Costul uriaș al lașității și duplicității politice
Premierul Ponta, inculpat oficial în dosarul Turceni-Șova, refuză să demisioneze din fruntea Guvernului. Tupeul acestuia atinge forme cronice, de neacceptat, într-un stat ce se pretinde de drept. De altfel, reacția lui Ponta, liderul de necontestat al găștii politice din Kiseleff, nici nu putea fi alta. Să nu uităm faptul că vorbim de un politician deo duplicitate ieșită din comun. Să ne aducem aminte cum Ponta, liderul campaniei electorale a prezidențiabilului Geoană la alegerile din 2009, a recunoscut, ulterior, că nu l-a votat pe acesta. Ce pretenții/așteptări să ai de la un asemenea lider politic? Din păcate, Ponta aduce grave prejudicii de imagine PSD, un partid și așa aflat pe toboganul decredibilizării. Fiecare zi în care (mai) ține cu dinții de funcția de premier reprezintă o uriașă greșeală pentru Ponta, care riscă se se sinucidă politic. Din păcate, și Ponta, ca uriașa majoritate a politicienilor autohtoni preferă să se umple de ridicol și să ia decizii în disprețul realității și implicit a milioanelor de români. Și chiar împotriva intereselor electorale ale partidului care l-a propulsat și susținut în această funcție.
La fel de ipocriți și duplicitari sunt și liderii noului PNL. Blaga, Oltean, Anastase, Predoiu, Orban, Petrache și ceilalți reprezentanți ai găștii liberalo-pedeliste mimează că au uitat faptul că au arătat, cu vârf și îndesat, cât de mult respectă populația în calitatea lor de guvernanți. Guvernările pedeliste au reprezentat mostre de dispreț total la adresa populației. Și atunci despre ce alternativă politică vorbim? Credeți că foștii demnitari pedeliști, acum vopsiți în culori liberale, au înțeles ceva din eșecurile guvernările Boc și MRU? Să fim serioși!
Nu în ultimul rând, Iohannis, ajuns la Cotroceni doar în urma unui vot masiv anti-Ponta și anti-PSD, reprezintă o uriașă dezamăgire pentru mulți dintre cei care au crezut în el. Românii nu au nevoie de un președinte decorativ la Cotroceni și de unul implicat care se luptă pentru interesele lor.
În tot acest timp, de peste 25 de ani populația speră că va trăi mai bine, că legalitatea își va pune, în sfârșit, amprenta asupra unei Românii ce continuă să orbecăie prin labirinturile unei democrații originale, că actorii politici vor reuși să își depășească condiția mizeră în care preferă să se afunde tot mai adânc cu fiecare zi și vor alege, în cele din urmă, să ia ca unic punct de reper interesul național. Eșecurile s-au ținut, însă, lanț. Ca și iluziile într-un viitor mai bun. An după an, România a continuat sa se decredibilizeze. Politizarea administrației publice, a tuturor instituțiilor, a fost o consecință firească a tuturor guvernărilor postdecembriste, fie ele de Stânga sau de Dreapta. Cu prea puține exceptii, categoriile sociale simt din plin, de prea mulți ani, suflul rece al unei austerități, austeritate care ocolește clientela Puterii, avidă de tot mai multe contracte cu statul, încheiate evident cu scopul devalizării unui buget tot mai anemic, tot mai insuficient pentru niște găști politice avide să controleze și jefuiască totul.
Milioane de români merg din rău în mai rău, incapabili să înțeleagă că nu sunt altceva decât o masă de manevră utilă doar în campaniile electorale. Alegătorul este bun, indispensabil chiar, doar în momentele în care votează, iar și iar, infinita aroganță, crasa incompetență, a unei clase politice care continuă să se creadă mai presus de lege, Constituție și care reușește performanța de a se metamorfoza în diferite formule ale compromisului ce nu au nimic în comun cu noțiunea de alternativă viabilă.
Luptele pentru Putere au atins proporții uriase. Nimeni din actualul regim sau vechile regimuri nu pare dispus să își asume vreun dram de responsabilitate pentru pentru neajunsurile cronice pe care le simt milioanele de cetățeni. Celălalt, mai mereu celălalt, este vinovat. Acuzatorii de serviciu au invadat scena politică. Nu există decență, nu există soluții, există doar interese electorale, politice, financiare.
Cât timp actuala clasă politică va refuza să își recunoască falimentul și implicit incapacitatea de a oferi soluții și de a răspunde așteptărilor populației, cât timp pe firmamentul politicii nu vor apărea alți lideri, competenți, responsabili și capabili să își subordoneze propriile interese (inevitabile și de acceptat până la un anumit punct!) unui țel național, cât timp România va continua să fie privită ca o feudă personală de către niște decidenți trecători, nimic nu se va schimba în direcția dorită de cetățeni. Iar România se va scufunda adânc, tot mai adânc, în mocirla decredibilizării.
Un editorial de Iulian Badea