Politizarea administraţiei, cancerul care bagă România în moarte clinică!
De aproape 25 de ani, administraţia publică centrală şi locală este politizată în modul cel mai pervers, cel mai odios. Fiecare funcţie se negociază la sânge, fiind eminamente condiţionată de susţinerea pe care o primeşti în acest sens de la lideri politici sau diverse filiale. Algoritmul politic, atât de mult contestat şi hulit în scurta perioada postdecembristă, continuă să troneze trufaş în dispreţul unor declaraţii electorale care îi umplu de ridicol pe cei ce le rostesc cu emfaza. Să ne aducem aminte de toate promisiunile liderilor pesedişti, dar şi ale celor liberali, care condamnau cu „mânie proletară” politizarea administraţiei de către guvernele Boc şi MRU, vajnice apărătoare ale regimului băsescian.
Ponta, Dragnea, mult prea agitatul Şova, mai toţi liderii PSD,susţineau că vor tăia din rădăcină, chiar din a doua zi a preluării guvernării, răul politizării funcţiilor publice. Ni se spunea că doar miniştrii şi secretarii de stat vor mai fi numiţi politic, în cazul celorlalţi urmând a prima competenţa, profesionalismul, pregătirea. Vorbe goale care nu au fost crezute, probabil, de nimeni, cât timp realitatea ultimilor doi ani şi jumătate arată foarte clar faptul că minciuna face casă bună cu duplicitatea şi ipocrizia la vârful PSD.
Bineînţeles că a primat tot blestematul ăsta de carnet de partid, tot recomandarea şi susţinerea pe care o aveai de la o filială sau alta. Toate funcţiile de la nivel central şi local au fost împărţite în urma unui troc politic. Spre exemplu, organizaţiile judeţene cu rezultate foarte bune la locale şi parlamentare au primit grosul funcţiilor, cele cu rezultate sub aşteptări s-au mulţumit cu ce a rămas. A fost, însă, suficient pentru tot poporul uselist, respectiv pesedist după plecarea liberalilor de la guvernare! Foarte puţini au rămas pe dinafară, nemulţumirile fiind, totuşi, inerente şi în această situaţie!
Pedeserizare, cederizare, pesedizare, liberalo-pedelizare, liberalizare, pedelizare şi mai nou pesedizare. Iată prin ce şocuri a trecut după 1990 administraţia publică centrală şi locală. Şi atunci de ce să ne mai mirăm că aceasta se află pe toboganul decredibilizării?
Marea dramă este, însă, generată de faptul că înaintea fiecărei schimbări de guvern şi regim, partidele care se află în barca Opoziţiei se declarau revoltate de faptul că politizarea administraţiei este totală, uitând, inevitabil, toate promisiunile făcute pe această temă chiar în secunda unu a preluării Puterii! Ce mostră mai mare de ipocrizie decât aceasta?
Din păcate, actualii lider politici de la Băsescu, Ponta, Iohannis, până la Tăriceanu şi Daniel Constantin, continuă să fumeze aceeaşi pipă a dispreţului faţă de alegători. Nu au intenţia, de altfel nu au avut nicio secundă intenţia, de a schimba ceva în privinţa credibilizării administraţiei publice. Vor şefi de deconcentrate obedienţi, decişi să respecte fără crâcnire ordinele venite de la liderii politici. Atât şi nimic mai mult!
În tot acest timp, mii de profesionişti veritabili sunt conduşi în administraţia publică de lichele incompetente care se comportă ca pe propria moşie! Dar care au atuu care îi fac de neclintit: sunt susţinuţi politic! Şefii Poliţiei şi ai Jandarmeriei, prefecţii, subprefecţii, şefii de la Agricutură, Mediu, Protecţia Consumatorului, Finanţe până la cei de la ITM şi Sport din fiecare judeţ, sunt numiţi, în cel mai fericit caz, în urma unor simulacre de concursuri cu final dinainte cunoscut! În aceste condiţii, de neconceput pentru un stat ce se pretinde de drept, cum să mai avanseze ţara asta în direcţia dorită de milioane de români?
Din păcate, la noi, pe plaiurile mioritice, tehnica aruncării responsabilităţii în curtea vecinului politic a devenit un veritabil sport naţional. Băsescu arată către Ponta, Ponta către Udrea, Tăriceanu către Iohannis, şi viceversa. Nimeni de la vârful politicii nu a avut vreo secundă intenţia de a-şi asuma fie şi o frântură de vinovăţie pentru situaţia alarmantă în care se află astăzi România. Ruşinos! Extrem de ruşinos! Marii bărbaţi politici se vând asemeni unor târfe pe centură celui care dă mai mult! Fiecare are preţul său. Interesul naţional rămâne abandonat în discuri electorale aruncate de dimineaţă până seara în piaţa publică. Qui prodest? În niciun caz poporului român!
Un editorial de Iulian Badea