O țară confiscată
Trăim de prea mult timp într-o țară confiscată de găști politice incapabile să vadă mai departe de propriile interese, unele mărunte și meschine, care exclud cu brutalitate mult-clamatul interes național.
Instituțiile fundamentale ale statului român, politizate excesiv, reprezintă veritabile unelte în mâinile unei găști sau ale alteia. Războiul pentru controlul total al României se duce pe viață și pe moarte. Nu există neutralitate, trebuie să alegi, obligatoriu, tabăra și să lupți pe baricade cu speranța că tabăra în care te regăsești și tu va reuși să se impună, să obțină victoria finală!
Parlamentul se află într-o fază accentuată de decredibilizare. Majoritatea PSD-ALDE, susținută complice de UDMR, se comportă ca pe propria moșie în Legislativ. Nu mai există respect pentru cetățean, nu mai există decență, nu mai există coloană vertebrală, nu mai există normalitate. Toate deciziile/diktatele impuse de Dragnea și Tăriceanu sunt respectate/votate fără niciun dram de opoziție de avalanșa de parlamentari PSD și ALDE. Interesul partidului primează în fața interesului celor care i-au trimis, în Parlament, pe cei de la PSD și ALDE.
În tot acest timp, vârfurile tupeului din PSD și ALDE vorbesc despre Parlament, despre importanța deciziilor luate în acest for democratic. Despre ce normalitate putem vorbi atâta timp cât în PSD și ALDE contează doar interesele unor lideri corupți și, după caz, chiar condamnați.
Se mimează responsabilitatea, îngrijorarea față de abuzurile DNA și ale Parchetului General care fac, nu-i așa, jocurile președintelui Iohannis. Aceasta este placă pe care o auzim, de dimineață până seară, la televiziunile obediente/aliate acestei alianțe toxice.
De cealaltă parte, există DNA , Parchetul General și, bineînțeles, președintele Iohannis. Opoziția joacă un rol decorativ, incapabilă să reacționeze, să se identifice drept o alternativă viabilă, în ochii milioanelor de români dezamăgiți de actuala clasă politică. Aceleași figure triste, decredibilizate accentuat, gen Cezar Preda, Anca Boagiu, Marian Petrache, Nini Săpunaru, iar lista poate continua la nesfârșit, apar în peisajul Opoziției. Cum să te prezenți alegătorilor ca o alternativă la guvernarea abuzivă și iresponsabilă a PSD cu niște candidați care nu mai pot convinge pe nimeni?
Fără candidați viabili, nepătați, PNL nu va avea nicio șansă în a învinge PSD la viitoarele alegeri locale și parlamentare.
Pentru a fi, însă, corect până la capăt, nu pot să nu trag un serios semnal de alarmă în privința abuzurilor procurorilor DNA și mai ales ale șefului acestei Direcții, Laura Codruța Kovesi. Prea multe semne de întrebare, prea multe dosare care sunt aruncate în piața publică la “momentul potrivit”, prea multe decizii suspecte, prea multe tergiversări în privința unor lideri putred de corupți care au fost ocoliți sistematic de procurorii DNA. Cât timp DNA va prefera un rol de jucător implicat în schimbul unui rol normal de arbitru echidistant al luptei politice, vor exista uriașe probleme.
Președintele Iohannis privește obsesiv spre al doilea mandat și țintește electoral în această direcție. Există suspiciuni rezonabile că ar face echipă cu Kovesi, iar numeroasele indicii în această direcție nu pot fi neglijate. Tocmai de aici, derivă această confuzie uriașă care, practic, năucește alegătorul.
Inevitabil, cele două tabere formate, pro-PSD și pro-DNA și Iohannis, sunt pe lungimi de undă diametral opuse. Singura întrebare care se poate pune este: care tabără este mai numeroasă? Pentru că acești alegători vor decide, pentru mulți ani, soarta/viitorul României.
Problema este că, în timp ce liderii PSD vizează deschis ca un număr cât mai mare de români să nu se prezinte la vot și să rămână la fel de dezamăgiți de actuala clasă politică, forța lui Iohannis și a partidelor care îl susțin provine chiar dintr-o prezență cât mai mare la vot!
Personal, consider că suntem obligați și în 2017, ca și în anii trecuți, să optăm pentru răul cel mai mic. Altă variantă nu avem, altă soluție nu există! Dar oare știe cineva cu adevărat care este răul cel mai mic?
Un editorial de Iulian Badea