„Pledoarie pentru copacii fără pădure”, in memoriam Tatiana Stepa. Psihanaliza și Poezia în viziunea Simonei Trifu

Motto:

„Cunoașterea este manipularea intelectuală a observațiilor verificate atent” (Sigmund Freud)

 Un moment inedit. Un nou pas către excelență. O fărâmă de drum pentru autostrada infinită a poeziei în reverență. O alcătuire a Sinelui în complexitatea proprie spre o permanentă regăsire. Acestea ar putea fi punctele cardinale ce vor reuni personalități marcante ale culturii și medicinei românești într-o nouă odisee a cercetării științifice medicale aprofundate, dar și a poeziei. Două noi opere, sub semnătura dr. Simona Trifu, șef de lucrări în cadrul Catedrei de Psihiatrie al Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București.

 „Psihiatrie Psihodinamică. Teorii clinice” și „Pledoarie pentru copacii fără pădure” vin să încununeze munca, dăruirea și profesionalismul cadrului didactic al UMF „Carol Davila”, șef de lucrări dr. Simona Trifu ale cărei volume, științific și de poezie, vor fi lansate duminică, 27 octombrie, 14:30, la Hotel Parliament din str. Izvor, Nr. 106, București.

 La evenimentul de gală, moderat de către cunoscuți psihanaliști Bogdan Cuc, Camelia Petcu, Daniela Irimia, vor fi prezenți alături de personalități ale mediului academic, criticul de artă Alex Ștefănescu și marele actor Ion Caramitru. Lansarea celor două volume se va desfășura în cadrul Conferinței naționale a Societății Române de Psihanaliză. De asemenea, evenimentul se va bucura și de prezența artistului plastic Mariana Pachiș care, prin simbioza demonstrată în arta cu nisipul, va încerca să încarce clepsidra manifestării culturale cu o emoție tandră în plus.

 „Psihiatrie Psihodinamică. Teorii clinice.”

Ideea cărții de „Psihiatrie Psihodinamică. Teorii clinice.” este una mai veche si cuprinde două părți. Prima este legată de perspectiva teoretică a ceea ce autorii consideră conceptual a aparține arealului Psihiatriei Psihodinamice, anul trecut fiind realizat – cu aceeași implicare a tinerilor specialiști, un volum care cuprinde partea practică – prezentări de cazuri clinice complexe.

„În ultimii ani, activitatea noastră s-a centrat în această zonă situată între psihiatrie – psihologie clinică – psihanaliză, cu referire la interpretări psihodinamice făcute pe cazuri de pacienți cu tulburări psihiatrice grave. Totodată, am încercat realizarea unei biblioteci de cazuri clinice, care acoperă aproape toată gama psihopatologiilor clinice”, a declarat șef de lucrări dr. Simona Trifu.

Pe de altă parte,  cartea „Psihiatrie Psihodinamică. Teorii clinice.” aduce în prim plan tineri specialiști care au sădit pasiune, dăruire, aplombul debutului profesional și curiozitatea științifică. Printre aceștia se numără și Miruna Drăgoi, coautor atât al volumului teoretic, cât și al celui de cazuri clinice. Aceasta este psiholog clinician și psihoterapeut de orientare psihanalitică, doctorand la Catedra de Psihiatrie a UMF „Carol Davila”, cu competențe în arealul clinic, management al situațiilor dificile de risc psihiatric, a cărei activitate predilectă este într-o secție de psihiatrie acuți, fapt ce deschide și altor specialiști din arealul „psi” speranța că psihiatria se va împleti tot mai mult cu intervențiile psihoterapeutice în tulburările psihiatrice severe.

„Pledoarie pentru copacii fără pădure”

Potrivit organizatorilor, conferința actuală a Societății Române de Psihanaliză este jalonată de problematica Secretului. Poate că secretul înseamnă, dintr-o perspectivă situată la limită între psihiatrie – psihanaliză și poezie, căutarea individualului, a autenticitatii Eului, sublinierea personalității, a filonului pozitiv și a mecanismelor de apărare sanogene.

„Am decis să legăm cele două cărți prin prisma secretului. Sublimarea ca motivație a scrisului poate fi un secret. A scrie dintr-o nevoie, din plăcere, din supratensiune, din elaborarea suferinței sau din reverberație în sine, este un secret. Pe de altă parte, scrii atunci când simți că te-ai definit pe tine, că ai reușit să îți definești în jur un areal profesional, o zonă în care să îți imprimi unicitatea profesională, căci noi – ca psihiatri și psihanaliști – suntem diferiți ca viziune, aptitudini, putință psihică de conținere, iar rezonanța de la inconștient la inconștient definește onoarea alianței terapeutice și calitatea actului profesional.” a subliniat Simona Trifu.

„Pledoarie pentru copacii fără pădure” este al cincelea volum de versuri al medicului și psihanalistului Simona Trifu, volum pe care autoarea îl dedică memoriei impresionantei artiste Tatiana Stepa, chiar la un deceniu de la dispariția acesteia. „Un tren fără locuri la geam” , „Regiment de Dumnezei”, „Îngeri la Cercul Polar”, „Unicorn de iarmaroc” sau „Uragan în procedural” sunt doar câteva dintre cele 72 de poeme înscrise în acest volum. Încărcătura emoțională a lansării cărții „Pledoarie pentru copacii fără pădure” va fi dublată de un dar de suflet oferit autoarei de către marele actor Ion Caramitru, acesta manifestându-și dorința de a lectura publicului câteva dintre poeziile Simonei Trifu.

„De mai bine de un deceniu, muzica și sufletul românesc sunt mai sărace, mai goale, mai pustii. Sper totuși ca Tatiana Stepa, despre care marele poet Adrian Păunescu spunea că – Tandrețea și dârzenia, mila și forța au fost mereu trăsăturile contrarii, complementare ale caracterului ei – să primească acest dar în semn de pioasă reverență a sufletului meu și poate că acolo, în Rai, inconfundabila sa voce va fredona un vers sau două din ceea ce spiritul meu poetic, inspirat de-a lungul timpului de sensibilitatea Tatianei, a încercat astăzi să se exprime prin aceste versuri”, a precizat autoarea cărții „Pledoarie pentru copacii fără pădure”, Simona Trifu.

Despre șef de lucrări dr. Simona Trifu

Simona Trifu și-a dedicat viața psihiatriei, încercând să definească o viziune personală în care unicitatea ființei umane explică filiația psihopatologică, iar sensul sau scopul specialistului este de a pune construcții în locul deficitelor de mentalizare ale bolnavilor psihici, a pune afecte în locul golurilor și aplatizărilor dictate de tulburările  invalidante sufletești, a pune empatie, remușcări, iubire și conținere acolo unde perspectiva traumatică și cumulul unei diateze încărcate determină eșuarea în psihiatrie. Afirmă că nu a scris niciodată din suferință, ci doar din prea plinul unei bucurii de viață.