Maria Grapini avertizează: „Neimplicarea, absența de la vot-cea mai proastă decizie!”

Maria Grapini este, de departe, cel mai activ și implicat europarlamentar român. Un om care iubește cu patimă România și care își dedică 12-14 ore pe zi luptei pentru apărarea interesului național. Grapini crede, cu încăpățânare aș putea spune, în România, în viitorul României, în recredibilizarea clasei politice, în retrezirea conștiinței civice a milioane de români, scârbiți, suprasaturați, pe bună dreptate, de o clasă politică arogantă și coruptă, incapabilă să vadă mai departe de interese personale și de grup.

Am citit, de-a lungul vremii, articole defăimătoare, și nu puține, la adresa „agramatei” Maria Grapini. Când muncești de dimineață până seară, când te lupți pentru români în Parlamentul European, în plen și comisii, când redactezi zeci de comunicate/puncte de vedere/declarații în fiecare lună, din mașină, aeroporturi sau diferite evenimente, din dorința de a face cât mai multe și cât mai bine, erorile sunt inerente. Și scapi o literă, o cratimă, o virgulă… Iar lichelele de profesie, incapabile să facă o analiză corectă a activității unui om, aleg varianta decredibilizării,  a atacurilor în haită… Nu este mai bine, pentru marea majoritate a europarlamentarilor români care nu prea se omoară cu munca sau, mai rău, defăimează sistematic România, de la Strasbourg și Bruxelles? Monica Macovei și alții știu foarte bine la ce ne referim!

Toți cei care o cunosc pe Maria Grapini, colegi din PE și din România, prieteni, cunoscuți și chiar adversari politici, cu care am discutat, nu au decât cuvinte de laudă la adresa efortului depus în PE, și nu numai, de acest om, de aceeastă româncă inimoasă, până la urmă. În unele cazuri, Grapini a dus o luptă, cum se spune, cu morile de vânt, cu birocrația și corupția sistematică din unele instituții ale statului român. În multe alte cazuri, și nu puține, implicarea sa a dat roade…

Dacă România ar fi avut în Parlamentul European, din cei 32 de eurodeputați, măcar zece care să iubească România precum Grapini, am fi devenit o forță la Bruxelles și Strasbourg. Din păcate, avem prea multe cozi de topor, prea mulți aleși indiferenți/vânduți unor interese străine României, care preferă să își slujească liderul partidului care îl trimite în PE, în dauna mult-clamatului interes național.

Fidelă de 25 de ani doctrinei și principiilor umaniste, Maria Grapini a deținut un an și jumătate funcția de copreședinte al Partidului Popular Umanist-social-liberal, acum fiind președinte al filialei Timiș și responsabilă pe județele din vest ale partidului. Un interviu pe această temă este unul binevenit, mai ales când interlocutorul este unul care vorbește tranșant, cu cărțile pe masă, despre doctrina umanistă, dar și despre politica postdecembristă.

Doamnă europarlamentar Maria Grapini, sunteți fidelă de 25 de ani doctrinei umaniste. Reprezintă Partidul Popular Umanist-social liberal, partid reînființat în urmă cu doi ani și continuator al Partidului Umanist, o soluție pentru recredibilizarea clasei politice și implicit a României?

Dacă ne uităm la ce se întâmplă de 27 de ani în România, nu putem să nu vedem că umaniștii reprezintă o soluție. Eu am intrat în politică din revoltă, am crezut și continui să cred că numai din interior poți schimba lucrurile. Am intrat în Partidul Umanist în 1992, partid care a fost desființat prin “bunăvoința” lui Daniel Constantin. Nu am activat în alt partid și nici nu-mi doresc să migrez spre un altul. Lucrurile care m-au atras în PUR sunt unele absolut necesare astăzi pentru că își propun recredibilizarea politicii. Și, ca atare, am reînființat acest partid în 2015.

Despre ce principii vorbesc? Unu: o scară corectă a valorilor, și anume, omul potrivit la locul potrivit. Dacă  nu respectăm acest principiu, instituțiile statului nu pot funcționa eficient. Și situația este similară inclusiv în mediul privat. În al doilea rând, am susținut întotdeauna capitalul autohton, IMM-urile în mod deosebit, pentru că, în acest domeniu, am activat și am creat locuri de muncă, conducându-mi  propriile afaceri până în anul 2012 când am intrat în Parlament și am deținut și funcția de ministru. În al treilea rând, cred foarte tare că trebuie să ne susținem valorile, cultura, identitatea, ca stat suveran și independent în sistemul acesta  european, de globalizare.

Sunt proeuropean dar, în același timp, cred că tradițiile și cultura trebuie păstrate. Și, nu în ultimul rând, pentru mine a contat  carta valorilor, a doctrinei umaniste, care au fost credința și omul. Pentru că, până la urmă, dacă nu credem în nimic, nu putem respecta valorile.

După trădarea cauzei umaniste de către Daniel Constantin, renașterea Partidului Umanist sub titulatura de PPU-sl, reprezintă, până la urmă, o continuare a unor principii și valori în care continuă să creadă mii de membri ai acestui nou partid…

Este foarte corect. Vreau să vă spun că, în 2015, fiind membru al Parlamentului European, eram într-o delegație în Coreea, și m-au sunat mulți colegi pe care îi cunoșteam de când am intrat în politică. Toți au insistat ca împreună să facem tot ce este necesar ca acest partid umanist să rămână pe scena politică pentru că este nevoie de acesta.

Cert este  că, la vreo șase-șapte luni, am participat la alegerile locale. Cu  foarte multă muncă de teren, să spun așa, am reușit să candidăm și să obținem un număr de 105 consilieri și doi primari, unul în Prahova și altul în Caraș-Severin. Sigur, sunt rezultate decente în contextul în care vorbim de un interval de doar șase luni de la înregistrarea partidului. Nu sunt foarte relevante la nivel național dar sunt bune în contextul unui timp scurt scurs de la reînființare. Ceea ce am constatat, însă, este că  avem foarte multe de făcut în direcția educației civice și a înțelegerii nevoii de a face parte dintr-un partid. Pentru că de ceea ce m-am lovit eu mergând în toate județele a fost mesajul care mi s-a spus: ne place de dumneavoastră, sunteți corectă și implicată, dar nu facem politică pentru că noi credem că toți oamenii politici sunt la fel. Românii, în mare parte, sunt scârbiți, suprasaturați de politică și îi înțeleg, până la un punct. Însă munca mea, obligația mea, este să-i fac pe oameni să înțeleagă că, într-un sistem democratic, doar politic putem face o schimbare în interesul nostru, al tuturor. Această lehamite, indusă chiar de cei mai incorecți oameni din politică,  este însăși arma care-i înlătură pe oamenii care ar putea să corecteze calitatea liderilor politici. Ca atare, voi continua această luptă pentru că ne pregătim pentru viitoarele alegeri și eu sper că rezultatele obținute de noi vor fi din ce în ce mai bune.

Sunt mulți tineri în Partidul Popular Umanist -social-liberal? Ce soluții propun umaniștii pentru România acestor vremuri tot mai tulburi?

Avem o echipă de oameni relativ tineri în politică, din toate profesiile, din toate domeniile de activitate și mă bucur pentru că eu așa cred că ar trebui să fie în politică. Pentru că este o anomalie să fii parlamentar și să faci parte dintr-o comisie de specialitate, în contextul în care tu nu ai lucrat niciodată în acel domeniu. Cu regret o spun, există asemenea cazuri în comisiile din Parlamentul României. Există, de asemenea, cazuri în agenții și chiar ministere în care vin oameni, numiți pe criterii politice, care nu au nicio legătură cu acel domeniu.

Viața  oamenilor nu este, până la urmă, nici de Stânga, nici de Dreapta și nici de Centru. Politica umanistă pune în centrul său omul. Orice politică publică poate fi analizată ca fiind sau nu bună, în funcție de impactul avut asupra  vieții oamenilor: vorbim aici de educație, de sănătate, de gestionarea  patrimoniului național. Trebuie să analizăm eficiența politicii propuse asupra tuturor aspectelor importante. De aceea, mi-au plăcut această cartă a valorilor și această doctrină umanistă. Cât voi putea să am o viață activă, voi face politică doar în acest partid. Pentru că inclusiv cel care nu are carnet de partid face, fără să vrea, politică, o politică proastă, falimentară și anume aceea a neimplicării, a absenței de la vot. De asemenea, sunt mulți care aleg să facă politica unui partid, intrând în acel partid, optând pentru obținerea unor privilegii pe o perioadă scurtă de timp și nu încercând să pună umărul la identificarea unei rezolvări sistemice a problemelor.

Iulian Badea