Romsilva, 31 de ani de luptă pentru protejarea pădurilor. „Sărbători fericite”, tuturor silvicultorilor din România!

Nu există o altă instituție a statului român care să fi fost atât de atacată, în ultimii 30 de ani, ca Romsilva. Diversiunile la adresa Regiei Naționale a Pădurilor s-au derulat una după alta, crescând în intensitate, cu fiecare an. Evident că, în plină pandemie,  în contextul unor turbulențe pe piața internațională a lemnului, a importurilor de lemn din alte state și a unei crizei economice necruțătoare, situația nu putea sta altfel.

Așa-zisele ONG-uri, printre care, la loc de frunte, se află Agent Green și Greenpeace România, au transformat „misiunea apărării și protejării pădurilor”, inclusiv a celor aparținând statului, într-un “business profitabil” și continuă să aducă, prin dezvăluiri ce se vor bombastice dar care nu reprezintă, în cea mai mare parte a cazurilor, decât manipulări ordinare grave, prejudicii imaginii Romsilva și, implicit, celor peste 16.000 de silvicultori.

Departe de mine de a spune că, la Romsilva, lucrurile au mers mereu ca „unse”. Au existat angajați care au pactizat cu infractorii, au existat numiri politice, au existat managemente defectuoase…Cu toate acestea, de fiecare dată, cei care au greșit au plătit cu vârf și îndesat. Au existat cazuri de pădurari care au fost scoși, rapid, din sistem, de șefii ierahici. Nu există nicăieri „pădure fără uscături” însă vă garantez că, la Romsilva, cantitatea de „uscături” este mult mai mică decât în alte părți.

Timorarea directorilor generali a reprezentat o uriașă miză pentru cei care vor să cumpere lemn, cât mai ieftin, de la stat. Cazul lui Adam Crăciunescu,  forțat să demisioneze de la șefia Romsilva, în urma unor acuzații grave, demontate ulterior (în totalitate) de ÎCCJ, reprezintă un exemplu elocvent în acest sens. S-a dorit mereu ca, la conducerea Regiei Naționale a Pădurilor, să fie directori generali umili, fără reacție în fața ONG-urilor și a factorului politic, care să facă jocuri străine de interesele Romsilva și ale statului român.

Recenta diversiune aruncată în mass-media care anunța că 4.000 de angajați ai Romsilva vor fi concediați arată, până la urmă, cât de mare este, pentru unii, miza decredibilizării Romsilva. A fost, practic, un atac jalnic la adresa directorului general, Teodor Țigan, un silvicultor cu o experiență uriașă, un profesionist pur-sânge, care și-a dedicat viața protejării și apărării pădurilor României.

În ciuda unui an extrem de dificil, în fața unor provocări uriașe, actualul management al Romsilva, în frunte cu Teodor Țigan, va atinge toți indicatorii de performanță stabiliți de Consiliul de Administrație. Deși, repet, România se confruntă cu o pandemie necruțătoare care are repercusiuni mai mult decât perverse, la nivel economic.

Realitatea este că, la nivelul Romsilva, nici măcar nu a existat intenția unor concedieri colective. Mai mult, Regia intenționează să lanseze, în curând, programul de stagiatură pentru tinerii ingineri. Dar pe cine, oare, mai interesează, astăzi, adevărul, atâta timp cât aceste minciuni ordinare au o țintă bine conturată: conducerea Romsilva?

Marele atu al lui Teodor Țigan și al colegilor săi sunt faptele, rezultatele concrete, performanțele actului de management.

Spre exemplu, în primele 10 luni ale anului curent, Romsilva a reușit să vândă către populație un volum de 1.275.352 mc de lemn de foc! Există, de altfel, stocuri suficiente pentru sezonul rece! A mai auzit cineva, în acest an, de vreo criză a lemnului de foc? Știe cineva că, în 2020, Romsilva va realiza lucrări de regenerare a pădurilor pe circa 50 mii ha? Sau că România, tot datorită implicării celor peste 16.000 de silvicultori, este țara cu cele mai multe păduri virgine din Europa?

Lupta împotriva tăierilor ilegale, dusă de miile de silvicultori, își arată roadele. Iar, în fiecare an, statisticile, inclusiv cele independente, arată că tot mai puțin lemn se taie din pădurile administrate de Romsilva! Și asta cu prețul vieții unor angajați care se luptă, zi-lumină, pentru protejarea și apărarea pădurilor. Nu puțini pădurari au murit în „războiul” cu infractorii. Sunt cazuri care ne-au cutremurat și care arată că respectul pădurarilor față de păduri este mai presus de propria lor viață!

Toți cei care aruncă cu tone de lături în acești oameni, care consideră că acest “baubau” al defrișării pădurilor le aduce influență, notorietate și fonduri/donații/sponsorizări consistente, ar trebuie să lase, rușinați, capul în pământ. Și să înțeleagă că silvicultorii merită, înainte de toate, respectul și recunoștința noastră!

La sfârșitul unui an dificil, în care provocările s-au ținut lanț, urez “Sărbători fericite!” tuturor silvicultorilor din România. Fiecăruia dintre cei mulți, care și-a făcut și în acest an datoria fără a cere nimic în schimb. Și care consideră că apărarea și protejarea pădurilor reprezintă mai mult decât o simplă profesie. Reprezintă, până la urmă, o moștenire care trebuie dusă mai departe. În ciuda pericolelor cu care se confruntă în fiecare zi!

I.Badea