Iluzia statului de drept

Au trecut mai bine de 25 de ani de la evenimentele din decembrie 89. Milioane de români au sperat, cu fiecare zi a acestei democrații originale, că România va arăta altfel. Că epoca disprețului, abuzului, umilirii cetățenilor, va deveni de tristă amintire. Că partidele, liderii politici, clasa politică, se vor plia pe uriașele așteptării ale unei populații mințită prea mulți ani. Că instituțiile statului vor fi, în sfârșit, apolitice, iar profesionalismul și competența vor prima în cazul numirii șefilor acestora. Că vom reintra în normalitate!

Din păcate, realitatea anului 2015 arată alarmant. România se afundă în mocirla abuzurilor, luptelor pentru Putere, scandalurilor, neajunsurilor. Clasa politică se decredibilizează accentuat, refuzând să privească către cetățeni. Tot ce contează pentru găștile politice care conduc România, în alternanțe ale minciunii, devalizării banului public și vânzării de iluzii către cetățean, este propriul profit. Unul din ce în ce mai mare. Sfidător de mare. Cetățeanul nu contează decât în campaniile electorale. Când cu un tupeu fantastic i se cere votul încă o dată și încă o dată.

În tot acest timp, liderii politici promit recredibilizarea Parlamentului, depolitizarea instituțiilor statului, interzicerea migrației, reformarea României, fără a mișca, cu adevărat, un deget în această direcție. Prostirea populației a devenit sport național, iar politicienii bat recorduri peste recorduri în această privință.

La rândul lor, instituțiile de forță ale statului, mă refer aici la DNA, Parchetul General, Serviciile de Informații, politizate până la refuz, fac jocuri politice în favoarea unei găști politice sau alteia. Anchetele, reținerile unor importanți politicieni, care îi au în prim-plan pe procurorii DNA, sunt în realitate niște show-uri televizate bine regizate, care au transformat DNA în cel mai puternic partid politic. Acest partid poate schimba majorități, demite lideri, doborâ guverne.

Suntem atât de naivi încât nu înțelegem că țara nu ne mai aparține, că grupurile de interese au transformat România într-un câmp de luptă ce face tot mai multe victime. Inclusiv colaterale.

Dacă vreun procuror DNA îmi poate explica de ce Udrea a fost reținută abia după ce Băsescu a plecat de la Cotroceni, deși faptele pentru care este acuzată au fost săvârșite cu trei, patru ani, în urmă, atunci poate voi aprecia activitatea DNA. Trebuie să fii cretin să crezi că un procuror care a făcut sluj ani de zile în fața lui Băsescu și implicit a lui Udrea, poate deveni echidistant după ce Băsescu a plecat de la Cotroceni. Nici vorbă, pentru că acest tip de slujbaj zelos va sări cu arme și bagaje în barca noului stăpân. Pe care îl va sluji, la fel de zelos, până când va veni un altul…

Cum pot eu, ca jurnalist, să cred în instituții care pot fi catalogate oricum, numai independente nu. Dacă Udrea era acuzată în timpul regimului Băsescu, tot respectul pentru procurorii care ar fi făcut acest lucru. Din păcate, semnele de întrebare sunt numeroase. Tot mai numeroase! Și nu numai în cazul Udrea!

Din păcate, milioane de români, împovărați de probleme și neajunsuri, aplaudă incoștient show-urile televizate ale DNA. Se bucură că Cocoș, Udrea, Pinalti Ștefan, au ajuns după gratii. Fie și doar pentru câteva zile. Repet, tot respectul pentru procurorii care își fac datoria, indiferent de coloratura politică a unui dosar sau al altuia, însă este evident că „dosarele grele” au un alt regim la DNA.

Personal, cred că și Udrea , și Cocoș, și Pinalti Ștefan sunt vinovați. Însă, problema pe care o ridic este legată de inactivitatea sau după caz activitatea febrilă a procurorilor în diferite dosare, în diferite perioade de timp.

Are cineva curaj să susțină că în cazul în care Băsescu era și astăzi președintele României, avea Kovesi sau vreunul dintre subordonații săi curaj să miște vreun deget în direcția lui Udrea? Să nu exagerăm!

Și atunci despre ce discutăm? Despre faptul că Udrea, băgată până peste cap în șpăgi, trafic de influență, distribuire discrețională a sute de milioane de euro, pe perioada mandatului său de ministru al Dezvoltării Regionale, a fost lăsată, ani de zile, să comită faptele penale despre care vorbesc, abia în 2015, procurorii DNA? Atunci, cine mai are nevoie de un DNA care face jocuri politice? Un stat de drept în niciun caz nu poate fi apărat de o instituție care întreprinde acțiuni controversate! Care, în numeroase cazuri, doar mimează intransigența!Păi, atunci, propun ca DNA să devină partid politic. Ar fi , este drept, în conflict de interese, așa că mai bine face jocurile politice de pe margine!

Din păcate, procurorii DNA, în uriașa lor majoritate, nu au nicio vină. Cangrena vine de la vârful politicii, acolo unde numirile șefilor de servicii de informații, procurorului general, procurorului șef al DNA, DIICOT, șefilor Parchetelor sunt POLITICE! Asta este uriașa problemă a României anului 2015! Iar toate celelalte probleme derivă din acest blestemat flagel al politizării. Cum poți să ai instituții apolitice, aflate în slujba cetățenilor, cât timp șefii lor sunt numiți pe criterii eminamente politice. Prefecții, șefii deconcentratelor, inspectori șefi ai Poliției și Jandarmeriei din județe, toți, efectiv toți, sunt cocoțați în funcții cel mult în urma unui simulacru de concurs.

Și atunci de ce ne mai mirăm câ România merge din rău în mai rău?

Un editorial de Iulian Badea