Gabriel Liiceanu, la Bookfest 2017
Filosoful Gabriel Liiceanu consideră că volumele „Noaptea, ca hoții” de Ramona Ursu și „Fabrica de doctorate sau cum se surpă fundamentele unei nații” de Emilia Șercan, lansate duminică la standul Humanitas din Bookfest, sunt cărți-document, scrise de oameni care veghează ca organismul social să fie sănătos.
„Cărțile lansate astăzi sunt cărți-document ieșite, coapte, din istoria cenușie a ultimilor ani. (…) Acestea sunt cărți-anticorpi, cărțile unor oameni anticorpi, sunt cărțile unor oameni care veghează ca organismul social să fie sănătos. Anticorpii vindecă, asigură recuperarea sănătății corporale și asta cred că fac aceste cărți”, a afirmat Liiceanu, potrivit Agerpres.
El a subliniat că deși „se plagiază peste tot în lume, frauda intelectuală în lanț s-a inventat în România în anii tranziției”, dimensiunea acesteia fiind „fără pereche pe lume”.
„În academii create ad-hoc, pulsează, într-un ritm greu de urmărit, falsul intelectual, în care doctori plagiatori devin peste noapte profesori coordonatori de doctorate plagiate. Ies pe bandă rulantă, cu zecile de mii. Dintre acești infractori protejați se aleg în România prim-miniștri, miniștri, generali, comisari, procurori, oameni politici, primari, profesori universitari etc — ‘elita țării’. Acest spectacol neverosimil ne macină fundamentele nației”, a spus filosoful, citând din cuvântul său inclus pe pagina a patra a cărții Cameliei Șercan.
Liiceanu a explicat apoi „de ce de la mafia doctorală se ajunge la surparea fundamentelor nației”.
„Există lucruri pe lume cu care nu se poate glumi. Cu granițele unei țări, de pildă. Iese război. Nici cu granițele spiritului nu se poate glumi. Pentru că atunci se amestecă prostia cu inteligența, cinstea cu hoția, meritul cu potlogăria. Ajungem sa fim conduși de șmecheri, de hoți și de impostori. Exact asta ni s-a întâmplat. (…) Trebuie să ne facem meseria de cetățeni. Nu putem sta cu ochii închiși la asemenea întâmplări. Nu putem. Este o rușine să lași un om de genul ăsta singur. E vorba de viața noastră, nu de a ei. Ea face un gest de sacrificiu”, a susținut filosoful
În opinia sa, cartea Emiliei Șercan este „o bijuterie a jurnalismului de investigație”, dar și „povestea unei abjecții în formă continuată”.