Dragobetele a renăscut la români
Sărbătoarea tradiţională a dragostei la români, Dragobetele, a renăscut după 1990, dar tânărul-simbol al legendei a cunoscut o transformare, din „nătângul” de altădată devenind un tânăr chipeş şi isteţ, capabil oricând să-l înfrunte pe rivalul care „l-a provocat” la întrecerea în iubire, „străinul Valentin”.
Etnologul dr. Maria Mândroane, de la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara, a explicat pentru Agerpres, că, dragostea fiind universală, obiceiurile de Dragobete sunt aceleaşi în toată ţara, dar, pornind de la rădăcina legendei transmisă din generaţie în generaţie, în fiecare zonă a primit şi o culoare locală, care nuanţează portretul tânărului Dragobete.
„Dragobetele nu are ceva specific pentru zona Banatului, iar înainte de 1990 era foarte puţin cunoscut, pentru că obiceiurile nu erau tolerate de regim. Se ştia din poveştile de la sate că era fiul Babei Dochia, uneori Dragobete, alteori Rogobete. La noi, în Banat, el era privit în popor ca un tânăr puţin cam prostuţ, mai nătâng, dar după 1990, în concurenţă cu străinul Valentin, s-a transformat, a luat o amploare nemaipomenită, nu doar în Banat, şi a devenit din tânărul prostănac un tânăr frumos, chipeş un simbol al primăverii, Cap de primăvară”, a detaliat Maria Mândroane.
Muzeografa spune că poveştile vechi circulă în paralel, inclusiv cea cu Baba Dochia cea foarte rea, care şi-a trimis iarna nora la munte să transforme lâna neagră în lână albă, iar fata a spălat lâna până şi-a rănit mâinile. Dragostea lui Dragobete pentru soţia lui era atât de mare, încât a apărat-o prin sacrificiul suprem, ducând-o departe pe mama lui. Conform legendei, el a protejat-o până când Dragobete, simbolul iubirii, şi soacra, simbolul urii, devin eternitate, transformându-se în stane de piatră îngheţate.
„Între timp, nora primeşte un buchet de ghiocei, apar Dumnezeu cu Sfântul Petru, care îi albesc lâna, ea merge cu buchetul de flori acasă la bătrâna care, fiind convinsă că a sosit primăvara, îşi ia oile şi urcă la munte împreună cu fiul ei, Dragobete. Se încălzeşte pe drum, baba îşi aruncă pe rând cele 12 cojoace, iar când ajunge în vârf, vine ca pedeapsă un ger cumplit şi Dochia îngheaţă. Dragobete cânta din fluierul îngheţat care se transformase în ţurţuri. Dochia, devenită deja o stană de piatră îngheţată, era uimită că Dragobete continuă să cânte. Dar şi Dragobete îngheţase şi el şi se transformase în stană de gheaţă”, a explicat legenda Maria Mândroane.
Potrivit muzeografei de la Muzeul Satului Bănăţean, la sat, în perioada paşoptistă, se spunea că Dochia ar fi fost fiica foarte frumoasă a lui Decebal, care păştea oile pe munte, iar când împăratul Traian a alergat după ea să o prindă, ea i s-a rugat fierbinte zeului să o transforme într-o stană de piatră ca să nu fie robită de romani.