiali şi participanţii, înainte să înceapă lupta pentru restul locurilor.

Festivalul a dobândit continuitate, a ajuns să fie cunoscut din America până în Japonia, pentru a deveni mai târziu o instituţie cu o personalitate şi o structură din ce în ce mai bine definite.