Ziua Crucii Roșii, pe 8 mai
Sărbătorită în fiecare an pe 8 mai, are menirea de a inspira, a înlesni şi a promova toate activităţile umanitare ale Comitetului Internațional al Crucii Roșii şi a societăţilor naţionale. În 2016, evenimentul se desfăşoară sub egida 50 de ani de la adoptarea Princiipiilor Fundamentale. Aniversarea oferă un bun prilej de evidenţiere a importanței acestor principii în schimbarea peisajului umanitar de astăzi.
Tema acestui an este „Principiile noastre în acțiune” – Umanitatea, Imparțialitatea, Neutralitatea, Independenţa, Voluntariatul, Unitatea și Universalitatea – stau la baza deciziilor și acțiunilor Crucii Roşii.
Este ziua în care membrii Crucii Roşii aduc în atenţia publicului necesitatea asistenţei medicale, eroii locali, dar şi diversele organizaţii care depun eforturi în protejarea vieţii, precum şi necesitatea donării de sânge şi strângerea de fonduri şi donații.
Sărbătorită în fiacare an pe 8 mai, are menirea de a inspira, a înlesni şi a promova toate activităţile umanitare ale Comitetului Internațional al Crucii Roșii şi a societăţilor naţionale. În 2016, evenimentul se desfăşoară sub egida 50 de ani de la adoptarea Princiipiilor Fundamentale. Aniversarea oferă un bun prilej de evidenţiere a importanței acestor principii în schimbarea peisajului umanitar de astăzi.
Tema acestui an este „Principiile noastre în acțiune” – Umanitatea, Imparțialitatea, Neutralitatea, Independenţa, Voluntariatul, Unitatea și Universalitatea – stau la baza deciziilor și acțiunilor Crucii Roşii.
Este ziua în care membrii Crucii Roşii aduc în atenţia publicului necesitatea asistenţei medicale, eroii locali, dar şi diversele organizaţii care depun eforturi în protejarea vieţii, precum şi necesitatea donării de sânge şi strângerea de fonduri şi donaţii.
„Nu ar fi oare posibil ca pe timp de pace să se înfiinţeze societăţi care să ofere îngrijire răniţilor în timp de război, cu ajutorul voluntarilor zeloşi, devotaţi şi cu adevărat calificaţi?
Aceasta a fost întrebarea pusă de omul de afaceri Henry Dunant, martor la chinul a 9.000 de răniţi din oraşul Castiglione, în timpul războiului de unificare din Italia, întrebare care a dus la înfiinţarea Crucii Roşii.
Dunant a continuat să întrebe, de data aceasta autorităţile militare ale diferitelor state, dacă nu ar putea formula câteva principii internaţionale care să stea la baza societăţilor de ajutorare a răniţilor. Întrebarea sa nu a rămas fără răspuns şi în anul 1863 a fost înfiinţat Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR).
Au urmat conferinţe, convenţii şi neutralitatea ambulanţelor, a spitalelor militare şi a personalului acestora.
După izbucnirea războiului franco-pruscat în 1870, Comitetul Internaţional a înfiinţat prima Agenţie de Informaţii pentru familiile răniţilor şi ale soldaţilor capturaţi.
La 7 iunie 1876 a fost înfiinţată Societatea pentru ajutorarea răniţilor şi bolbavilor militari pe timp de război.
O lună mai târziu, la Bucureşti, a fost înfiinţată Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, iar la 23 august a fost recunoscută de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. La doar două săptămâni, prima ambulanţă pleca pe frontul din Serbia.
Au urmat spitalele temporare din teatrele de război. Statele Unite ale Americii au avut primele vase spital.
În 1906, Irina Câmpineanu a pus bazele Crucii Roşii a Doamnelor din România, care pe 13 aprilie 1915 a fuzionat cu Societatea de Cruce Roşie din România, sub denumirea de Societatea Naţonală de Cruce Roşie din România (S.N.C.R.R.).
În 1928 se puneau bazele Crucii Roşii Internaţionale, sărbătorită în fiecare an, pe 8 mai, ziua de naştere a lui Henry Dunant.
Pentru meritele sale, Henry Dunant a primit, în 1901, Nobelul pentru Pace, fiind primul laureat al nou înfiinţatului premiu.
CICR a fost onorată şi cu alte Nobeluri pentru Pace, în timpul celor două Războaie Mondiale, în 1917 şi în 1944, precum şi în 1963, când s-au împlinit 100 de ani de la înfiinţarea sa.
Există șapte principii fundamentale: Umanitate, Imparțialitate, Neutralitate, Independență, Voluntariat, Unitate, Universalitate.
Aceste principii au fost adoptate în mod oficial în anul 1965, la Viena, în cadrul celei de a 20-a Conferințe Internaționale a Crucii Roșii. De atunci, ele sunt citite în deschiderea tuturor reuniunilor oficiale ale Crucii Roșii și Semilunei Roșii.
Tinerii şi copiii sunt sprijiniţi în implementarea acestor principii, prin promovarea sănătăţii, servicii în comunitate, schimburi internaţionale, informare şi diseminare privind rolurile şi responsabilităţile Crucii Roşii Române.
În 1863, la o Coferinţă a CICR, a fost adoptată crucea roşie pe fond alb, propusă de Henry Dunant ca simbol unitar al organizaţiei.
În 1876, în războiul din Balcani, persoane ce acordau primul ajutor au fost capturate şi omorâte de otomani. Explicaţia autorităţilor a fost sensibilitatea soldaţilor musulmani faţă de semnul Crucii Roşii şi au cerut permisiunea pentru folosirea unei alte embleme: semiluna roşie, adoptată în 1929.
Având în vedere că există țări în care nici crucea roșie, nici semiluna roșie nu ar putea fi utilizate, deoarece nu sunt acceptate de populația locală, în anul 2005, statele membre au adoptat un nou simbol de protecție — Cristalul (rombul) Roșu.