Moțiunea iresponsabilității, ipocriziei și a disprețului față de cetățean
Tupeul liderilor PSD și al aliaților săi conjuncturali, Pro România și ALDE, depășește orice barieră. Moțiunea de cenzură depusă împotriva Guvernului Orban reprezintă o dovadă de ipocrizie și iresponsabilitate absolută.
„Guvernul PNL – De la Pandemie, la pande-mită generalizată”. Așa sună titlul moțiunii. În continuare, acuzele aduse Guvernului Orban, de către liderul social-democraților, Marcel Ciolacu, sunt halucinante: “cel mai dezastruos guvern pe care l-a avut România în ultimii 30 de ani”, „guvernul Orban a devenit factorul agravant al pandemiei”, „românii au plătit un preț uriaș, guvernanții i-au sfidat fără jenă, au furat cu 10 mâini”, „un guvern care împinge România spre dezastru economic”, „un guvern care fraternizează cu interlopii, care nu crește salarii, alocații și pensii”, „un guvern care își fură propriul popor și care împinge România spre dezastru economic”… Dacă situația nu ar fi de plâns, ar trebui să râdem pe rupte…
Câtă neobrăzare trebuie să ai, ca lider, fie și unul doar interimar, disperat să câștige votul filialelor PSD la Congres, să pervertești, cu bună știință, o realitate pe care orice român o vede cu ochiul liber. Să mimezi responsabilitatea, respectul/îngrijorarea față de cetățeni, când tu dorești doar să amăgești alegătorii încă o dată. Cât de proști îi consideri, Marcel Ciolacu, pe românii care, nu mai departe de anul trecut, au dat o lecție usturătoare PSD, pentru toată aroganța, disprețul, jaful public și tentativa jalnică de confiscare a instituțiilor statului, doar pentru că liderul suprem al PSD, pe atunci, Liviu Dragnea, era obsedat să scape de închisoare? Să ne aducem aminte cum îl susțineau, în poziție de drepți, pesediștii – iar Marcel Ciolacu nu-mi aduc aminte să fi spus vreodată: Stop!,- pe Dragnea, care călca în picioare, după bunul plac, o țară întreagă. Nu l-am auzit pe Ciolacu să-și fi declarat susținerea față de miile de oameni umiliți și bătuți pe 10 august și, implicit, revolta față de intervenția, pe cât de premeditată, pe atât de agresivă, a jandamilor! Să vorbești despre faptul că Guvernul Orban a furat, cu zece mâini, este incalificabil, atâta timp cât, în timpul Guvernărilor Grindeanu, Tudoase și Dăncilă, devalizarea bugetului de stat pentru clientela de partid era o normalitate. Ca și politizarea excesivă a administrației, plină de rude, amante și politruci, evident, toți „super-competenți”, care aveau, însă, un singur argument suprem: carnetul de partid!, ca și dezastrul economiei, ca și explozia deficitului bugetar, toate mascate din pix de jupânul Teodorovici.
„Incompetența Guvernului Orban” îi revoltă pe pesediști. Când ai dat țării un premier de anvergura Vioricăi Dăncilă, pe care tu, Marcel Ciolacu, ai votat-o inclusiv în funcția de președinte de partid, când lași gestionarea Ministerului Economiei pe mâna unei „somități” precum „celebrul” Andrușcă, când recredibilizarea/reformarea actului de Justiție este la latitudinea lui Eugen Nicolicea, Șerban Nicolae și Florin Iordache care, prin recursul compensatoriu, au inundat țara cu infractori eliberați mult mai devreme, ai tot dreptul, este adevărat, să vorbești despre credibilitate, încredere și respect față de cetățean și lege!
Să vorbim puțin și de majorarea pensiiilor. De celebra lege a pensiilor, redactată de Olguța Vasilescu. Cum a fost posibil ca, în perioade de boom economic, majorarea pensiilor să fie făcută gradual, doar cu firimituri, marea majorare fiind tergiversată pentru 1 septembrie 2020? Răspunsul este simplu: PSD a știut, din prima clipă, că nu există bani pentru această ultima majorare. Nici măcar în plină creștere economică, dar într-o perioadă de criză sanitară? Cu toate acestea, pesediștii continuă să atace PNL, de dimineața până seara, prin televiziunile de casă, că nu face majorarea promisă milioanelor de pensionari. Un Guvern, nu contează coloratura sa politică, ar fi majorat imediat, mai ales într-un an electoral, pensiile, cu 40 la sută, dacă ar fi existat aceste sume în buget. Din păcate, banii nu există iar avertismentele BNR sunt grăitoare în acest sens. Chiar și în aceste condiții, Guvernul Orban a majorat punctul de pensie cu 14 la sută. Mult, puțin? Fiecare român de bună-credință, care a trecut prin această pandemie care pare fără de sfârșit, va putea să analizeze, obiectiv, această situație. Faptul că premierul Orban, ministrul Cîțu, ministrul Alexandru au preferat varianta corectă economic și și-au asumat această decizie, într-un an electoral, arată, până la urmă, respect față de Finanțele țării, dar și față de români! Situația este similară și în contextul dublării alocațiilor.
Alarmant este faptul că pesediștii nu-și doresc ca moțiunea să treacă, nu și-au dorit nicio secundă ca Guvernul Orban să fie dat jos. Mimează doar Opoziția pentru a nu scădea și mai mult în sondaje. Ce pesedist și-ar fi asumat responsabilitatea guvernării, în plină pandemie? Ciolacu, Dăncilă, Teodorovici, Iordache, Codrin Ștefănescu? Să fim serioși! Au fugit ca dracu de tămâie de guvernare, mai ales că ultimele luni au fost extrem de grele! Să fugi de guvernare este una, însă să boicotezi orice decizie a guvernanților, pe toate căile, fie ele parlamentare sau nu, este prea mult! Și asta cu riscul uriaș al creșterii numărului de morți de COVID-19.
Sunt convins că Guvernul PNL, cu toate bâlbele și greșelile făcute în ultimele nouă luni, va primi ceea ce merită de la cetățeni, la cele două scrutine, locale și parlamentare, din acest an!
O guvernare Orban care va continua în următorii patru ani, într-un parteneriat cu președintele Iohannis, va readuce, în sfârșit, normalitatea în România. Pentru că un Parlament eliberat de sub nociva dictatură pesedistă va putea fi, de asemenea, un partener loial al Guvernului și Președinției!
Din păcate, toată agitația electorală a PSD este inutilă. Traumele/sfidările/umilințele trăite de români în timpul mandatului lui Dragnea au lăsat urme adânci. Care nu vor trece peste noapte, oricât ar încerca să prostească, din nou, gașca condusă astăzi de Ciolacu! Până la urmă, lupul își schimbă parul, dar năravul ba!
Un editorial de Iulian Badea