Peste 1000 de artiști români au semnat petiția „Pe noi nu ne reprezintă VISARTA!”

Peste 1000 de artiști vizuali membri ai UAP (Uniunea Artiștilor Plastici din România) sau care își desfășoară activitatea independent am semnat o petiție online intitulată “Pe noi nu ne reprezintă Visarta”, prin care aduc la cunoștința ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu, faptul că societatea privată de gestiune colectivă a drepturilor artiștilor vizuali Visarta nu mai reprezintă interesul artiștilor, ci interesul propriu, deloc cultural, exclusiv financiar al organelor acesteia de conducere. Printre semnatarii celebri sunt atât maeștri consacrați în România de-a lungul ultimelor decenii, dar și tineri ai noilor generații, deveniți cunoscuți în strănăitate, unii dintre ei tranzacționați în piața internațională de artă. Astfel, au semnat scrisoarea de protest atât artiști reprezentantivi precum Ștefan Câlția, Sorin Ilfoveanu ori Dan Perjovschi, cât și tineri internaționali, precum Mircea Cantor, Ciprian Mureșan, Mircea Suciu ori Roman Tolici. Inițiativa este susținută, printre alții, de prieteni ai artelor precum Horațiu Mălăele, Marius Manole, Omid Ghannadi, Toma Cuzin, Alex Gâlmeanu etc. și a beneficiat de sute de comentarii și distribuiri pe paginile utilizatorilor de social media.

“Cred că temerilor artiștilor sunt îndreptățite. Practicile europene trebuie să fie respectate, în orice alt stat european, artistul poate opta dacă vrea să colecteze singur sau mandatează un organism de gestiune colectivă”, a precizat vicepreședintele UAP, Gheorghe Dican.

La rândul sau, președintele Ordinul Arhitecților din România Filiala București, dr. arh. Emil Ivănescu, a declarat: „Am organizat evenimente și expoziții de arhitectură timp de aproape 20 ani, 10 ediții de Anuală de Arhitectură București începând din anul 2010-2020, pavilioane ale României la Bienala de la Veneția 2012/2014. Am promovat, prin toate aceste evenimente, mii de arhitecți români și proiecte de arhitectură, fotografii de specialitate, evenimente profesional-culturale, și toate cu un singur scop: promovarea calității arhitecturii românești atât în țară cât și în străinătate. Absolut niciun eveniment organizat nu a avut un aspect comercial, toate au fost gratuite pentru publicul larg și au fost realizate cu eforturi foarte mari tocmai pentru a fi foarte accesibile publicului larg. Orice taxare va împuțina și va ataca însăși natura umanitară, de sprijin și educativă a acestor evenimente foarte speciale și specifice.”

„Principiul Artei este libertatea. Libertatea de a crea, de a gândi, de a exprima ce gândesc, de a expune unde sunt invitat cu arta mea. A condiționa sub forma unei taxe, fie ea și mică, exprimarea acestei libertați înseamnă că avem de a face cu ceva ce e împotriva artei, artistului, a instituției care găzduiește expoziția și asta nu miroase a bune intenții. Sper să nu ajungem ca prin secolul XVIII în Ardeal unde se plăteau taxe pe mărimea geamului – adică să te bucuri de lumină naturală printr-un geam mare, aveai de plătit taxe serioase… Eu asemăn arta cu lumina…”, a adaugat artistul Mircea Cantor

 „Într-o societate încă săracă, aflată în plin proces de construcție a mecanismelor de funcționare, orice încercare de a impune comunității profesionale o agendă nediscutată, nenuanțată și vădit în folosul unora (care le aduce și un cîștig nemeritat, punînd presiune financiară pe întreaga lume a artelor vizuale) nu poate fi văzută decît ca un abuz. Cunoaștem cu toții felul în care normativele europene se transformă ca prin farmec, în spațiul balcanic, în afaceri personale, cum descurcăreții găsesc întotdeauna noi nișe de speculat. Din păcate lucrul acesta se întîmplă de multe ori cu ajutorul birocrației instituționale, ignorantă sau coruptă. Povestea acestei societăți obscure, Visarta, care pretinde că ne reprezintă pe TOȚI, fără să ne fi cerut consimțămîntul, este un caz clasic, mai degrabă în stilul anilor ’90, cînd orice era posibil”, a precizat Mihai Pop, coordonator al Galeriei Plan B și vicepreședintele Asociaţiei Galeriilor de Artă Contemporană din România.

Organizațiile teritoriale ale UAP apreciază că metodologia propusă de societatea Visarta și ideea remunerației forfetare, pe număr de lucrări, aduce nenumărate prejudicii artistului, și beneficii doar societății private de gestiune colectivă, ca urmare a reținerii câte unui procent de 15% “pentru administrarea drepturilor artistului” din fiecare opera de artă expusă în România. Iar efectul final și real în aceste cazuri va fi doar cel de a restrânge dreptul la muncă și liberă reprezentare a noastră, a artiștilor.

Subliniem, încă o dată,  că o colectare a drepturilor lor de autor nu ar trebui să se desfășoare în mod obligatoriu prin Visarta (sau oricare alt organism de gestiune colectivă), așa cum propune metodologia realizată și prezentată de Visarta, promovată prin cele două decizii ORDA.  Dorim să avem libertarea de a ne colecta singuri drepturile de autor (ori de a nu le colecta, dacă așa decidem). De asemenea, după ce murim, dorim ca moștenitorii noștri să aibă libertarea de a decide dacă vor să colecteze aceste drepturi singuri sau dacă apelează, în schimbul comisionului, la Visarta. Comisionul reținut de Visarta, de 15% (fost 30%) din valoarea dreptului nostru de autor ni se pare suficient de mare încât să putem alege să colectăm singuri.

Nu ni se pare moral ca Visarta să colecteze drepturi de autor pentru artiștii care nu au mandatat-o, respectiv, în situația în care decedăm, pentru moștenitorii noștri care nu au mandatat-o, nici măcar pentru aceia dintre noi care decedează fără moștenitori. Este, totodată, neserios și ridicol să se pretindă că Visarta face demersuri să identifice artiștii care nu au mandatat-o (ori moștenitorii noștri care nu au mandatat-o) vreme de 3 ani, înainte de a împărți sumele strânse între membrii asociației. Nu ne pot căuta, deoarece nu au datele noastre de contact (logic, deoarece nu am mandatat-o), cu atât mai puțin contactele moștenitorilor noștri. Să nu mai vorbim de multele situații în care succesiunea noastră nu este dezbătută sau sunt diferende cu privire la moștenire etc. Sumele colectate fără mandate sunt, în mod evident, sume nemeritate de Visarta.

Prin metodologia propusă de societatea de gestiune Visarta se crează o diferența situată între 50 și 200 de lei pe care i-ar încasa fiecare dintre noi, artiștii, pentru organizarea unei eventuale expoziții și totalitatea comisioanelor de 15% care se vor percepe de o asociație pentru zecile de mii de opere care vor face obiectul expozițiilor publice și particulare. Și care se vor împărți după 3 ani între membrii asociației, care nu ne-a anunțat de colectare, deoarece noi sau moștenitorii noștri nu suntem membri sau nu am mandatat-o să colecteze și drepturile noastre.

 Numarul artiștilor semnatari ai acestei petiții de dezicere de tacticile și monopolul încercat de Visarta, inclusive de retragere, de către aceia dintre noi care sunt membri Visarta, a mandatului acordat Visarta, este deja mai mare decât numărul de membri ai Visarta (nu mai facem referire că în lista Visarta de membri, din 600 de membri, mai bine de 200 sunt decedați.