Liderul UPSC, Stelian Sima, declară război ipocriziei din politică (I)

Stelian Sima. Liderul Uniunii Populară Social Creştină. Un român care a intrat, de peste zece ani, în politică pentru că doreşte… o altfel de politică. O politică în care cetăţenii să fie mai presus de jocuri politice mizere. O politică a respectului faţă de România. O politică care să aducă în buzunarele cetăţenilor mult-clamata bunăstare economică. O politică în care România să-şi recâştige demnitatea în lume.

Într-un interviu acordat cotidianului „Cronica Română”, Stelian Sima, vorbeşte, tranşant, aducând argumentele de rigoare, despre necesitatea unei clase politice noi care să scoată România din mocirla decredibilizării. Modificarea legii electorale reprezintă o altă prioritate a lui Stelian Sima şi a Uniunii Social Populară Creştină.

Este păcat că unii lideri politici, nici pe departe atât de mediatizaţi ca marile vedete politice, nu sunt lăsaţi să pună umărul la credibilizarea acestei ţări. Stelian Sima şi UPSC au fost boicotaţi sistematic de un sistem politic care se teme al dracului de mult de o alternativă sănătoasa. Alternativa bunului simţ.

Şi, totuşi, cine se teme de UPSC? Cine are interesul ca UPSC să fie trimisă la periferia politicii?

Domnule Stelian Sima spuneţi-mi câteva cuvinte despre dumneavoastră, despre activitatea dumneavoastră politică…

Sunt de profesie jurist, de altfel, am terminat Facultatea de Drept, fiind licenţiat în ştiinţe juridice. Am, de asemenea, un masterat în managementul administraţiei publice şi cursuri postuniversitare în securitate si sănătate în muncă şi evaluarea riscurilor. Sunt căsătorit şi am doi copii. Ambii au absolvit facultatea. Fata, facultatea de drept ca şi mine, iar băiatul, tot în cadrul facultăţii de drept, a terminat administraţia publică. Băiatul are şi un master în leadership şi managementul resurselor umane

Înainte de 1989 nu am fost membru de partid şi, în consecinţă, nu am făcut nici politică. În politică am intrat abia în 2003 fiind unul dintre fondatorii Partidului Noua Democraţie care îl avea ca preşedinte, la nivel naţional, pe Marian Enache. Începând cu anul 2003 am deţinut funcţia de preşedinte al filialei Olt şi am pregătit această filială în sensul că, în numai câteva luni de zile, am reuşit ca la alegerile locale din 2004 să obţinem în judeţ trei mandate de primar, două de viceprimar şi 23 de consilieri. A fost un rezultat bun. Din păcate, partidul nu a funcţionat prea mult timp pentru că, la un moment dat, am purces la discuţii avansate atât cu Blocul Naţional Democrat, cât şi cu alte formaţiuni politice, pentru înfiinţarea PPCD (Polul Popular de Centru Dreapta). Acest proiect nu s-a realizat.

După alegerile locale din 2004, când ocupam funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului la nivel naţional, mi-am dat seama că partidul nu era ceea ce eu mă aşteptam să fie sau mai corect nu se dorea să se facă anumite lucruri în care eu credeam şi pentru care am intrat în politică. Totusi am încercat, din această poziţie, să consolidez partidul.

Credeam că se poate face o altfel de politică, una în slujba cetăţeanului, am crezut şi cred şi acum că politica se poate face doar cu oameni corecţi, integri, responsabili, cărora să le pese de cetăţean şi de ţara lor, adică, indiferent de doctrină, în centru politicii trebuie să fie omul, cetăţeanul. Consider că politica se face cu oameni şi pentru oameni, nicidecum pentru anumite grupuri şi interesele lor meschine. La vremea respectivă am înţeles că nu era nici pe departe vorba de aşa ceva, iar aşteptările mele au fost înşelate. M-am lovit de un oportunism cras şi atât! Era vorba de înţelegeri, negocieri, trocuri pe funcţii, scaune, businessuri. Şi spun asta pentru că mentalitatea mea era alta.

Spre exemplu, eu am crezut că, după Revoluţia din 1989, poporul român va renaşte din propria cenuşă, că ţara asta va ajunge acolo unde merită să fie. Credeam că românul va fi respectat în Europa, economia va funcţiona şi va aduce bunăstare populaţiei. Însuşi Papa Ioan spunea că aici este „pământ sfânt, Grădina Maicii Domnului”. Dumnezeu ne-a dat în România toate formele de relief: dealuri, munţi, câmpie, podişuri, râuri, mare, etc. Suntem a patra ţară din Europa din punct de vedere al suprafeţei terenului arabil. Agricultura ar trebui să îşi pună amprenta asupra dezvoltării economiei. În aceste conditii, pun şi eu o întrebare, prin intermediul dvs, celor care au condus şi încă mai conduc tara: De ce nu putem trăi in armonie şi cât mai vreţi să mai furaţi ?

Şi, totuşi, Partidul Noua Democraţie a ieşit rapid din peisajul politic. Care au fost cauzele reale ale dispariţiei acestui partid?

După alegerile locale din 2004, în mod normal, am început pregătirile pentru parlamentare, imi aduc aminte că aveam sediul central al partidului pe Ion Negulici, în Primăverii, apoi ne-am mutat pe str. Sevastopol.

S-au întâmplat apoi unele „lucruri neortodoxe” în Partidul Noua Democraţie, la conducerea căreia a ajuns Dan Toader, cel care a fost director la Poşta Română şi care acum este arestat. Marian Enache a renunţat la funcţia de preşedinte pentru un post de director în cadrul Poştei Române. În felul acesta s-a destrămat şi partidul deoarece Dan Toader nu mai avea timp de politică, iar colegii mei au început să se reorienteze.

Şi aţi intrat în Uniunea Populară Social Creştină. V-a invitat Ioan Talpeş? Spuneţi-mi ce s-a întâmplat după plecarea din PND?

Da, aşa este, am acceptat să fac parte din Partidul Uniunea Populară Social Creştina, UPSC, dorind să pun şi eu umărul la construcţia acestui nou partid, singurul partid care avea, şi are, şi acum în statut, principiul subsidiaritatii.

În 2006 am avut discuţii cu generalul Ioan Talpeş, care la vremea respectivă plecase din PSD şi era senator independent de Caraş-Severin. Dezamăgit de ceea ce se întâmplase în interiorul PSD, (alegerile interne), Talpeş, un om de o probitate morală excepţională şi un patriot cum nu mai văzusem pâna la vremea aceea, a renunţat să mai rămână în PSD şi a părăsit partidul. A avut apoi în Germania câteva întâlniri cu prieteni apropiaţi care l-au sfătuit să înfiinţeze un partid, ca mai apoi să ia decizia înfiinţării Uniunii Populare Social Creştină. Acest partid a luat fiinţă în 2006, când la Parlament a avut loc Consiliul Organizaţiei Nationale unde au participat toţi liderii judeţeni cât şi alţi membrii de partid, în jur de 2000, 3000 de oameni. În 2007 partidul a fost înregistrat în registrul partidelor politice la Tribunalul Bucureşti, conform Legii partidelor politice, Legea 14/2003.

De asemenea, în 2008 am participat la alegerile locale unde am scos 85 de consilieri locali şi municipali, inclusiv primarul independent de Reşiţa, susţinut de noi. Apoi s-a vrut un mare proiect politic, purtându-se discuţii pentru a se pune bazele unui pol puternic de centru-dreapta.

Vorbesc de discuţii care au avut loc până la înfiinţarea PLD, cu Stolojan, Flutur. Când s-a înfiinţat Partidul Liberal Democrat, domnul Talpeş discutase cu decidenţii politici de pe culoarul dreptei pentru a forma, aşa cum v-am spus, un pol de centru-dreapta, o „Uniune Populară” a tuturor partidelor de centru-dreapta. Asta a fost la vremea respectivă. Bineînţeles că după ce PLD a fuzionat cu PD şi s-au pus bazele PDL, lucrurile nu au mai evoluat aşa cum ne dorisem noi.

De altfel, în 2007 UPSC a susţinut preşedintele suspendat, Traian Băsescu. Am participat activ în campanie, am organizat mitinguri, am prezentat puncte de vedere împotriva suspendării acestuia. La Slatina, îmi aduc aminte , am organizat un miting cu peste 2.000 de persoane în favoarea preşedintelui. Îmi aduc, totodată, aminte că la acea dată şeful statului a mulţumit, inclusiv UPSC, pentru susţinerea acordată în acea campanie.

Nu am reuşit, însă, să participăm la parlamentarele din 2008, ştim bine că fiecare candidat trebuia să plătească o suma de 35.000.000 lei, fapt care a dus la hotărârea noastră de a nu participa. Aici trebuie spus faptul că, având în vedere relaţia de prietenie pe care domnul Talpeş a avut-o şi o are cu Popularii Europeni, inclusiv cu fostul cancelar Helmuth Kohl, partidul a intrat în Partidul Popular European. Nu s-a dorit, însă, sub nicio formă ca această formaţiune politică să acceadă în Parlament, în puterea legislativă. Şi aici sunt multe de spus…

Dl. Talpeş a candidat, însă, din partea PDL în Colegiul 7 din sectorul 4, sector în care a candidat şi Dan Voiculescu, dar nu pe colegiul domnului Talpes, Voiculescu si-a schimbat colegiul pentru a nu fi în acelaşi colegiu cu dl. Talpes. Trebuia iniţial să candideze majoritatea membrilor Biroului Politic al UPSC, însă, liderii PDL nu s-au ţinut de cuvânt, incluzându-l pe listele comune doar pe senatorul Talpeş care, de altfel, a şi pierdut în colegiul respectiv. Acestuia i s-au anulat nu mai puţin de 8.260 de voturi în condiţiile în care vorbim de un colegiu mai mic.

 Neajunsurile votului uninominal sunt de notorietate. Ce este de făcut în această direcţie?

După cum bine ştiţi votul uninominal a creat multe animozităţi, scandaluri şi nereguli. Acest tip de vot a fost creat de oameni deştepţi, pentru că nu le pot spune altfel, ca să poată trage ei sforile după bunul plac. Îmi aduc aminte că la Târgu Mureş a obţinut mandatul de parlamentar o persoană care a obţinut doar 12 voturi. Ca să iei 12 voturi şi să ajunge parlamentar mi se pare jenant. Pe de altă parte, au existat candidaţi care au obţinut 26.000, 36.000, 40.000, de voturi şi nu au reuşit să intre în Parlament. Vă mai aduceţi aminte faptul că în Ilfov era să rateze mandatul de deputat Tăriceanu, situaţia a fost similară şi în cazul lui Crin Antonescu. Şerban Nicolae, unul dintre liderii PSD, a ratat un mandat de senator în Bucureşti tot din cauza acestei aritmetici electorale dubioase, dubioase în sensul că se făceau trocuri, de către decidenţii politici, pentru diferite persoane de a intra în Parlament. Din această cauză avem un Parlament de toata jena, un veritabil „grup infracţional constituit”. Acesta este votul uninominal…

De aceea, UPSC cere revizuirea de urgenţă a legii electorale, legii partidelor politice, legii privind finanţarea partidelor politice, eliminarea pragului electoral şi introducerea „Votului Obligatoriu”. Consider că numai printr-o ieşire masivă la vot, (vezi ex. din 16 Noiembrie 2014), se poate face o asanare a acestor, aşa zisi, lideri politici, din toate partidele politice. Asa înseamnă vot obligatoriu!

La noi în România există o ciclicitate, probabil acest lucru este valabil şi în alte ţări, Ceauşescu a condus 24 de ani, in acest an împlinim 25 de ani de la Revoluţie. Cred că lumea doreşte cu totul altceva, şi s-a văzut pe 16 noiembrie ceea ce au vrut românii de dincolo de graniţele tarii, cat şi cei din ţară. Dacă în momentul de faţă îl avem pe Iohannis preşedinte, eu zic că românii nu au votat partide, ci au votat un model de preşedinte, iar el trebuie să le dovedească tuturor, de aceea, cred, că a spus, „STOP ŞI… DE LA CAPÂT”. Eu înţeleg că a spus „stop!” celor care au condus prost ţara şi au sărăcit poporul. Au furat cu toţii, să plătească şi să dea înapoi statului tot ce au furat. Iohannis trebuie să schimbe totul, să dea posibilitatea fiecărui cetăţean, şi partid, de a accede în parlament, fără prag electoral şi fără vot uninominal !…

Am observat foarte mulţi analişti care au dezbătut şi continuă să dezbată pe marginea victoriei lui Iohannis susţinând că acesta a fost cel care a câştigat alegerile. În formă brută, putem spune asta! Părerea mea este că românii nu l-au votat pe Iohannis pentru că acesta îi reprezintă, nici nu aveau de unde sa stie acest lucru. Eu, personal, în primul tur i-am votat pe toţi, pentru a nu se supăra niciunul. În afară de candidatul UDMR şi Dan Diaconescu pentru că mi s-a terminat tuşul! Revenind, pot spune că nu am considerat pe niciunul potrivit pentru această demnitate!

În turul II, situaţia a stat diferit, atât pentru mine, cât şi pentru membrii UPSC, noi nu am votat răul mai mic, ci am votat raţional şi pentru echilibru. Acest echilibru, pentru noi, înseamnă Iohannis, nicidecum Ponta, şi sper să nu ne fi înşelat. Eu am votat modelul şi stilul Iohannis, un alt model de preşedinte si un alt sil de abordare a lucrurilor, cred că mulţi români au făcut acelaşi lucru.

 (Va urma)

Un interviu realizat de Iulian Badea

 Partea a doua a interviului cu Stelian Sima, liderul Uniunii Populare Social Creştină, va apărea marţi pe site-ul cotidianului Cronica Română.