Comisia de la Veneția demontează „diversiunea PSD”

Ordonanţa 13, care a scos în ianuarie sute de mii de oameni în stradă, precum şi două decizii ale CCR au avut la bază o interpretare eronată a unui raport al Comisiei de la Veneţia. Acest lucru a fost confirmat de organismul juridic al Consiliului Europei, la cererea jurnaliştilor Adevărul.

În 2013, Comisia de la Veneţia întocmea un raport privind modul în care este reglementată la nivel european infracţiunea de abuz în serviciu. Documentul conţinea, printre altele, două puncte de interes pentru judecătorii CCR: „Prevederi penale naţionale prea largi şi prea vagi privind abuzul în serviciu pot fi problematice” şi „Prevederile naţionale privind abuzul în serviciu trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate cu un prag înalt”.

După ce a luat în considerare aceste două concluzii ale organismului juridic european, Curtea Constituţională a României a decis că definiţia infracţiunii de abuz în serviciu este constituţională doar în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte defectuos” se înţelege „prin încălcarea legii”.

Şi în Ordonanţa 13, fostul ministru al Justiției Florin Iordache introducea pentru prima dată şi un prag de 200.000 de lei, de la care să poată fi incriminat abuzul în serviciu. După tot scandalul generat de această ordonanţă, judecătorii Curţii Constituţionale au plasat la Parlament sarcina stabilirii unul prag. Actualul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, a promis că pregăteşte el o lege, dar încă nu a găsit o cifră pentru acest prag.

Jurnaliştii de la Adevărul au solicitat clarificări Comisiei de la Veneţia pentru sintagma „prag înalt”. Şi, ceea ce foarte rar se întâmplă, Comisia de la Veneţia a explicat din nou că acest prag înalt se referă la infracţiuni grave împotriva proceselor democratice. Adică, decisivă este natura faptei, iar pragul la care se referă nu este în niciun caz unul financiar, a subliniat Comisia de la Veneţia.

Comisia de la Veneţia consideră că prevederile penale naţionale privind „abuzul în serviciu”, „exces de autoritate” şi alte expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate cu un prag înalt, astfel încât acestea să poată fi invocate în cazuri unde fapta este de natură gravă, cum ar fi de exemplu infracţiuni grave împotriva proceselor democratice naţionale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparţialităţii administraţiei publice, etc.