Cioloș aleargă pe culoarul decredibilizării totale!
Un an de guvernare Cioloș. Un an de guvernare așa-zis tehnocrată. Un an de iluzii vândute românilor. Din păcate, mult așteptatele rezultate ale guvernării Cioloș au lipsit cu desăvărșire. Nici nu se putea altfel cât timp Cioloș a trecut de luni bune în barca cârmaciului Iohannis și a vâslașilor liberali. Atragerea fondurilor europene, un eșec. Depolitizarea administrației, un eșec. Profesionalizarea actului guvernării, un eșec. Mediocritate, stângăcii, gafe, obrăznicie (crasă), de neînțeles, pentru membrii unui Guvern care se prezintă drept tehnocrat.
Marea dramă este, însă, generată de pervertirea noțiunii de tehnocrat, de guvernare tehnocrată, profesionistă, departe de orice jocuri/interese/mize politice. Miniștrii lui Cioloș s-au arătat, în marea lor majoritate, depășiți de importanța funcțiilor/demnităților deținute. Ca să fim sinceri, nici nu putem vorbi deo guvernare tehnocrată, ci deo echipă de slujbași de la Bruxelles, mediocri, în cel mai fericit caz, care au aterizat în fruntea unor ministere cu care nu aveau în realitate nicio legătură. Alarmant este, însă, faptul că mulți miniștri și secretari de stat, numiți de Cioloș în funcții cheie, au renunțat rapid la orice echidistanță politică, declanșând atacuri perverse la adresa liderilor PSD și ALDE. Nu sunt avocatul PSD, pe care îl consider un partid încă putred de corupt, cu lideri aroganți și avizi de propria înavuțire, însă, de aici şi până la a ne face că nu observăm modul impertinent, obraznic și sfidător în care echipa lui Cioloș s-a aflat, într-o permanentă campanie electorală pro-Iohannis și pro-PNL, este cale lungă, o cale pe care eu, unul, refuz să o parcurg.
Cioloș nu a putut rezista tentației/ispitei funcției de premier și a colosalelor privilegii oferite de aceasta. Echipa sa l-a urmat îndeaproape, începând să se lasă sedusă de mulți aplaudaci și profitori din jurul centrelor de putere din diferite ministere.
Este, de asemenea, jenant modul în care Cioloș se ține, până la urmă, cu dinții de scaunul călduț de la Palatul Victoria. Toată circoteca cu așa-zisa platformă lansată de Cioloș, la care au aderat, subit, PNL, USR și, se putea altfel ?, președintele Iohannis, reprezintă o dovadă clară a obsesiei lui Cioloș de a rămâne premier.
Un premier apolitic, cum se prezintă Cioloș, un tehnocrat veritabil, un profesionist, nu se lasă târât în campania electorală a unui partid sau a altuia. Dar pe Cioloș nu-l deranjează că imaginea sa umple panourile PNL sau pe cele ale USR! Deci, concluzia este că Cioloș a devenit mai politician decât toți politicienii și, în consecință, este înarmat până în dinți, cum se spune, și luptă cu toate armele din dotare în războiul electoral. A ales oastea liberalo-useristă, condusă de președintele Iohannis, cel care îl vrea pe Cioloș, și pe mai departe, premier.
Ce trebuia să facă Cioloș? Să nu se implice în luptele politice. Să nu permită, indiferent de consecințele electorale ce i-ar fi vizat pe Iohannis și PNL, ca numele și imaginea sa să fie folosite în această campanie electorală! Ba mai mult, era dator să sancționeze dur implicarea oricărui membru al echipei sale de la Palatul Victoria, în acest război electoral! Doar în acest mod, Cioloș demonstra că a fost și rămâne un premier apolitic.
Ciolos nu a vrut, însă, decât să mimeze echidistanța! Îi place Puterea (cui nu-i place?) și, ca atare, a ales să alerge pe culoarul politic care îi permite să rămână la Putere! Simplu, nu? Ce are de pierdut? Pierde, se duce înapoi la Bruxelles. Câștigă, rămâne să se „sacrifice”, în continuare, pe altarul unei țări care a avut privilegiul de a-l avea ca premier!
Repet, nu am nimic cu Cioloș. Am, însă, cu ipocrizia unor oameni ajunși vremelnic în diferite ecuații ale Puterii, care continuă să prostească milioane de români. Cioloș trebuia să se înscrie în PNL. Sau în USR! Sau să-și facă un alt partid! Și să spună clar: Domnilor, eu vreau să mai rămân premier! Îmi place al dracului de mult! Era mult mai sincer, mult mai corect, cu el însuși în primul rând.
Să fii premier un an de zile, cocoțat pe tragedia uriașă din Colectiv, tragedie de pe urma căreia unii au profitat fără niciun dram de rușine, și să ai pretenția de a fi susținut necondiționat de un Parlament ales, totuși, prin votul milioanelor de români, permițând ca miniștrii tăi să ironizeze/jignească niște lideri politici (așa cum sunt ei, dar, să nu uităm, validați prin vot), este cam mult! Mult prea mult!
Din păcate, Cioloș nu a putut să arate /demonstreze românilor că un Guvern tehnocrat poate guverna eficient, profesionist, departe de orice jocuri și interese politice! Din simplul motiv că, dintr-un Guvern tehnocrat, trebuie să facă parte, obligatoriu, profesioniști care au excelat în domeniile lor de activitate. Cu două-trei excepții, și asta în cel mai fericit caz, miniștrii și secretarii de stat ai Guvernului Cioloș au aterizat în funcțiile deținute vremelnic pe orice alte criterii decât cele de competență!
Până la urmă, Guvernele politice, cu bune și rele, sunt singurele care pot guverna România! Cioloș știe cel mai bine acest lucru! De asta a și ales, chiar și pe căi ocolitoare, să fie/rămână în politică. Pentru că în cazul în care noua majoritate parlamentară va fi una PNL-USR-UDMR, cu sau fără PMP, iar Cioloș, premier, pasul următor, inevitabil, va fi intrarea lui Cioloș în PNL. Și atunci despre ce mai vorbim?
Un editorial de Iulian Badea