Bach, sărbătorit la Muzeul Național Cotroceni
15 Noiembrie ora 19:00.10 ani de existenţă a Festivalului de Muzică Veche Bucureşti şi sărbătorirea marelui Bach: o ocazie unică pentru publicul de muzică cultă.
Aşa cum Festivalul l-a sărbătorit în anul 2010 pe Bach cu o integrală a celor 6 motete pentru cor şi orchestră, premieră absolută în Bucureşti, anul 2015 aduce în prim-plan Colecția Sonatelor pentru vioară şi clavecin obligat.
„Întâlnirea muzicală” a clavecinistei Raluca Enea cu violonista Melinda Béres a avut loc acum mai bine de zece ani.
Raluca și Melinda concertează exclusiv pe instrumente de epocă iar între proiectele lor muzicale se numără înregistrări, integrale ale celor mai importanți compozitori ai Barocului muzical sau spectacole tematice, de concept artistic, regizoral și coregrafic. Între acestea se numără: Integrala Sonatelor pentru vioară barocă și basso continuo, Sonate Op. 5 de Archangello Corelli, Integrala celor șase sonate pentru vioară barocă și clavecin obligat de Johann Sebastian Bach sau Integrala „Pièces de Clavecin en Concerts” (1741) a lui Jean Philippe Rameau.
În program:
Johann Sebastian Bach (1685 – 1750)
Sonata în si minor, BWV 1014
Adagio – Allegro – Andante – Allegro
Sonata în la major, BWV 1015
[Andante] – Allegro – Andante un poco – Presto
Sonata în do minor, BWV 1017
Largo – Allegro – Adagio – Allegro
Sonata în sol major, BWV 1019
Allegro – Largo – Allegro (Cembalo solo) – Adagio – Allegro
Între numeroasele lucrări camerale, sonatele lui Bach pentru vioară și clavecin obligat ocupă un loc special. Lucrările au fost scrise, după câte se pare, în jurul anului 1719, perioadă în care Bach activa la curtea Prințului Leopold din Cöthen. Clavecinul folosit de Bach în acel context era un model german, un instrument ofertant care depășea din multe puncte de vedere capacitățile instrumentelor la care Bach avusese acces anterior. Drept urmare, preocupările componistice ale lui Bach s-au îndreptat în direcția clavecinului solo sau a lucrărilor camerale în care clavecinul are rol solistic și nu doar de continuo, subordonat instrumentelor solistice.
Colecția „Sechs Sonaten für Violine und obligates Cembalo” (Șase sonate pentru vioară și clavecin obligat), sugerează chiar din titlu rolul pe care compozitorul l-a conferit clavecinului. Acesta nu mai este un instrument de continuo; mâna dreaptă are un puternic caracter concertant, alături de linia viorii, în timp ce mâna stângă interpretează linia basului formând împreună trei voci „egale” în discursul muzical.
Sonatele acestei colecții, inspirate de tiparul sonatei da chiesa, sunt caracterizate de alternanța mișcărilor lente cu cele rapide. Cu o singură excepție, Sonata BWV 1019, toate lucrările sunt compuse în patru părți, structurate lent-repede-lent-repede. A șasea sonată are ca parte mediană un moment solistic dedicat clavecinului, moment ce subliniază încă o dată rolul pe care acest instrument l-a avut în creația camerală bachiană.
Împreună cu suitele pentru violoncel solo și sonatele și partitele pentru vioară, sonatele pentru vioară și clavecin obligat formează un triptic autentic extrem de creativ și concentrat.