Octavian Bădescu , independentul care declară război corupției din Primăria Capitalei: Un miliard de euro sifonați în patru ani de mandat!

0

Candidatul independent la Primaria Capitalei, antreprenorul  Octavian Badescu, a acordat  un amplu interviu cotidianului online Cronica Romana. Cu cartile pe masa, cunoscutul om de afaceri a vorbit, printre altele, despre motivele intrarii in aceasta cursa, despre cariera sa in business, dar si despre solutiile pe care le va pune in practica, dupa 27 septembrie, in cazul in care se va impune in aceasta dificila cursa.

Cine este Octavian Bădescu, candidatul independent la Primăria Capitalei, și, mai ales, ce îl recomandă pe Octavian Bădescu pentru funcția de edil șef al Capitalei?

Am 45 de ani, sunt casatorit si am doi copii minunati. Am absolvit Academia de Studii Economice din Bucuresti.  Am finalizat, ulterior, studii academice postuniversitare la SNSPA, Comunicare si Relatii Publice ai am mai facut si un Exectiv MBA tot la ASE. Imediat dupa facultate am lucrat ca profesor, predam la o scoala postliceala, de profil economic, finante, marketing si managementul organizatiilor. Intre timp, in timpul liber, m-am implicat si in zona politica la PNTCD si ulterior la Alianta Nationala Crestin Democrata, infiintata si condusa de fostul premier Victor Ciorbea. M-a pasionat zona aceasta de implicare sociala, zona politica, si in 1999 eram cel mai tanar presedinte de organizatie de seniori a unui partid politic. Am format organizatia ANCD sector 2 si am fost ales presedinte la doar 24 de ani. Am candidat la Camera Deputatilor pe listele CDR in anul 2000, dar, dupa cum stiti, nu s-a reusit intrarea in Parlament.

Atunci m-am intrebat daca sa merg in continuare pe zona politica sau imi fac o cariera profesionala pentru că se știe că dupa ce reusesti in zona de business, te cauta, daca pot spune asa, politica pe tine. Atunci am decis sa ma angajez ca agent de vanzari intr-o firma de curierat. Am plecat de la un salariu fix de 50 de dolari, pe atunci salariul mediu eram cam de 100 de dolari, dar aveam bonusuri de performanta destul de atractive pentru acea vreme. Spre exemplu castigam 25 de dolari la incheierea fiecarui contract. Am performat, probabil, destul de bine si am avansat ca director de vanzari, director general timp de 4 ani, dupa care in 2007 mi-am facut propria companie de curierat Sameday Curier, companie care a crescut gradual in fiecare an si a fost prima companie romaneasca listata pe lista AERO a Bursei de Valori.

Ulterior in 2017 am vandut aceasta companie catre Emag.. Intre timp am mai avut o companie de cercetare de piata, care audita modul de prezenta al brandurilor in punctul de vanzare, era facuta cu parteneri din Israel, si compania a ajuns lider de piata in Romania pe aceasta nisa. Am extins business-ul  in tarile din fosta Iugoslavie si in Bulgaria si ulterior acesta  a fost achizitionat, in  2012, de o companie din grupul Nielsen. Revenind, pe parcurs am intrat in zona imobiliara si rezervele financiare le-am investit si in active immobiliare, detin un portofoliu de apartamente.

Urmatoarea afacere a fost  consultanta imobiliara, oarecum venita natural. Compania se numeste Freedom Group si a pornit ca o franciza RE/MAX, iar ulterior am renunta la franciza si am transformat compania intr-o societate pe actiuni detinuta de agentii imobiliari, agentii imobiliari care sunt consultanți pot deveni si actionari ai companiei. In acest stadiu sunt din punct de vedere profesional in aceasta faza de dezvoltare a companiei.

“Am decis sa candidez pentru ca nu puteam ramane la nesfarsit pasiv la abuzurile politicului”

De unde a pornit ideea candidaturii ca independent la Primaria Capitalei?

Ideea mi-a venit inca din toamna anului trecut, cand am avut mai multe propuneri de la niste partide de mai mica anvergura, extra-parlamentare.  Alternativa Dreapta a fost primul care a venit cu aceasta propunere. Mi-au spus ca mi-au urmarit discursul, cariera si au tras, dupa cum au spus chiar ei, concluzia ca sunt “proprietar de discurs”, adica expun conceptii proprii. Si mi-au propus sa candidez la Primaria Capitalei. Avand dorinta de implicare politica aceasta propunere m-a pus pe ganduri. Politica ca forma de implicare sociala, este – daca pot spune asa – un microb care nu-ti prea iese usor din corp.

In martie a aparut problematica noului coronavirus si mi-am dat seama ca interventia politicului, reactia politicului in aceasta problematica va provoca efecte de o anvergura mult mai mare, asupra unui numar mult mai mare de oameni si pe un termen mult mai lung decat problematica medicala in sine. Si mi-am dat seama ca oricate eforturi ai face pentru a construi o companie, poti sa ajungi si lider mondial in domeniu, la un moment dat vine politicul si ia niste decizii care iti pot impacta foarte mult afacerile fara a fi vina ta. Eu, unul, sunt dispus sa imi asum consecintele propriilor actiuni, dar cand vine cineva din exterior, in cazul acesta ‘statul” reprezentat de “politic” si ia niste masuri care imi afecteaza, atat mie cat si altora, afacerile si imi iau, practic, bani din buzunar, nu pot ramane, la nesfarsit, cu mainile in san. Practic, nu poti ramane pasiv la abuzurile politicului. Am fondat un grup pe facebook “hai la treaba” si am trimis si o scrisoare deschisa cerand renuntarea la starea de urgenta.

“Asistam la un joc electoral al disperarii de a ramane sau de a accede la functii si bugete”

O interventie, practic, arbitrara a statului, in care unele business-uri sunt afectate mai mult decat altele…

Corect. Si atunci m-am intrebat cum pot sa ma apar in fata unei asemenea agresiuni. Si am decis ca trebuie sa intru in joc si sa adopt pozitiile/atitudinile necesare. Pe de o parte. Pe de alta parte am observat lipsa de resurse umane din zona politica din ultimii 20-30 de ani. Iar calitatea resurselor umane dispuse si disponibile sa se implice in zona politica a scazut gradual in fiecare an. Uitati-va cum se desfasoara, astazi, campania electorala, cu tot circul din dotare si ma refer la acuze reciproce, scandaluri, demagogie, stridenta, un joc electoral al disperarii de a ramane sau a accede la o functie si la bugete.

Sistemul politic este construit in asa fel incat sa descurajeze implicarea in politica a oamenilor independenti si competenti. Cu toate acestea, ceva trebuie sa facem fiecare dintre noi, pentru ca daca nu intervenim, pana la urma zona politica ajunge sa ne asupreasca pana cand ne lasa la nivel de subzistenta. Ce inseamna nivel de subzistenta? Poate pentru unii este echivalentul a 200 de euro lunar poate pentru altii mai mult dar, repet, vorbim tot despre un nivel de subzistenta, surplusurile ne vor fi luate si administrate de politic. Plecand de la aceste chestiuni, de la pericolul pe care il reprezinta oamenii de slaba calitate din zona politica cu un impact urias pentru noi, in conditiile in care ei gestioneaza foarte multe resurse ale contribuabililor, am decis sa fac acest  pas si sa incerc sa rezolv niste lucruri care sa ne impacteze pozitiv. Sa ne raportam la ce s-a intamplat cu HORECA, cu turismul. De altfel, si domeniul consultantei imobiliare a fost puternic afectat. Eu ca proprietar de apartamente am avut pierderi financiare. Ca proprietar de firma de consultanta, agentii mei au fost prejudiciati, nu au mai avut tranzactii imobiliare, pur si simplu ni s-au luat bani din buzunar. Eu platesc clasa politica pentru a-mi apara interesele sau sa ma saraceasca?

“Nicușor Dan – un impostor, Gabriela Firea – patru ani de administratie dezastruoasa”

Se pare ca statul a renuntat la rolul de public servant in defavoarea celui de public master…

Rolul statului, principial vorbind, potrivit lui Bastiat, care a fost cel mai mare jurnalist economic din Europa, este sa apere viata individului, libertatea si proprietatea sa. Vedem, din pacate, ca in ultima suta de ani rolul statului s-a expandat, a renuntat la rolul de public servant in favoarea celui de public master. Cu asa ceva eu nu pot fi de acord. Adica, statul platit de noi ajunge sa ne asupreasca. Si si-a permis sa intre tot mai mult in zona de libertate individuala si de afectare a proprietatii. Aceste motive alarmante m-au facut sa intru in aceasta zona deoarece consider – si s-a demonstrat cu varf si indesat – ca statul este cel mai prost administrator. In momentul in care acesta s-a expandat tot mai mult, in ultima perioada, devine evident ca a da resurse nelimitate statului, cel mai prost administrator, nu este o decizie inteleapta.

La inceputul secolului XX statele traiau cu 5, 10 la suta din PIB. Astazi traiesc cu 40, 50, chiar 60 la suta din PIB, depinde de tara si vedem cu stupoare ca nici aceste sume fabuloase nu le ajung, au datorii. Este clar ca nu suntem pe un drum bun si daca ne uitam pe trend ma gandesc cu groaza unde vom ajunge peste 20, 30 de ani. O sa ne lase “resturile” pentru ca, pana la urma, vorbim de o alianta intre stat si companiile mari. Aceste companii mari ajung sa fie dependente de stat pentru ca acestea in convenienta cu zona politica isi favoreaza politicile necesare pentru a elimina concurenta, a impiedica competitia si raman dominante pe piata cu ajutorul politicului. Alianta intre politic si marile corporatii dependente de politic. Este acest aspect in interesul cetateanului? Bineinteles ca nu.

De altfel, daca ne uitam la zona politica vedem ca politicienilor nu le place competitia. In interesul cetateanului este sa ai cat mai multi furnizori politici, cat mai multe alternative si eventual nedominante. In ultimii ani se incearca acreditarea ideii ca sunt doar doua partide politice care au ocupat, imagologic daca vreti, stanga si dreapta esichierului politic, intr-un mod care frizeaza impostura pentru ca nu cred ca cineva care judeca, citeste, interpreteaza, nu poate realiza ca intre aceste doua blocuri politice nu exista diferente ideologice. Ce ma deranjeaza este aceasta jignire la adresa inteligentei cetateanului, aceasta desconsiderare de netolerat pentru mine.

Nu imi place sa atac candidatii, de altfel campania mea a fost una corecta, pliata pe solutii concrete la realitatile Capitalei, insa nu pot sa nu remarc faptul ca asa-zisul candidat al Dreptei, nu este un independent, nu e de dreapta si nu a luptat pentru Bucuresti. Cu toate acestea, cauta sa se valideze ca un candidat al Dreptei, independent, care s-a luptat pentru Capitala. Vorbim insa de o impostura. Mai bine spui ca vrei sa fii primar pentru ca ai fost matematician olimpic, iar cetateanul poate, la randul sau, sa voteze un candidat olimpic, daca crede ca asta e solutia potrivita pentru administratie. Dar sa nu uitam nici pe primarul in functie, Gabriela Firea. Daca ne uitam pe promisiunile din urma cu patru ani o sa vedem ca nu s-au realizat. A avut un program de 60 de pagini, cu care a fost votata, si daca iei punct cu punct vezi ca nu s-a realizat nici zece la suta. Daca ai esuat, mai mult, daca sfarsesti mandatul cu conturile Primariei blocate, inseamna ca ai avut o administratie dezastuoasa, de ce mai vrei sa obtii un nou mandate? Ai aratat ce poti!

“Sistemului nu-i plac independentii”

Are un independent parghiile necesare pentru a avea un mandat de success? Poate colabora acesta, in interesul cetateanului, cu consilierii generali si partidele pe care care le reprezinta?

Asa cum v-am spus, am luat decizia de a candida independent  pentru ca eu cred ca astazi bucurestenii au nevoie de un primar independent. Acest tip de primar are mai multe sanse de a a agrega majoritati ad-hoc si consens pentru ca nu o sa ti se opuna la proiecte doar pentru ca nu esti de la alt partid. Iar pe de alta parte, politicianul, consilierul, apara interesele unei organizatii paralele numita partidul politic. Mai mult, exista interese distincte ale organizatiei numita partidul politic si interese ale cetateanului. Partidele politice capuseaza institutiile publice, companiile, administratiile si extrag resursele cetateanului pana la urma din interiorul lor pentru finantarea politicienilor si a organizatiilor partidelor politice. In aceste conditii cetateanul are mai multa nevoie de un independent, independent de retelele de partid si independent de finantatori. Asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa candidez acum ca independent, chiar daca aparent sansele sunt mai mici. Sistemului nu-I plac independentii. Daca ne uitam pe regulamentele electorale vedem ca sunt defavorizati din start, inclusive fiind si pusi ultimii pe buletenile de vot. Teama este generata de faptul ca independentul este cel mai greu de controlat. Din pacate, sistemul creeaza niste reguli inechitabile in favoarea partidelor politice, mai ales a celor parlamentare si atunci merita sa votezi pe cineva care impiedica o competitie corecta? Cu toate ca se stie ca o competitie corecta, cu reguli corecte pentru toti, este in interesul cetateanului.

Ce ar fi cel mai bine pentru Bucuresti? Cred ca ar trebui sa fie sapte-opt partide mai mici care sa aiba intre 5 si 15 la suta in Consiliul General, iar la conducerea Primariei Generale un independent. Capabil sa agrege majoritati punctuale avand in vedere ca va trebui sa colaboreze cu partide de mai mica anvergura. Mai mult, aceste partide vor fi nevoite sa reformeze si ele pentru ca pierd voturi. Vor veni in aceste conditii la conducere oameni din esaloanele trei, patru, oameni valorosi, care sunt tinuti, daca pot spune, asa intr-un con de umbra si care pot revigora un partid. Acest lucru l-am simtit pe propria mea piele la Posta Romana pe care am condus-o si o sa va povestesc mai tarziu despre acest subiect. Astfel, situatia ar conduce la pierderea dominatiei de catre partidele mari, care devenind mai mici ar deveni mai interesate de agenda cetateanului.

“Gigacaloria a ajuns sa ne coste mai mult decat in tarile nordice”

Care sunt principalele puncte ale programului dvs., domnule Octavian Badescu?

Dupa ce am luat decizia de a candida, ca orice manager, am luat la analizat bugetele Primariei Capitalei, dar si pe cele de sector si pe ale institutiilor din subordine. Am observat in maniera de a lua decizii probleme, cauzele lor si am constatat tot felul de anomalii structurale. Anomalii care sunt cauze ale efectelor pe care le resimt cetatenii. De exemplu, cetatenii simt efectul traficului aglomerat. Dar in spatele acestei situatii sunt cauze, unele obiective si greu de inlaturat spre exemplu faptul ca avem cai de rulare construite doar pentru 250.000 de masini si in Bucuresti sunt inregistrate un miion si jumatate de masini. Aici vorbim de un deficit structural care nu depinde de Primaria Capitalei.

In alta ordine de idei, parte din imbunatatirea, din rezolvarea partiala a conditiilor de trafic tine de Soseaua de Centura. Din pacate, Soseaua de Centura nu este in administrarea Primariei Generale. Vorbim de traficul infernal din Bucuresti, vorbim de Soseaua de Centura, insa eu, ca Primarie, nu am abilitati sa o fac. Trebuie ca Ministerul Transporturilor sa predea Soseaua de Centura la Primaria Capitalei.

In al doilea rand, vorbim de transportul in comun din Bucuresti. Si ma refer aici la transportul in comun de suprafata si de subteran. Transportul e subventionat, are un cost real foarte mare, prea mare, eu am condus companii de transport. Ca sa faci un transport in comun de calitate, la preturi mai mici, trebuie sa le abordezi problema integrat. Din pacate, Metrorex, Metroul Bucuresti, nu se afla la Primaria Capitalei. Este la Ministerul Transporturilor. Mai mult, strazile din Capitala sunt impartite intre Primaria Capitalei si primariile de sector.

Sa abordam si problematica termiei pe care cetatenii o vad si o resimt. A ajuns sa ne coste gigacaloria mai mult decat in tarile nordice. Cost, nu pret si ma refer aici si la subventia acordata de Primaria Generala. Din nou, Electrocentrale Bucuresti, producatorul, nu se afla la Primaria Capitalei, ci la Ministerul Energiei. Deci cum pot eu, ca Primarie, sa abordez si sa rezolv problema, cat timp nu am competenta si parghiile necesare in aceasta directie. Trebuie sa procedam in asemenea maniera incat toate aceste entitati sa fie aduse in “ograda” Primariei Capitalei.

“Din cei 18 candidati inscrisi in cursa, sunt convins ca vreo 15 nu stiu ce inseamna un buget!”

De ce nu au intreprins, de-a lungul anilor, primarii generali aceste demersuri pentru a readuce normalitatea si implicit aceste entitati in subordinea Primariei Capitalei?

Vedeti? Abia cand aceste entitati vor reveni in administrarea Primariei Capitalei vom putea vorbi de vinovati si de responsabilitati. Iar bucuresteanul este prejudiciat de toate aceste inadvertente. Sa privim acum la venituri, unde, din nou, cetateanul este furat. O tema pe care primarul actual o mai pune din cand in cand pe tapet, dar pe care nu a facut nimic sa o rezolve, desi a fost si senator, ba mai mult a avut si sustinerea unui partid foarte mare precum PSD, care a fost, pana anul trecut, la guvernare.

Gabriela Firea vede, insa, corect aceasta problema. Si anume bucurestenii contribuie la PIB si implicit la taxe si impozite cu  peste 25%, cu TVA, accize, impozit pe venit, pe profit, totul, iar in decurs de patru ani puteam construi cu acesti bani un milion si jumatate de apartamente. In Bucuresti, din pacate, se intoarce, in total, cam o cincime din aceasta suma. Si ma refer aici nu numai la Primaria Capitalei, dar si la cele de sector. Unde este restul de bani? Restul de bani se duc in subventionarea altor administratiii de unitati administrative-teritoriale care nu se pot autosustine, primarii de comune mici si in subventionarea unei administratii centrale resursofage. De ce resursofage? Pentru ca pornim de la ideea ca individul este cel care administreaza cel mai bine sursele lui. Suntem, cred, cu totii de acord cu acest lucru. Dupa aceea, care ar fi structura care ar putea administra cel mai bine aceste surse? Familia lui, asociatia de proprietari pentru ca este direct implicata, apoi comunitatea, cartierul, sectorul, Capitala si abia mai apoi tara. Cu cat departezi resursa de individual care o produce, cu atat creste riscul ca aceasta sa fie mai prost administrata, fie cu rea-credinta, fie cu nepasare.

Prin urmare, noi trebuie sa centram lucrurile in jurul individului. Si de la individ, dupa aceea, putem merge pe principiul subsidiaritatii si anume sa lasi la nivelul rezolvarilor locale sau individuale ceea ce tine de ele si sa preia administratia centrala doar ce nu se poate rezolva la nivel local. Spre exemplu, armata unui stat este de apanajul central, dar daca luam in calcul transportul de suprafata sau subteran al Capitalei, de ce ar trebui sa fie in alta parte decat la Primaria Capitalei?

Toate aceste anomalii produc efecte si pentru a indrepta aceste efecte trebuie sa privim cauzele. Repet, bucuresteanul este prejudiciat in primul rand pentru ca pe partea de venituri i se intorc prea putini bani. Chiar si in aceste conditii, cu fonduri limitate, stiti cat poate aloca Primaria Capitalei pe cap de locuitor? Patru lei. Executia bugetara de la nivelul Primariei Capitalei impartita la numarul de locuitori si la numar de zile pe an este de patru lei. Dintre care un leu si jumatate se duc in subventie caldura si subventie transport in comun. Este normal asa ceva? Noi trebuie sa intelegem sursa acestor probleme. Asta este realitatea si aceasta problematica grava trebuie pusa pe tapet si rezolvata urgent. Nimeni altcineva in afara mea nu o face, sunt subiecte tabu, pentru ca politicienii au alte interese.

Este un concept in management care se numeste primele 100 de zile. In primele 100 de zile in orice companie se poate face un audit economic si un audit de resurse umane. Eu am o parere bine conturata despre realitatea grava din Primaria Capitalei, dar pentru a pune un plan eficient de redresare in practica trebuie sa vezi, sa ai informatii si din interior. Daca te uiti la cei 18 candidati inscrisi in cursa, sunt convins ca vreo 15 nici nu stiu ce inseamna un buget si conducere. Si cu toate acestea candideaza si vor lua si voturi.

“Institutiile de stat trebuie eliberate de sub influenta politicului”

Este o afirmatie pe cat de grava, pe atat de alarmanta, domnule Octavian Badescu…

Este foarte adevarat! Cum poti sa discuti, sa implementezi, un plan, un proiect, un program, fara sa discuti pe marginea realitatilor bugetului? Am constatat ca in cazul companiilor de stat un audit pe resursa umana nu intereseaza. Eu am avut o experienta neplacuta in cazul managementului privat la companiile de stat privind Posta Romana. Acolo am observat ca in cazul Postei exista si oameni de calitate. Doar ca acestia sunt asupriti de zona politica. Vine politicul care isi pune liderii, managerii, in esaloanele unu, doi si trei. Si atunci toti oamenii competenti care isi fac bine meseria nu mai pot sa faca nimic. Pentru ca managementul politic se inconjoara de oameni care impiedica orice solutia viabila venita din partea oamenilor bine pregatiti din companie, ei vor doar sa extraga resurse pentru ei si pentru partid.

Solutia? Aceste institutii de stat trebuie eliberate de sub influenta politicului. Cum poti face acest lucru, cum poti face un management profesionist? Doar daca esti independent inclusiv financiar tu ca persoana si imun la presiunile si influenta politicului. Pentru ca, astfel, nu esti dator unei retele de partid, care dupa ce te-a numit si te sustine intr-o functie trebuie recompensata cu resurse publice. Si mai mult, daca nu esti dependent de finantatori ai cele mai mari sanse sa administrezi cu buna-credinta. Ganditi-va ca daca aduni bugetele cheltuite pe bunuri si servicii la Primaria Capitalei, primariile de sector si toate institutiile din subordine, pe patru ani, veti vedea ca se strang vreo 10-15 miliarde de euro. Plus creditele. Si stim ca se fura, intr-o forma sau alta, intre 10 si 20 la suta din contracte supraevaluate, iar bunurile si serviciile sunt cam 30-40%. Asta inseamna intre 500 milioane si un miliard de euro, lejer. Ne miram de bugetele alocate campaniilor electorale? Asa ca, prin demersul meu, pot aduce fiecarui cetatean din Bucuresti cateva sute de euro beneficiu. Nu vorbesc de bani in buzunar, ci de bani care se intorc in administratie de calitate, de care acum nu au parte, pentru ca acesti bani se duc in niste buzunare private.

“Un miliard de euro-sifonati in patru ani in Capitala!”

Cat de importanta este prezenta la vot pe 27 septembrie?

Extrem de importanta! Cat te costa sa mergi la vot?  Va spun ca merita daca miza este un miliard de euro, suma care este sifonata in patru ani in Capitala. Multi oameni nu inteleg ca atunci cand vad un sens giratoriu bine ingrijit, un parc modernizat, o scoala in care s-a investit, nu trebuie sa se bucure, ci sa inteleaga ca acel lucru s-a facut cu un pret de trei, patru ori mai mare. Si nimeni nu se mai intreaba ce s-ar mai fi putut face cu sumele furate.

Revenind, dupa audit, te intalnesti si ai discutie pliata pe realitate cu sefii institutiilor din subordinea Primariei, Primaria in sine ca institutie, dupa aceea Termoenergetica si STB, ca si companiii si nu in ultimul rand Directia Generala de Asistenta Sociala si Administratia Spitalelor. Acolo sunt marii deneratori de costuri. Eu am condus toata viata companii de transport si stiu si eu sa calculez costul de transport. Faptul ca astazi ne costa transportul in comun sase-sapte lei calatorie, cost nu pret, atentie, practic cat o calatorie mai scurta cu Uberul este mai mult decat anormal. Costul este mult prea mare la un oras care se intinde pe 235 de kilometri patrati si care are un diametru de 17 kilometri. Pana sa ajung sa vad cine trebuie sa plateasca acest cost, trebuie sa vad care sunt cauzele acestui cost. Daca ne uitam in bugetul STB o sa vedem ca numarul soferilor, vatmanilor, personalul care transporta, este mai mic decat jumatate din numarul total al angajatilor. Restul stau in birouri. Inadmisibil. Trebuie sa iei decizii ferme pentru a rentabiliza activitatea STB si nu sa continui sa pompezi banii Primariei intr-o companie nerentabila.

Dupa STB, un mare consumator de resurse bugetare este Termoenergetica. Si vedem aceeasi situatie dezastuoasa. Dupa aceea, principial vorbind, ca sa scazi costurile trebuie sa mai elimini din intermediari. Spre exemplu, trebuie sa vezi de ce bugetul Administratie Spitalelor este de vreo 150 milioane euro. Nu ar fi mai bine sa luam acesti bani si sa ii ducem, pe toti, cu adevarat in spitale? Sunt tot felul de organisme si trebuie sa faci un audit in fiecare dintre aceste companii. Eu sunt convins ca pot fi rentabilizate.

In conditiile expuse de dvs, cetateanul care nu merge cu transportul in comun si nu este racordat la sistemul centralizat de incalzire pierde bani. Ce este de facut domnule Octavian Badescu?

Cetateanul care nu merge cu transportul in comun si care nu este racordat la sistemul centralizat de incalzire  a Capitalei plateste din taxele sale in medie cam 1000 de euro pe an. Subventii pentru servicii de care nu beneficiaza. Aceste nedreptati trebuie corectate!

Ineficienta, risipa este uriasa si in domeniul Asistentei Sociale. Spre exemplu, pentru a evidentia o situatie grava va pot spune ca la fiecare 100 de lei alocata de primarie, in acest domeniu extrem de important si pentru mine, ajung direct la asistatii sociali doar 25 de lei, un sfert din suma alocata. Se cheltuie 45 de lei in cheltuieli de personal si 30 de lei in bunuri achizitionate la suprapret.

Este, din punctul meu de vedere, o abordare de bun-simt. Eu inteleg ca in cazul in care s-ar rupe pisica, daca pot spune asa, ar pierde afaceristii abonati la bugetul Primariei, care vand lucruri inutile sau la suprapret si bineinteles angajatii corupti din Primarie. Probabil, cateva sute, mii. Ma refer si la oamenii care isi datoreaza locurile de munca, bine platite, doar serviciilor facute unor retele paralele precum partidele politice. Si care, pe principii, de competenta, nu ar fi ajuns in acele institutii. In aceste conditii, ar castiga restul cetatenilor din Capitala care sunt in opinia mea singurii care conteaza! Statul ia cate putin de la foarte multi pentru a redistribui sume fabuloase catre putinii privilegiati sustinuti politic. Candidatul independent Octavian Badescu va incepe corectarea acestei situatii inca din prima zi a mandatului sau.

Un interviu realizat de Iulian Badea

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.