Totul despre dosarul electronic al pacientului
Ideea de a implementa dosarul electronic al pacientului (şi) în România nu a fost, în principiu, una proastă. Până la urmă, ea a fost preluată din ţări dezvoltate, cu sisteme de sănătate cu mult mai avansate şi mai bine finanţate decât cel românesc. Sigur, ţările de care vorbim au specialişti pe toate nivelurile bioinformaticii, inclusiv în sistemul public care centralizează datele colectate, experţii lor au dezbătut diverse strategii şi arhitecturi ale unui astfel de demers, iar întregul sistem informatic din sănătate s-a bazat pe câteva principii de bază: eficacitate, acurateţe, utilitate, siguranţă, confidenţialitate şi securitate, relatează viata-medicala.ro.
Translarea modelului internaţional (american, la origine) în România s-a făcut după cum au vrut şi au putut decidenţii (politici şi politizaţi) de la noi. Cât au înţeles. Unde nu au înţeles, au dat din umeri şi au trecut mai departe. Aşa se face că ne-am ales cu un card de sănătate care nu conţine mai multe date de sănătate decât buletinul de identitate, că sistemul de utilizare a cardului este greoi, dă multe erori şi îngreunează teribil activitatea clinică în medicina primară. Mai mult, securitatea a fost atât de puţin înţeleasă, încât, deşi serverele sunt bine păzite, un funcţionar oarecare are drepturi nelimitate de accesare şi modificare a datelor; nu putem decât să contăm pe discreţia lui şi pe faptul că eventualele corecţii strategice se vor produce înaintea apariţiei unor breşe.
Ce nu s-a înţeles şi nici nu s-a preluat din modelul american a fost faptul că sistemul trebuie să urmeze (dacă nu să întâmpine) tendinţele naturale din activitatea cotidiană, ameliorând-o pe aceasta conform principiilor enunţate mai sus. Sistemul informatic trebuie înţeles ca rezultatul de etapă al unui proces dinamic, flexibil şi uşor de adaptat la realitatea ce se schimbă aproape de la ozi la alta. Aşa trebuie văzut şi un studiu1 publicat în Cell Systems (o nouă revistă, lansată de curând de grupul Cell) de un grup de bioinformaticieni şi clinicieni de la Harvard, care trasează liniile principale ale sistemului electronic de sănătate din viitorul apropiat. Aplicaţiile mobile dezvoltate de terţi vor furniza date la toate nivelurile sistemului de sănătate, prin integrarea fluxurilor de date în dosarul electronic al pacientului.