Osteoporoza, maladia silențioasă
Osteoporoza este considerată de Organizația Mondială a Sănătății drept o problemă de sănătate publică. Prevenția și diagnosticarea precoce a osteoporozei devin astfel o prioritate, în contextul în care OMS estimează că 15% dintre femeile cu vârste între 50-59 ani suferă de această afecțiune, iar procentul ajunge la 70% la cele de peste 80 de ani.
Numită şi „maladia silenţioasă”, osteoporoza face parte din categoria bolilor asimptomatice, care evoluează fără simptome până în stadiile avansate, când pacientul începe să resimtă diferite dureri cauzate cel mai frecvent de complicațiile acestei afecțiuni. Din acest motiv, boala este adesea subdiagnosticată şi subtratată. În acest context, specialiștii recomandă persoanelor trecute de 45 de ani măsurarea mesei osoase la nivelul coloanei vertebrale lobare, şoldului și al antebraţului – principalele locuri în care apar primele modificări produse de osteoporoză, potrivit doctorulzilei.ro.
„În primii 20 de ani de viață predomină procesul de formare de țesut osos, astfel că în jurul vârstei de 30 de ani scheletul uman atinge un maxim de masă osoasă. După vârsta de 35 de ani, osul pierde încontinuu din substanţa sa. Pierderea progresivă a masei osoase poate fi extrem de periculoasă pentru persoanele care nu au atins în prealabil o densitate osoasă crescută sau dacă pierderea osoasă este rapidă, crescând riscul de fracturi”, explică dr. Cristian Tăutu, medic specialist în medicină de familie.
Potrivit dr. Tăutu, cele mai frecvente fracturi osteoporotice apar la nivelul vertebrelor, de obicei spontan sau la diferite eforturi, unele chiar minime, în timp ce fractura de femur este cea mai severă, necesitând de multe ori internarea de urgență și intervenție ortopedică de corecție. Mai mult, fracturile de şold sunt cu atât mai serioase cu cât afectează semnificativ calitatea vieţii pacienţilor, generând şi un risc crescut de deces la vârste înaintate.
Osteoporoza duce la scăderea în înălţime, la deformări ale toracelui şi ale abdomenului şi afectează în procent mai mare femeile, aflate de obicei la menopauză. Din fericire, este o boală care poate fi prevenită prin încetinirea procesului de pierdere osoasă, prin evitarea factorilor de risc și, mai ales, prin dobândirea unei mase osoase cât mai mari până la vârsta de 30 de ani.