Legea educației naționale, retrimisă în Parlament

On dec. 22, 2015 0

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis Parlamentului, marţi, spre reexaminare, un articol din Legea educației naționale. Şeful statului cere modificarea unui articol din lege care, dacă ar fi promulgat, departamentele din cadrul universităţilor ar dobândi „atribuții echivalente cu cele ale facultăților în ceea ce privește gestionarea programelor de studii universitare, fără a fi însă obligate să parcurgă aceeași procedură de înființare”.

Potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale, Legea pentru modificarea art. 133 din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma transmisă la promulgare, completează regimul juridic al departamentului stabilind că acesta este unitatea academică funcțională, ce asigură producerea, transmiterea și valorificarea cunoașterii în unul sau mai multe domenii de specialitate prin programe de studii și de cercetare.

Astfel, legea prevede că departamentul va putea funcționa ca entitate distinctă cu sau fără buget de venituri și cheltuieli, cu statut și regulament propriu, aprobate prin hotărâre a Senatului universitar. Totodată, în cadrul departamentului se pot organiza și gestiona programe de studii de licență, master sau doctorat în condițiile de acreditare prevăzute de lege.

Acest nou statut juridic pe care departamentele îl dobândesc se impune a fi însă reanalizat din perspectiva consecințelor pe care le generează în planul asigurării calității actului educațional, a corelării cu dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și a efectelor pe care noua reglementare le-ar putea produce ca urmare a intrării sale în vigoare în cursul anului universitar 2015-2016.

Art. 132 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011 prevede că facultatea este unitatea funcțională ce elaborează și gestionează programele de studii. Or, potrivit dispozițiilor art.133 alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (4) din legea transmisă la promulgare, departamentului i se conferă posibilitatea de a organiza și gestiona programe de studii de licență, master sau doctorat în condițiile de acreditare prevăzute de lege.

Altfel spus, prin efectul legii transmise la promulgare, departamentele dobândesc atribuții echivalente cu cele ale facultăților în ceea ce privește gestionarea programelor de studii universitare, fără a fi însă obligate să parcurgă aceeași procedură de înființare. În plus, consiliile facultăților ar putea fi excluse din procesul decizional de înființare a unui program de studiu de licență, masterat sau doctorat, în cazul în care un astfel de program este inițiat de către consiliul departamentului. O asemenea suprapunere de ordin funcțional și structural este de natură să genereze confuzii și inconsecvență la nivel decizional și managerial, cu grave consecințe asupra activității instituțiilor de învățământ superior.

Această suprapunere de atribuții poate conduce și la eludarea dispozițiilor Legii educației naționale nr.1/2011 referitoare la mecanismele de verificare și control aplicabile instituțiilor de învățământ superior. În acest sens, considerăm că simpla trimitere în conținutul normativ al art. 133 alin. (4) la condițiile de acreditare prevăzute de lege nu numai că este insuficientă, dar poate lipsi de aplicabilitate capitole întregi din Legea nr.1/2011 în ceea ce privește mecanismele de asigurare a calității actului educațional unui întreg ciclu de studii. Astfel, Secțiunea a 12-a din Capitolul III al Legii educației naționale nr. 1/2011, respectiv art.158-170, reglementează, distinct și în detaliu, studiile universitare de doctorat, precum și procedura de evaluare a școlilor doctorale.

Potrivit acestor norme, programele de studii universitare de doctorat se organizează în școli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu. Fiecare școală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu în parte. Evaluarea se face pe baza performanței și a capacității instituționale a instituției organizatoare de studii universitare de doctorat, din care face parte școala doctorală, iar sistemul de criterii și metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educației, pe baza propunerilor comune ale instituțiilor abilitate, fiecare școală doctorală fiind evaluată din 5 în 5 ani. Or, inexistența unor norme exprese în conținutul legii transmise la promulgare poate conduce la concluzia că toate aceste prevederi privind asigurarea calității unui întreg ciclu de studii nu sunt, în mod obligatoriu, aplicabile și departamentelor ca unități organizatoare de studii de doctorat.