Interzicerea exportului paralel de medicamente poate salva mii de vieți!

Cotidianul online „Cronica Română” publică, astăzi, partea a doua a unei anchete care vizează identificarea cauzelor reale ale crizei cronice de medicamente, medicamente vitale care pot face, de cele mai multe ori, diferența dintre viață și moarte, dar și găsirea rapidă a unor soluții decente, pliate pe realitate, care să minimizeze consecințele acestei situații devastatoare.

Așa cum am spus și în prima parte, acest amplu material a fost realizat în urma unor ample discuții cu distribuitori, cu reprezentanții unor farmacii și asociații de pacienți, pentru a ne forma o părere cât mai avizată în acest sens. Și pentru a identifica, împreună, soluțiile..

Miza reală a exportului paralel de medicamente: sute de milioane de euro anual!

În cazul exportului paralel de medicamente este evident că la mijloc este vorba de foarte mulți bani, însă, pentru statul român ar trebui să conteze, în primul rând, pacientul român. Chiar dacă avem doctori buni care dau un diagnostic perfect și chiar o rețeta utilă, suntem legați la mâini cât timp nu găsim medicamentele necesare în farmacii.

Dar să vorbim și de bani, bani mulți care ajung în conturile celor care profită de pe urma acestui export paralel de medicamente!

Dacă privim pe site-ul Agenției Naționale a Medicamentului observăm că sunt 432 de autorizații.

Lista fabricanților români, lista fabricanților din țări terțe autorizați de ANM, lista importatorilor și lista distribuitorilor. Să ne uităm la lista distribuitorilor, pentru că aceștia fac exportul paralel. Puține firme au activitatea suspendată, cel mult 10%, însă restul joacă pe această piață. Vorbim de firme mici, de apartament, cu unu-doi angajati, dar cu cifre de afaceri uriașe. Cu toate acestea, există cel mult 100 de licențe ale distribuitorilor naționali și locali care chiar livrează la farmacii. Restul se ocupă de exportul paralel și scot sume uriașe din acest business, până la urmă, în detrimentul pacientului român.

Toți cei cu care am discutat au considerat că soluția optimă este interzicerea exportului paralel. Exportul paralel nu face nimic altceva decât să aducă economii unor societăți de asigurări din alte țări puternice ale UE, din Germania în special, și să acorde acces mai facil la tratament pacienților din Germania. Dar cu pacienții români cum rămâne?

Mai ales că toți distribuitorii de medicamente au o autorizație de funcționare emisă de oficialii români și politica lor trebuie să fie una clară și anume să distribuie medicamente pentru pacienții români. Cât timp cumpăr aceste produse la cele mai mici prețuri din UE , statul român trebuie să blocheze orice portiță în privința exportului paralel de medicamente. Prioritatea trebuie să fie una singură: pacientul român.

Interzicerea exportului paralel de produse deficitare este o prioritate națională. Cele 200-300 de produse vitale, deficitare, nu mai trebuie exportate! Cine vrea să exporte asipirine, nu are decât!

În acel moment, producătorul nu ar mai fi deranjat că exportul paralel îi va reduce profitul pe piețele comunității europene.

Cât este consumul real de medicamente vitale? Nimeni nu știe…

Ba mai mult, în aceste condiții s-ar ști cât este consumul real pentru că astăzi nimeni nu știe cât este consumul real. Pentru că producătorul nu are niciun interes cât timp acceptă prețul redus, taxa de clawback (asupra căreia vom reveni), toate condițiile pentru a aduce produsul la noi, să refuze cantitatea pentru România în condițiile interzicerii exportului paralel.

Exportul paralel produce sume uriașe. Vă dau un exemplu real, prezentat de cei cu care am discutat: un export de 400-500 milioane euro la un adaos de 20% înseamnă 100 milioane euro. Lobbyștii care trag sforile pentru exportul paralel de medicamente câștigă acești bani fără muncă. Rapid. Mult. Sigur. Nu vor altceva decât să încaseze rapid bani și să perpetueze o situație nocivă. Apar fumigene, diversiuni, manipulări, lansate chiar de cei care nu vor să se schimbe nimic în direcția dorită de pacienți.

Transparentizarea unei piețe duce la buna sa funcționare. Ar fi normal ca fiecare distribuitor  să spună cât se vinde în România și cât afară. Haideți să dăm cărțile pe față. Pentru că dacă apare distribuitorul X care vinde de 1000 de euro în România și de 500.000 euro afară atunci avem o problemă. Mare.

În cazul în care nu se va schimba nimic, și distribuitorii și farmaciile și nu în ultimul rând pacienții vor rămâne la fel de disperați de situația creată și  vor câștiga, în continuare, niște firme mici care au cifre de afaceri enorme din acest export paralel.

Transparentizarea sistemului devine o prioritate. Trebuie să se știe cât s-a vândut în țară și cât afară. Cât este, până la urmă, valoarea exportului paralel de medicamente!

Fără sancțiuni ferme nimic nu se va schimba

De altfel, în trecut, s-a încercat, parțial, rezolvarea crizei medicamentelor deficitare. În stilul binecunoscut dâmbovițean statul a arătat, mai întâi, ciomagul, iar mai apoi toți cei vinovați au fost mângâiați pe creștet!

A fost o lipsă de produse interzise deficitare și MS a interzis exportul acestor produse. Știți care a fost sancțiunea? 50.000  de lei amendă și suspendarea licenței.

Dacă se exportă într-o lună paralel cu un adaos de 100.000 euro, o amendă de 10.000 euro  este un mizilic. Mai ales că mulți au patru, cinci licențe. Îmi suspendă o licență, o fac pe a doua. Plătesc 50.000 lei amendă, în timp ce eu încerc să mi-o recuperez pe prima. Mi-o suspendă și pe a doua, și pe a treia, dar până când mi-o suspendă pe a patra, eu o recuperez pe prima. Și poate și pe a doua. Și uite așa ne învârtim în jurul cozii…

Amenda ar trebui, susțin surse din piața pharma, să fie un milion de lei și răspunderea penală a administratorului. Până la urmă vorbim de viața oamenilor, deci de crimă.

Dacă dăm o lege și legea nu are sancțiunea adecvată legea nu va fi respectată. Este simplu!

Este mult mai profitabil să încalci legea!

Parlamentul trebuie să vină cu modificări la Legea Sănătății și să aducă niște restricții la export pentru produsele deficitare. Asociațiile de pacienți pot da, până la urmă, cele mai complete și elocvente liste de produse deficitare.

Taxa de clawback, bau-bau-ul producătorilor de medicamente

Nu putem încheia acest amplu material fără a vorbi și de celebra taxă de clawback. Rămâne de discutat dacă este corectă sau incorectă. Părerile sunt împărțite. Este incorectă măcar din punctul de vedere că această taxa de clawback se plătește și pe adaosurile de distribuție și de farmacie, fiind susținută doar de producătorii de medicamente. De altfel, spun cunoscătorii, este imposibil să fie susținută de distribuție și farmacii pentru că distribuția și farmaciile au adaosuri foarte mici. Dacă pe piața românească nu ar exista și niște discounturi suplimentare de la producători, piața pharma nu ar mai putea să existe. Adaosurile pe care le permite distribuitorilor statul sunt atât de mici încât nu asigură, să spunem, existența unui distribuitor sau a unei farmacii, fără discounturile suplimentare primite de la producători.

Taxa de clawback nu a făcut decât să pună o presiune și mai mare pe producători pentru că aceștia veneau deja cu cel mai mic preț din Europa și mai mult trebuiau să plătească și o taxă suplimentară. Taxa aceasta pe ultimul trimestru al lui 2016 a fost de aproape 19%, 18,8%, ceea ce este enorm, susține reprezentantul unui lanț important de farmacii. În momentul în care vii cu cel mai mic preț din Europa și mai ai și cea mai mare taxă de clawback din UE este foarte greu să mai reziști pe piață..

Nimeni nu poate să aibă o afacere care să meargă pe minus. Acesta este un alt motiv pentru care dispar medicamente ieftine. Repet, cel mai mic preț din UE plus o taxă de clawback nejustificat de mare, duce automat la scăderea profitabilității produselor respective și chiar la intrarea pe pierdere cu acest produs. De ce au dispărut aproape 1200 de produse într-un an și jumătate? Aveți răspunsul!

Toate asociațiile de pacienți au probleme mari în a asigura tratamentul membrilor lor. Și mă refer, aici, nu numai la tratamentele de ultimă generație!

Probabil că sunt 1000 de pacienți și producătorul trimite doar 800 de cutii și din acestea 800 mai sunt exportate paralel încă 200-300. Astfel o să rămână de fiecare dată cetățeni netratați. Vorbim de boli grave, de oncologie, unde există pacienți disperați pentru că nu-și găsesc tratamentul.

Deci avem aceste două monstruozități generate de metodologia de calcul a prețului: exportul paralel și apoi delistarea.

Metodologia de calcul a prețului la medicamente împreună cu taxa de clawback duce la delistare. Pentru că această metodologie de calcul a prețului, dacă taxa de clawback nu ar exista, este posibil ca foarte mulți producători să-și mențină produsele, așa cum le mențin și în alte țări. Pentru că spun, când cu doi lei în Polonia, vând cu doi lei și în România, dar în Polonia încasez doi lei în timp ce în România din cei doi lei dau înapoi 19% adica 38 de bani mai râmân doar cu 1.62 lei. Și atunci prefer să nu mai vând în România. Și dacă în România nu ar mai exista taxă de clawback aș vinde și aici fără probleme. Și produsul nu s-ar mai delista.

Cauze, efecte, soluții.. Mingea este, din păcate, în mâinile autorităților statului român. Ce vor face, în viitor, rămâne de văzut! Este evident că interzicerea exportului paralel de medicamente vitale devine o priritate absolută pentru factorii responsabili!

Cotidianul online Cronica Română va continua anchetele pe marginea acestui subiect cronic până când Ministerul Sănătății, ANM, Parlamentul, vor identifica soluții pentru remedierea situației! În caz contrar…

 Iulian Badea