Incertitudine, vid de putere și noi abuzuri la Romsilva după plecarea lui Crăciunescu!

Adam Crăciunescu, cel mai profesionist și respectat director general  al Romsilva din perioada postdecembristă, a părăsit șefia acestei Regii Naționale extrem de importante la 21 martie, după patru ani de performanțe manageriale greu de egalat.

Valul de abuzuri care l-au vizat, abuzuri venite din partea conducerii Ministerului Mediului, Cristiana Pașca Palmer-ministru și Erika Stanciu-secretar de stat, l-au forțat pe acest profesionist din domeniul silviculturii să facă pasul înapoi și să-și depună mandatul de director general. Revocat abuziv din Consiliul de Administrație al RNP-Romsilva de un ministru incapabil să respecte legea, Crăciunescu a preferat să părăsească șefia  Romsilva, doar pentru a nu atrage această Regie Națională, extrem de respectată, într-un război din care nimeni nu avea de câștigat.

Adam Crăciunescu a demonstrat că este nu numai un profesionist sută la sută, dar și un om de caracter, cu coloană vertebrală. Vizat de un proces cu care nu are nicio legătură, dar care a avut menirea de a-l atrage forțat în mlaștina urât mirositoare a decredibilizării, Crăciunescu are obligația, în primul rând față de imaginea sa și cariera sa prodigioasă, să meargă până la capăt cu acest proces regizat și să arate tuturor că este nevinovat.

De altfel, verificările Corpului de control trimis de premierul Cioloș la Romsilva, nu au identificat nicio neregulă  în privința activității lui Crăciunescu ca director general al RNP-Romsilva. Și, atunci, despre ce vorbim?

Plecarea sa, forțată, din fruntea Romsilva a aruncat, însă, Regia într-o incertitudine uriașă. Miile de angajați de la nivel central și teritorial  îl regretă pe Crăciunescu. Regretă un director general competent și intransigent care le era înainte de toate un coleg și care le cunoștea nevoile, problemele, greutățile.

Astăzi, la șefia Romsilva este un vid uriaș de putere. Directorul general interimar, Cătălin Bibart, face eforturi susținute de a ține sub control o situație gravă, dar pârghiile și autoritatea sa sunt limitate. Eforturile sale sunt lăudabile, însă are mâinile, practic, legate. Șefii de Direcții Silvice Județene nu mai au un interlocutor real la nivelul conducerii Romsilva și se simt vulnerabili în fața unui Consiliul de Administrație interimar, aflat în afara legii, care face, pe față jocurile abuzivului ministru al Mediului.

Se vorbește de schimbări, de înlocuiri abuzive ale unor șefi de Direcții Județene, și se fac presiuni în acest sens. Ministrul Mediului nu renunță la acest joc murdar, plin de abuzuri și ilegalități, prin care urmărește preluarea controlului total al Romsilva. Numirea unui om de paie în fruntea Romsilva  care să facă, slugarnic, jocurile unor asociații de proprietari de păduri este o strategie cunoscută de luni bune. Mai ales că un director general manipulabil poate face schimbări și la nivelul Direcțiilor Silvice Județene.

Din păcate pentru interesele ministrului Mediului, numirea rapidă a unui nou director general al RNP-Romsilva întârzie. Nici nu se putea altfel cât timp Cristiana Pașca Palmer continuă să încalce cu nonșalanță legea.  Este vorba despre un alt faimos ordin de ministru (O.M. nr. 610/2016) prin care aprobă ,,Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de selecție și a comisiei de soluționare a contestațiilor, constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva”. Mai mult, cum poate numi un Consiliu de Administrație interimar ilegitim, numit fără respectarea prevederilor legale, un director general plin, în baza unui mandat care să respecte legea?

Din fericire, la Palatul Victoria, abuzurile doamnei ministru sunt cunoscute. Deși încearcă să convingă pe toată lumea că mandatul său, pe toate palierele, inclusiv la Romsilva, a respectat legea, lucrurile încep să fie clare în privința viitorului său  ca ministru.

După Sfintele Sărbători de Paște, ministrul Mediului va fi schimbat din funcție, împreună cu mai mulți colegi din Cabinetul Cioloș, în urma unei remanieri guvernamentale iminente. De aici, țipetele disperate ale unor „avocați” ai doamnei ministru, vezi cazul lui Nicolae Țucunel, de la ASFOR, devin de înțeles, cât timp acest tip de personaje se văd văduvite de oportunitatea numirii unui om manipulabil în fruntea Romsilva. Iar un om de paie în fruntea Romsilva înseamnă, până la urmă, lemn ieftin, cu mult sub prețul pieții pentru membrii ASFOR și nu numai. Este simplu, nu?

Și atunci de ce să ne mai mirăm de războiul necruțător dus împotriva profesioniștilor din Romsilva?