Tăriceanu îi dă replica lui Timmermans

Călin Popescu Tăriceanu i-a răspuns lui Frans Timmermans după ce acesta i-a spus în urma unei întâlniri că nu are voie să o atace pe Livia Stanciu, şefa Înaltei Curţi, însă acesta tot a făcut acest lucru şi i-a cerut demisia.

„Stimate domnule Frans Timmermans,

Am fost informat despre declarația pe care ați făcut-o pe 25 iunie a.c. în fața membrilor Comisiei LIBE a Parlamentului European, referitor la întâlnirea noastră, pe care am avut onoarea să o găzduiesc la Senatul României.

Din cele spuse de dumneavoastră în fața comisiei LIBE, am reținut următorul paragraf: „I-am spus foarte clar preşedintelui Senatului: cred că într-un stat de drept nu ai voie să-l ataci pe preşedintele celei mai înalte curţi de justiţie a ţării. Aşa ceva nu se face. Dar el a făcut asta. Şi i-am spus în faţă că nu faci aşa ceva”.

Da, domnule prim-vicepreședinte, ați fi avut dreptate dacă poziția mea publică ar fi fost un atac la adresa Justiției, dar nu a fost cazul!

Într-un stat de drept, în țara dumneavoastră, Olanda, și în majoritatea covârșitoare a statelor membre ale UE, președintele Senatului nu are voie să atace Justiția. Totodată sunt nevoit să vă aduc la cunoștință că România, are mai multe probleme de rezolvat pentru a fi cu adevărat un stat de drept.

Rezolvarea acestor probleme intră în competența Parlamentului, iar eu îmi folosesc toată influența și prestigiul câștigat după Revoluția din 1989 pentru ca România să fie un stat de drept, după modelul democrațiilor liberale din Europa.

Am convingerea că omologul președintelui ÎCCJ din Olanda nu ar fi așteptat ca președintele Senatului să-i ceară demisia pentru fapta sa, ci și-ar fi dat demisia de onoare imediat ce instanța de judecată competentă a decis definitiv și irevocabil achitarea persoanei pârâte de președintele ÎCCJ, ceea ce a echivalat cu un denunț calomnios împotriva unui simplu cetățean.

Forța de presiune și intimidare a acestui denunț calomnios, venit de la cel mai înalt nivel din Justiția română, a angrenat un întreg lanț de abuzuri și proceduri ilegale ale unor procurori de la DNA și judecători, care au dus la privarea de libertate a unui cetățean român nevinovat pe o durată de 191 de zile. Un membru al Consiliului Superior al Magistraturii – CSM – a încercat să salveze ce se mai poate salva și i-a cerut scuze public persoanei încarcerate pe nedrept timp de 191 de zile.

Am convingerea că în Olanda serviciile secrete nu participă la derularea anchetei până la finalizarea actului de Justiție, așa cum a declarat public un general activ din Serviciul Român de Informații că se întâmplă în România.

Am convingerea că în Olanda serviciile secrete nu și-au infiltrat ofițeri acoperiți în Justiție și în Ministerul Public ca în România, așa cum reclamă asociațiile profesionale ale magistraților cu care am avut de curând întâlniri în numele Senatului, pentru o informare reciprocă, pentru un dialog direct și pentru ca să acționăm împreună pentru a face din România un stat de drept.

Am convingerea că în Olanda prezumția de nevinovăţie este respectată în timp ce în România ea este anulată de procurori prin scurgerile premeditate de informații din dosarele aflate în faza de instrumentare. Această situaţie induce o presiune publică inacceptabilă asupra judecătorilor.

Am convingerea că în Olanda procurorii nu anchetează oportunitatea deciziilor politice luate de membri ai Guvernului sau de parlamentari, așa cum se întâmplă în România.

Am convingerea că omologul CSM din Olanda nu activează în sfera politicii pentru susținerea unor forțe și persoane politice, așa cum se întâmplă în România. Știu toate acestea și din întâlnirile directe pe care le-am avut cu membri ai CSM și cu asociațiile profesionale ale magistraților.

Ar mai fi multe lucruri de spus și, sincer, credeam că aparatul de lucru al Comisiei Europene la București vă furnizează informații mai complete și mai relevante privind realitățile românești. Acest neajuns poate fi depășit oricând, fie prin ameliorarea informării dumneavoastră, fie prin contacte directe mai dese.

Doresc să-mi închei scrisoarea parafrazând o altă afirmație pe care ați făcut-o în fața comisiei LIBE a Parlamentului European. Ați spus:”Noi nu criticăm ţări, criticăm politicieni. Ştiţi, ţările înseamnă mult mai mult decât nişte politicieni”. Iar eu spun: eu nu critic Comisia Europeană, eu critic un politician. Știți, Comisia Europeană înseamnă mult mai mult decât un politician.