Pariul lui Cezar Ioan Corâci (UGIR-1903): Organizațiile patronale trebuie să fie o singură voce!

Domnule Cezar Ioan Corâci, în calitate de președinte al UGIR-1903, ați condus la finele lunii aprilie o importantă delegație la Munchen, eveniment care s-a soldat cu încheierea unui acord extrem de important  între Clubul de Export Bavaria și Clubul de Export București-Brașov-Bavaria?

Este foarte adevărat că la sfârșitul lunii aprilie, cu puțin înainte de Paștele ortodox, am avut plăcerea să conduc o delegație a UGIR-1903, formată din colegi reprezentativi din mai multe domenii de activitate, care împreună cu Clubul de Export București-Brașov-Bavaria au fost martorii unul eveniment extrem de important. Clubul de Export Bavaria, care reprezintă toate marile firme din acest land al Germaniei, care a fost înființat în urmă cu 68 de ani și cuprinde firme care reprezintă mediul de afaceri germani și care au o cifră de afaceri de peste 500 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul PIB-ului României. Aceste firme au fost de acord să semneze un acord de cooperare care presupune atât schimburi reciproce de informații, cât și extinderea relațiilor comerciale și a investițiilor în România, cu Clubul București-Brașov-Bavaria.

În discursurile care s-au ținut cu ocazia semnării acestui acord la RomanianHaus, Consulatul României de la Munchen, s-a subliniat faptul – chiar unul dintre vicepreședinții Clubului de Export Bavaria a spus că în 68 de ani de la înființarea acestui Club nu a fost semnat un acord cu vreo entitate din afara spațiului german- că ar trebui să înțelegem că acest lucru este o dovadă clară a interesului deosebit pe care Bavaria îl acordă dezvoltării relațiilor economice cu România. Trebuie să ținem seama că pe teritoriul României există câteva firme foarte importante care vin din acea zonă  și a căror prezență în peisajul economic se simte ca generator de alte afaceri, dar și ca contribuabili importanți la bugetul României. Aș menționa de exemplu, pentru că toată lumea știe ce înseamnă Bavaria și anume BMW, firma din România care se numește chiar Automobile Bavaria. Aș mai adăuga aici investițiile de la Brașov, Drexler Mayer, Airbus care se pregătește să fabrice anumite piese în Brașov. Această prezență nu este în acest moment, așa cum s-a spus, de altfel, și în discursuri, la nivelul potențialului, pentru că dacă ne uităm de pe partea românească a baricadei vedem că investițiile germane sunt prezente, cu precădere, doar în anumite zone. Mă refer aici la Brașov, Sibiu, Bistrița etc, unde a existat o puternică comunitate germană, și în București, unde sunt investiții foarte mari, dar, din păcate, sunt foarte multe locuri în țară, unde investițiile germane lipsesc.

Dacă privim, însă, dintre partea germană, vedem că există, încă, o lipsă acută de informații legate de anumite ramuri ale economii românești, ramuri în care Germania are expertiză deosebită.  Să nu uităm că Germania este lider ca tehnologie în Europa și, poate, și în lume în unele domenii.

Rolul acestui acord, rolul organizațiilor patronale din România, este acela de a construi punți economice care au o importanță deosebită. Nu vă ascund faptul că România a dat un exemplu de democrație în alegerea președintelui Klaus Iohannis care este etnic german și care constituie o garanție suplimentară în acest moment pentru dezvoltarea investițiilor germane în România.

Așa cum am mai arătat cititorilor cotidianului online „Cronica Română”, acțiunea a fost rezultatul unui șir mai lung de întâlniri, existând în acest sens, nouă luni de tatonări concretizate, inclusiv, prin vizite în România, prezența noastră la Oktoberfest, cunoașterea reciprocă a partenerilor, până s-a ajuns la semnarea acestui important acord.

De altfel, cu ocazia discuțiilor bilaterale care au avut loc, a fost posibilă inițierea unor posibile contacte de afaceri  ale colegilor care m-au însoțit în delegația care s-a deplasat la Munchen și care sunt  persoane reprezentative din mai multe domenii de activitate precum construcții, industrie ușoară, IT, industrie agro-alimentară, domenii care au avut și până acum un partener în Germania, dar al cărui potențial de creștere este foarte mare. Am constatat, de  asemenea, interesul și pentru modul în care mediul de afaceri și patronatele din România se implică și sunt parteneri de dialog ai Guvernului, Comisiei Europene și evident al partenerului social, al sindicatelor.

Cu toate acestea, lipsa unui reprezentant al României în confederația patronatelor europene continuă să aducă grave prejudicii mediului de afaceri, dar și imaginii țării noastre în ochii partenerilor europeni. Cum comentați?

Vreau să vă spun foarte clar că partea germană a fost „interesată” de lipsa unui reprezentant al României în Business Europe, care este patronatul european, deci confederația patronatelor din toate țările europene.

Dacă o să analizăm ce se întâmplă acolo vom vedea că până și Turcia este considerată țară europeană nu mai vorbesc aici de Bulgaria și alte țări mai mici decât noi, reprezentate de Camerele de Comerț, în timp ce România nu are niciun reprezentant admis în această confederație, situație pe care o consider inadmisibilă.

Făcând o scurtă analiză și ca rezultat al întrebărilor care mi s-au pus în privința acestei situații de către partea germană, s-a ajuns la o concluzia pe care noi cei care reprezentăm mediul de afaceri din România o știm foarte bine:  dispersarea activității patronale, ca să folosesc un termen blând, este principala cauză a acestei situații.  În special în ultimii trei –patru ani -după dispariția contractelor colective de muncă, care erau, în mod clar, un motiv temeinic ca să ne unim în fața presiunii sindicatelor, care trebuie să recunoaștem sunt mult mai bine reprezentate decât noi, situația s-a deteriorat și a condus la realitatea alarmantă de acum.

Este, de asemenea, evident că este nevoie de organizații patronale puternice mai ales acum în perioade de reconstrucție economică Și spun asta pentru că în ciuda creșterii constante din ultimii doi-trei ani, România se află, ca toate țările, după devastatoarea criză economică, într-o fază de reconstrucție economică. Mai mult, economia mondială s-a schimbat, se schimbă, de altfel, în fiecare zi, uitați-vă la marile fenomene care se petrec de la foarte multe falimente ale IMM-urilor până la apariția în anumite zone a altor IMM-uri, zone care în trecut aparțineau unor întreprinderi de mare anvergură și care astăzi  au fost înlocuite cu produse de serie mică.

Este evident că numai IMM-urile care sunt mai flexibile și care se pot adapta mai ușor la provocările pieței sunt rentabile. Mai mult, ne așteptăm în următoarele luni la o infuzie de capital importantă din Germania și nu numai din Germania. Mă aștept, deci, ca investițiile din România să crească în perioada următoare. Toate acestea ar necesita un mediu de afaceri cât mai bine organizat și dacă nu poate fi reprezentat de o singură voce, să fie reprezentat de cel mult două-trei voci, care să reprezinte grupuri reale de interese și care să ducă în forurile de dialog social, care există în România, mesaje la fel de coerente așa cum sunt și cele pe care le aduc sindicatele.

Și, totuși, domnule Corâci, de ce nu profită mediul de afaceri din România de această mână întinsă a partenerilor europeni, în special a Clubului Bavaria?

Este evident că nu știm să profităm de posibilitățile oferite și să ne așezăm la mese europene, nu suntem atenți  și nu putem influența în mod pozitiv legislația europeană care ni se aplică oricum. Mai mult, nu avem nici informații în timp real despre adoptarea unor directive care afectează, indiscutabil, și mediul de afaceri din România. Toate aceste lucruri se întâmplă din cauza lipsei de organizare. Să nu mai vorbim de faptul că în dialogul cu sindicatele avem, în acest moment, mari probleme. În momentul în care într-o întreprindere apare un conflict colectiv veți vedea, întotdeauna, alături de liderul sindical din unitate, pe președintele sau pe cei care conduc confederația sindicală din care fac parte. În același timp, din cauza lipsei de organizare a organizațiilor patronale, mulți patroni rămân singuri, neprotejați în fața acestor situații.

Prea multe orgolii, prea multe interese străine companiilor cu capital autohton și nu numai încazul unor așa-zise asociații patronale.  Care ar fi soluția strângerii rândurilor organizațiilor patronale, identificării unei voci comune, evident, extrem de puternică, situație ce ar avantaja clar exponenții mediului de afaceri din România? Își poate asuma UGIR-1903 o asemenea provocare?

Sunt, de asemenea, nenumărate probleme care ne sunt aduse la cunoștință de membrii noștri și cred că atingem aici un subiect pe cât de sensibil, pe atât de important și anume lipsa de organizare a mișcării patronale. În ultimii cinci ani, în mod special după promulgarea legii 62/2011, legea dialogului social care stabilește un cadru foarte bine instituționalizat al relațiilor de muncă, s-au produs mutații importante în organizarea mișcării patronale. Marile companii din România care în cea mai mare parte, așa cum se știe, sunt multinaționale, și-au creat o confederație patronală proprie, cu reprezentativitate, iar restul economiei, încă majoritar, dar individual nu foarte puternic, pentru că discutăm de economie cu capital autohton, dar care este reprezentată într-o proporție covârșitoare de IMM-uri, s-au organizat altfel.

Eu am crezut întotdeaună că unirea dă putere și chiar dacă în primul moment după apariția crizei economice și în perioada care a urmat părea că interesele marilor companii, ale multinaționalelor, sunt destul de diferite de interesele capitalului autohton cred că, totuși, ceea ce ne unește este mult mai mult decât ceea ce ne-ar fi putut despărți.

Cred că această divizare a fost o greșeală, în fond este ca și cum ai încerca să tragi o linie în economie, dar dacă te uiți vezi că legăturile sunt extrem de puternice pentru că  IMM-urile sunt ori piața, ori furnizori, pentru multinaționale, iar economia este legată intrinsec. Putem lua orice domeniu, spre exemplu Dacia-Renault, și veți vedea câte subansamble produce în România.

Este evident că este nevoie și de această parte a economiei românești, iar fabricile de subansamble, în marea majoritate , reprezintă capital autohton și sunt foarte bine văzute,si nu produc piese doar pentru Dacia ci și pentru alte firmele, unele germane, nu toate din Bavaria este adevărat. Spre exemplu, Ford, care nu este din Bavaria, produce multe piese în România.

Sunt convins că ideea care a fost lansată de partenerii germani, a încercării de a constitui un grup unitar, foarte bine organizat, care să aibă expertiza bazată pe practica economică și care să poată susține, atât la mesele de dialog social, în fața Guvernului, dar și la nivel european , la Business Europe, interesele economiei din României, indiferent că discutăm de multinaționale sau capital autohton, este un lucru necesar.

Personal, în numele colegilor mei,  ne-am arătat disponibilitatea de a participa la un asemenea proiect, proiect care poate deveni foarte rapid unul național. Este important să existe o entitate care să reprezinte în mod absolut majoritar interesele patronatului din România, cum de altfel legea 62/2011 prevede posibilitatea apărării intereselor patronatului din României, și cred că acest lucru va avea efecte pozitive importante în privința evoluției mediului de afaceri. Și spun acest lucru în sensul capacității de a influența pozitiv politicile guvernamentale, indiferent de guvernul care conduce România în acel moment,  cât și în dialogul cu partenerul social, cu sindicatele.

Cred, de asemenea, că o asemenea instituție ar da mai multă credibilitate mediului de afaceri românesc și României pentru că atunci când cineva dorește să investească într-o anumită țară caută în mod clar în afara reprezentanților aparatului de stat din țara respectivă, agenții economice și atașați comerciali, și parteneri instituționalizați de la care să ia primele informații din țara respectivă. Sunt convins că în următoarele luni acest  proiect se va realiza cu influențe pozitive pentru toată lumea.