Filarmonica din Viena, concert fabulos de 1 ianuarie

Pentru inceputul de an, Orchestra Filarmonica din Viena si-a facut o traditie din a delecta iubitorii de muzica din peste 90 de tari cu un concert festiv care atrage in egala masura profesionisti ai muzicii, melomani amatori sau simpli iubitori ai artelor, iubitori de tot ce este frumos.

Audienta este apreciata la peste 50 de milioane telespectatori, aflati in peste 90 tari de pe toate continentele, iar difuzarea este facilitata de reteaua Eurovision.

Din cele 1774 locuri cate are sala, plus inca 300 in picioare, cele mai multe sunt rezervate unor personalitati de seama ale culturii mondiale si, ca urmare, organizatorii nu pot pune la dispozitia publicului larg, contra cost, decat 700 de locuri. Aproape o treime!

Pentru acestia, s-au facut inscrieri inca de la inceputul anului, ajungandu-se la peste 60.000 de solicitanti. Ca si in alti ani, organizatorii au procedat ca la loto, tragandu-i la sorti pe cei care s-au inscris si au restituit avansul incasat (celor respinsi, costul li se restituie), informează ziare.com.

Tragerea la sorti se face ca la tombola, un participant avand dreptul sa „incerce” cate 2 locuri la fiecare din cele 3 categorii (de la 1090 euro, in jos). Tinand seama de numarul solicitantilor si cel al locurilor, sansele de reusita a norocosilor sunt sub 1 %.

Dar nici ceilalti nu raman cu buzele umflate. Ei pot privi de acasa frumoasele transmisii televizate, leganandu-se in acordurile muzicii vieneze, admirand superbele interioare sau exterioare ale palatelor imperiale, toate alese de acord cu conducatorul muzical al spectacolului, aflat la pupitru, cu bagheta.

Dirijorul este un factor cheie. De fiecare data, respectiva bagheta este incredintata unei personalitati de cel mai inalt rang, iar in analele concertelor vieneze de Anul Nou au ramas inscrise numele unor cunoscuti monstri sacri: Clement Kraus, Lorin Maazel, Herbert von Karajan, Claudio Abbado, Zubin Mehta, Riccardo Muti, Mariss Jansons.

Vinerea aceasta l-am urmarit pe acelasi Mariss Jansons, compozitor de origina letona, aflat pentru a treia oara de anul nou la bagheta prestigioasei orchestre din Viena, dupa 2006 si 2012.

Concertul a debutat cu o surpriza. Deschiderea n-a marcat-o, ca de obicei, o piesa din secolul XIX, ci una din secolul trecut, compusa de austriacul Robert Stolz (1880-1975): marsul ONU.

Surpriza n-a fost insa singura. In mod neobisnuit pentru concertele vieneze de anul nou, a fost introdus in program corul copiilor vienezi (baieti) – unul din cele mai renumite coruri de adolescenti din lume – care, impreuna cu orcherstra, ne-au interpretat impecabil doua interludii muzicale.

Obisnuita uvertura cu care altadata incepea intregul program, vineri a precedat partea doua, dupa ce partea intaia fusese deschisa, asa cum am aratat deja, cu marsul ONU.

In cea de a doua parte, am ascultat uvertura la opereta „O noapte la Venetia” de Johann Strauss fiul. Temele melodice ale acestei operete au harul de a aminti sclipirile cantonetei italienesti dand o nota pasionala pasajelor specifice ale valsului.

Concertul de anul nou al filarmonicii din Viena a mai adus si o alta surpriza: pe compozitorul parizian Emil Waldteufel, al carui nume apare pentru prima data in programul concertului de anul nou al filarmonicei din Viena. Valsul Espagna, op. 235, cu care compozitorul francez apare in program este insa corect integrat in structura acestuia, alaturi de cele din generatia Strauss.

Ca in fiecare an, concertul s-a incheiat cu trei piese, totdeauna aceleasi si care se repeta la toate editiile: o polca (op. 348), valsul „Dunarea Albastra”, ambele de Johann Strauss fiul si „marsul Radetzky” de Johann Strauss tatal.

Cu multi ani in urma, organizatorii au socotit necesar sa confere tuturor concertelor o nota comuna, ceva care sa le personifice si sa le asigure un brand atractiv.

Brandul a fost introducerea de fiecare data a acelorasi trei piese in final, dupa ce in prealabil concertul fusese declarat incheiat. Este ca un fel de bonus, cum am spune astazi, deci nimeni nu poate pretinde ca i s-au „plasat” trei piese cu de-a sila.