Consumul constant de somon afumat ne poate îmbolnăvi de cancer de sân!

Somon de crescătorie colorat cu coloranţi sintetici!

Somonul de crescătorie poate conţine pesticide, metale grele şi dioxine!

În fermele piscicole din Norvegia se folosesc anual circa 67.000 tone de substanţe chimice pentru a combate paraziţii peştilor!

În majoritatea fermelor piscicole hrana somonilor este formată din făină de peşte, ulei de peşte, soia modificată genetic şi coloranţi artificiali!

Consumul de somon afumat la rece ne poate îmbolnăvi de listerioză!

Somonul afumat şi somonul congelat nu este recomandat pentru cei cu intoleranţă la histamină!

Somon marinat cu glutamat monosodic!

Somon Carpaccio cu zahăr şi lactat de sodiu!

Somon afumat cu proteine din lapte!

Somon afumat cu adaos de zahăr!

Rondele de somon cu 20% glazură de gheaţă!

Din 100 grame de somon afumat, un adult poate asimila necesarul zilnic de sare!

Un sfert din somonul afumat conţine jumătate din cantitatea zilnică de sare necesară unui adult!

76% din somonul afumat şi comercializat în România este somon de crescătorie!

45% din somonul afumat şi comercializat este pregătit în România!

Un sfert din somonul comercializat în România este capturat în Oceanul Pacific! Somonul sălbatic este superior din punct de vedere calitativ faţă de somonul de crescătorie!

Numai 12% din somonul afumat sau congelat provine din ferme piscicole certificate, care respectă codurile de bune practici din domeniul pisciculturii!

Numai 5% din somonul comercializat în România este certificat BIO!

Ştiaţi ca în unele ferme piscicole din Europa şi SUA se creşte păstrăv somonizat?

Somonul de crescătorie nu trebuie consumat de către copii şi femei gravide!

În unele ferme piscicole din Europa se creşte somon modificat genetic!

Asociația Pro Consumatori (fostă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România – APC România, înfiinţată în anul 1990), organizaţie de utilitate publică, membră a Organizației Europene a Consumatorilor, a analizat conţinutul etichetei de la 42 sortimente de somon comercializate în marile structuri comerciale. Au fost analizate următoarele mărci de somon afumat/marinat sau congelat: Gastronatura, Cora, Auchan, Alfredo Seafood, Ocean Fish, Negro 2000, Labeyrie, BlueShark, Hedonia, H.Van Wijnen, 365, Delhaize, ArcticFish, OceanSea, Frosta, Vici, Defish şi Copanex. Acest studiu face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. APC nu este finanțată de statul român!

Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor astfel încât să facă achiziții în cunoștință de cauză pentru familiile lor.

Studiul a fost realizat de către o echipă de experți ai APC, coordonați de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.

Experții APC au analizat conţinutul etichetei de la 42 sortimente de somon, din care 31 sortimente de somon afumat/marinat şi 11 sortimente de somon congelat.

La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:

1. Analiza informaţiilor de pe etichetele sortimentelor de somon achiziţionate, coroborat cu informaţii din literatura de specialitate, în vederea prezentării unor puncte de vedere.
2. Clarificarea unor aspecte legate de contaminarea somonului sălbatic din zonele de pescuit FAO 61 şi FAO 67.
3. Analiza informațiilor nutriționale.
4. Prezentarea unor recomandări privind pregătirea somonului proaspăt şi a somonului congelat.
5. Prezentarea unor topuri în funcţie de parametrii nutriţionali declaraţi de către producători în vederea înlesnirii procesului de cumpărare a unui astfel de produs.

1. Analiza informaţiilor de pe etichetele sortimentelor de somon achiziţionate, coroborat cu informaţii din literatura de specialitate, în vederea prezentării unor puncte de vedere

Cuvântul somon (pl. somoane) însemna în vechime pâine ordinară. Pentru populația contemporană, somon (pl. somoni) înseamnă pește scump, pe care mai fiecare consumator dorește să-l consume, măcar ocazional. Termenul românesc provine din limba franceză (saumon), având echivalenţe apropiate și în celelalte limbi europene: salmon (engl.), salmon (ital.), salmón (span.), Lachs (germ.), лосось = losos (rusă) etc.

Majoritatea cărților de specialitate indică despre somon următoarele: somonul (Salmo salar) este un pește teleostean (subclasă de pești care au coloana vertebrală și craniul complet osoase, corpul acoperit cu solzi osoși și coada împărțită în două părți egale); este un răpitor marin din familia salmonidelor, lung de 1-1,5 m și cu greutatea de până la peste 40 kg, cu carnea de culoare roz-portocalie, foarte gustoasă, care trăiește în ocean până la maturizare și migrează vara în „râurile natale“pentru a-și depune icrele.

Salmonidele sunt pești de mărime medie și mare. Au corpul alungit, fusiform, destul de gros și foarte hidrodinamic. Vertebrele de la baza caudalei sunt îndoite în sus. Sunt răspândite în apele reci din emisfera nordică. Sunt în majoritate pești migratori, care cresc și se maturizează în mări, iar pentru reproducere pătrund în apele dulci; totuși, unele specii sunt adaptate definitiv la apele dulci, cum sunt păstrăvii, dar și niște specii de somon care trăiesc în lacurile foarte mari, în Canada. Multe specii se hrănesc cu plancton și nevertebrate bentonice, în timp ce altele sunt răpitoare hrănindu-se cu diferite specii de pești. Importanța lor economică este foarte mare: au o carne fină și fără oase intramusculare , foarte gustoasă și de aceea sunt foarte mult pescuite și crescute în mod artificial. Deși există și specii de somon cu carne albă, cele mai multe specii au carnea de culoare roșcat-portocalie ca rezultat al consumului de creveți mâncători de alge oceanice și krill (termen provenit din norvegiană, unde înseamnă „puiet de pește“), dar și vietăți mici din ocean obișnuite în hrana lor, care conțin carotenoizi de culoare galben-roșie, respectiv astaxantin și  canthaxantină.

În fapt, în natură există mai multe specii de somon, care sunt cuprinse în două genuri: genul Salmo (cu multe specii, cea mai cunoscută fiind Salmo salar, care se găsește în Atlanticul de Nord) și genul Oncorhynchus, care cuprinde peste zece specii (mai cunoscute fiind Chinook, Chum, Coho, Masu, Pink, Sockeye), care trăiesc natural în Pacificul de Nord. Somonul Chinook, supranumit și King, este cel mai bogat în nutrienți și acizi grași esențiali și este, evident, cel mai râvnit și cel mai scump. Încercările de naturalizare a somonului de Atlantic în Pacific nu au dat rezultatele așteptate; nici naturalizarea speciilor din Pacific în Atlantic nu a dat rezultate satisfăcătoare. Pentru Europa, interesează somonul atlantic, frecvent altădată în râurile din Marea Britanie, Franța, Peninsula Iberică, Germania, Peninsula Scandinavică, Polonia și în toate râurile din Rusia, care se varsă în Marea Albă și în Marea Baltică.

O primă dilemă care frământă consumatorii de somon este legată de prețul din ce în ce mai mare al acestui produs, despre care consumatorul este convins pe toate căile că este benefic pentru sănătatea sa. Ce somon să mâncăm? se întrebă fiecare. „Somonul capturat din ocean conține Cesiu 137, mercur și metale grele!“. „Somonul de fermă este hrănit cu chimicale!“ răspund adversarii acvaculturii. Consumatorul, derutat în acest război al mesajelor, se agață de unele explicații parcă mai liniștitoare: speciile care se hrănesc cu plancton și cele pașnice (care nu se hrănesc cu alți pești, ci cu „mărunțișuri“ din ape și de pe fundul apelor) nu ar avea mult mercur, deci ar fi mai curate, ori măcar mai puțin periculoase. Și mai ieftine! Apoi, somonul de captură este mai curat decât cel de crescătorie.
Dar cum știe consumatorul aceste lucruri la piață? Pentru că cel mai adesea nu poate afla decât specia peștelui (deși nu toți consumatorii cunosc speciile de pește pe care le consumă!), însă nici pe departe locul recoltării, data la care a fost capturat și alte aspecte foarte importante pentru siguranță și sănătate. Cât privește sursa de recoltare, toți vânzătorii de pește se jură că au pe tarabe doar pește sălbatic. Se frământă greu consumatorul și în legătură cu zvonurile, mai mult sau mai puțin verificate, care circulă în presa scrisă și nescrisă: somonul vândut la noi este adus de la fermele din țările vecine, iar carnea lui este „vopsită“ (Cu ce o fi vopsită? Nu cumva…). Mari probleme ale consumatorilor de somon sunt legate de practicile ilicite ale celor implicați în producția și comerțul cu somon. Chiar și în statele dezvoltate se apreciază că la sortimentele scumpe se practică etichetarea înșelătoare (mislabelling), fraudă care aduce bani mulți de la snobii care nu au habar despre ceea ce li se aduce pe farfurie. Somonul „sălbatic“ este frecvent falsificat. În unele situaţii, somonul este glasat excesiv pentru a adăuga apă cât mai multă la cântar; se practică tot mai mult și injectarea țesuturilor cu substanțe care rețin apă multă, încât majoritatea consumatorilor au avut experiențe dezolante cu înjumătățirea cantității de pește după decongelare.
Peștele este unul din cele mai perisabile produse, mirosul neplăcut de pește alterat nefiind altceva decât semnul că proteinele au intrat în descompunere, generând amine și amoniac. Lanțul frigorific și întreaga logistică necesare pentru asigurarea acestui deziderat al consumatorilor presupune eforturi foarte mari. Cealaltă variantă majoră de conservare a recoltei de pește o constituie tehnica frigului (răcirea, congelarea, congelarea avansată – surgelarea), iar înaintea acestei tehnologii s-au folosit: sărarea, uscarea, afumarea etc.

Principalele articole realizate din somon în vederea comercializării pentru consumul uman sunt: somonul refrigerat (în variantele: rondele, fileuri din somon), somonul congelat (în variantele: rondele, fileuri); semi-conserve (somon afumat/marinat); conserve (în ulei cu legume etc.);

Diferitele opțiuni de conservare trebuie adoptate în funcție de numeroase considerații, dar în primul rând trebuie ținut cont de aptitudinea speciei de a suporta favorabil metoda de conservare aleasă.

Somonul comercializat refrigerat se trece la gheață (cantitatea de gheață să fie cel puțin egală cu cea de pește); paturile de gheață mărunțită alternează cu cele de pește. Temperatura țesutului de somon nu trebuie să depășească 5 grade Celsius. Refrigerarea se poate face și prin imersia somonului în saramură 2% foarte rece (la temperatura de -1 grad Celsius).

Congelarea somonului se face uscat (în amestec de gheață cu sare ori în aer foarte rece), fie umed (prin cufundare în saramură foarte rece). Pentru evitarea contactului corpului peștelui congelat cu oxigenul din aer, care ar produce râncezirea (un defect tipic al peștelui gras congelat) se practică glasarea (imersarea de două-trei ori a fiecărei bucăți de pește deja congelat în apă răcită la temperatura de 1 grad Celsius). Peștele congelat (îndeosebi cel glasat) se păstrează bine timp de șase luni (cel gras) sau mai mult (cel slab). Peștele mic se congelează întreg, uneori neeviscerat; peștele mare se eviscerează și tranșează înainte de congelare.

Uscarea, sărarea și afumarea sunt metode ancestrale de conservare a peștelui. Aceste metode asigură în primul rând scăderea conținutului de apă, care limitează acțiunea factorilor interni degradativi. Adaosul de sare și de fum induc alte modificări importante, inclusiv organoleptice, asupra cărnii de pește, care sunt apreciate de consumatori.

Afumarea se aplică somonului proaspăt sau decongelat, după o sărare parțială și zvântare la rece. Fumul se produce prin ardere mocnită a anumitor specii de lemn. Afumarea se face la rece (20-40 grade Celsius) sau la cald (circa 60 grade Celsius; se folosește uneori chiar fum fierbinte cu temperatura de peste 150 grade Celsius). Peștele afumat la cald se poate păstra puține zile, pe când cel afumat la rece se poate păstra până la două luni de zile.

Marinarea presupune imersarea somonului într-o marinată (apă rece cu sare, condimente și diverse adausuri: oțet, vin, zahăr, muștar, legume etc.).

Declinul continuu al somonului de Atlantic, observat de secole și accentuat în ultimele decenii (generat, între altele, de defrișarea pădurilor și de construirea de baraje pe râuri și alte obstacole care au suprimat migrația și au dus la extincția somonului pe arii tot mai largi), a determinat dezvoltarea industriei somonului de acvacultură, în cuști flotante. Somonul este crescut în primele 12-20 luni în rezervoare mari de apă dulce, apoi este scos în apa mării/oceanului pentru încă circa doi ani, unde peștele se maturizează în cuști mari în largul coastelor Canadei, SUA sau unor părți ale Europei. Cuștile sunt compuse din două plase, una interioară care ține închis somonul, alta exterioară care ține prădătorii somonului din cuști la distanță. Norvegia este încă cel mai mare producător de somon de acvacultură. Între acțiunile de menținere a cererii sporite de somon, fac parte și cele menite să asigure varietăți biologice potrivite acestui scop. Somonul AquAdvantage este un somon de Atlantic modificat genetic, dezvoltat de AquaBounty Technologies. S-a folosit o genă de reglare a hormonului de creștere dintr-un somon Chinook de Pacific, cu un promotor dintr-un mucegai de ocean, rezultatul asigurând creșterea peștelui pe tot parcursul anului, nu numai în primăvară și vară, fără a afecta mărimea finală sau alte caracteristici. Peștele crește la dimensiunea comercială în 16-18 luni, în loc de trei ani. Somonul transgenic reprezintă o alternativă la somonul sălbatic și reprezintă o sursă de hrană durabilă (Coll, 2008; Meissa, Gascuel, 2015 apud en.Wikipedia). Compararea secvenței de proteine ​​a unui Chinook și a somonului de Atlantic arată că 95% dintre aminoacizi sunt identici, iar 98% din aminoacizii sunt asemănători (Bodnar, 2010 apud en.Wiki). Noul pește a fost reîncadrat (un protocol de reproducere de două generații) la somonul Atlantic de tip sălbatic.

Între atitudinile „pro-somon“ menționăm Organizația de conservare a somonului din Atlanticul de Nord (OCSAN), un consiliu internațional alcătuit din statele Canada, Uniunea Europeană, Islanda, Norvegia, Federația Rusă și Statele Unite ale Americii, cu sediul la Edinburgh. A fost înființată în 1983 cu scopul a contribui la protejarea somonului din Atlantic, prin acțiuni de cooperare (restaurarea habitatului și promovarea conservării somonului). Odată cu consacrarea conceptului de consum durabil, în anul 2010, Greenpeace International a adăugat somonul de Atlantic pe „Lista roșie a fructelor de mare“, care conține și speciile de pește care sunt vândute în mod obișnuit în supermarketuri din întreaga lume și care prezintă un risc foarte mare de a fi pierdute prin extincție.

1. Clarificarea unor aspecte legate de contaminarea somonului sălbatic din zonele de pescuit FAO 61 și FAO 67

În urmă cu şase ani (11 martie 2011), urmare a dezastrului de la centrala nucleară de la Fukushima (Japonia), a avut loc cea mai mare deversare radioactivă din istorie. Considerând faptul că incidentul a avut loc în imediata apropriere a oceanului Pacific, studiile de specialitate estimează că cel puţin 80% din deşeurile rezultate în urma accidentului s-au deversat în apele Pacificului.

Reprezintă, însă, radiaţiile rezultate în urma dezastrului de la Fukushima o problemă? Părerile sunt împărţite, însă este o certitudine faptul că, în fiecare zi, aproximativ 300 de tone de apă contaminată radioactiv ajunge în apele oceanului Pacific, în prezent neexistând vreo variantă pentru stoparea acestui flux. Având în vedere faptul că, cel puţin până în acest moment al istoriei, omenirea nu s-a mai întâlnit cu un dezastru asemănător din punct de vedere al proporţiei, precauţia este cea mai bună tactică.

În ceea ce priveşte fauna din zona centralei de la Fukushima, un studiu publicat în revista PNAS („Proceedings of the National Academy of Sciences” – „Lucrări ale Academiei Naționale de Științe”) arată că peştii de apă dulce şi vieţuitoarele localizate pe fundul oceanului de lângă Fukushima au un risc mai ridicat de contaminare cu Cesiu radioactiv (Cs) decât cele mai multe alte tipuri de peşte oceanic din aceeaşi zonă; acest risc se micşorează cu cât peştii se îndepărtează mai mult de locul dezastrului. Totuşi, reprezintă contaminarea radioactivă o problemă? În mod direct, s-a estimat că a crescut concentraţia de Cs 137 (Cesiu 137) cu 2, până la 3 ori, înregistrându-se concentraţii similare, dacă nu chiar mai mari decât cele de la Cernobîl. În mod indirect, contaminarea radioactivă are un impact semnificativ asupra mărfurilor provenite din zona afectată (Asia, Oceania, Australia şi America de Nord), printre acestea regăsindu-se și produsele alimentare. Produsele alimentare, în speţă conservele de peşte (ton), uleiul de peşte, produsele semi-preparate din peşte, toate prezintă, conform măsurătorilor efectuate, o radioactivitate sporită, acesta fiind şi motivul pentru care aceste produse sunt vândute, uneori, la un preţ redus pe rafturile magazinelor de tip supermarket.

1. Analiza informațiilor nutriționale

Valoarea alimentară este conturată de valoarea energetică. O valoare energetică adecvată dietei consumatorului permite personalizarea riguroasă a consumului și posibilitatea alcătuirii meniului convenabil dintr-o gamă foarte largă de alternative.

Proteinele din somon au o importanță remarcabilă atât ca pondere (între 17,2-25,4%), cât și ca valoare (sunt proteine fine). Lipidele constituie componenta cea mai definitorie, ponderea grăsimii fiind cuprinsă între 2,3% şi 15%; se știe că circa ¾ din grăsimea de pește este compusă din acizi grași nesaturați, care au un rol benefic în alimentația omului. Somonul este, ca și alți pești, slab caloric, bogat în proteine complete, acizi grași omega-3, vitamina D și alte vitamine, ca și de minerale (îndeosebi fosfor și potasiu). Valorile comunicate de USDA Nutrient Database (informații ale Departamentului pentru Agricultură al SUA) pentru 100 g somon sălbatic de Atlantic se prezintă astfel: valoare energetică (142 kcal/590 kJ), grăsimi 6,34 g, proteine 19,84 g, vitamina A 40 unități internaționale; cele 100 g de somon sălbatic asigură o parte importantă din necesarul zilnic de vitamine și minerale: vitamina B2 (32%), vitamina B3 (52%), vitamina B6 (63%), fosfor (29%), potasiu (10%). 100 g somon sălbatic conțin 68,5 g apă. Este adevărat că somonul de  crescătorie este caracterizat de valori diferite la unele componente: valoarea calorică (+47%), grăsimi (+93%), grăsimi saturate (+215%), grăsimi omega-3 (informații contradictorii), grăsimi omega-6 (+470%), calciu (-25%), fier (-60%). Somonul afumat/marinat are un conţinut ridicat de sare, care variază între 1,6 grame şi 5,6 grame/per 100 grame produs. Persoanele care consumă o cantitate de sare mai mare decât media au o presiune sanguină mai mare și au un risc crescut de hipertensiune arterială. Consumul excesiv de sare a mai fost pus în legătură și cu alte afecțiuni agravate de retenția de apă provocată de sare: insuficiență cardiacă, hipertrofia ventriculară stângă, afecțiuni ale rinichilor și litiază renală, edemul, accidentul vascular cerebral, osteoporoză etc. Un adult are nevoie de 1,6 grame de sodiu zilnic, pe care și-l procură dintr-o linguriță rasă de sare (6 grame).

1. Prezentarea unor recomandări privind pregătirea somonului proaspăt şi a somonului congelat

Beneficiile consumului de pește au fost observate de multă vreme: populațiile mari consumatoare de pește au puțini bolnavi de inimă. Cei ce consumă pește gras au un potențial mental superior, stabil și la vârste înaintate, iar bătrânii care consumă pește sunt mai feriți de bolile degenerative specifice (Alzheimer, Parkinson etc.). Consumul de pește este protector și împotriva artritei reumatoide, iodul ajută major glanda tiroidă, zincul și seleniul mențin o funcționare optimă a organismului, prevenind deteriorarea ADN-ului și efectele nefaste ale radicalilor liberi. Vitaminele A și D sunt ajutoare esențiale pentru piele, ochi, dinți și oase. Cunoaște o vogă în mare expansiune consumul de somon crud – sashimi, sushi, chiar și în Japonia care nu a consumat somon crud. Această practică se datorează unui somon norvegian fără paraziți, făcut cunoscut la sfârșitul anilor 1980. Consumul de pește crud este susținut prin publicitate abundentă, dar trebuie știut că asociază totuși riscuri considerabile.

Reguli privind prepararea somonului proaspat/congelat pentru consum

1. Somonul congelat se decongelează la temperatura camerei, eventual acoperit ușor.
2. Curățarea solzilor se face cu diferite scule și prin variate metode; foarte practică este curățarea cu dinții furculiței, sub apă.
3. Spălarea se face scurt, viguros, în apă rece.
4. Sărarea somonului proaspăt e bine să se facă înainte de tratarea termică cu circa 15 minute.
5. Prepararea prin tratament termic cea mai sănătoasă este cea prin fierbere –  rasol, și prin coacere ori la grătar; prăjirea în ulei este mai puțin sănătoasă.

Carnea somonului este de culoare roşu-portocalie. Mirosul specific al cărnii de somon este dat de trimetilamină și de acidul clupanodonic, un acid gras nesaturat predominant, care se găseşte în stare liberă alături de acidul oleic, palmitic, stearic etc.; acest acid, pe lângă imprimarea mirosului suportat cu greu de mulți consumatori, reduce și stabilitatea grăsimii la păstrare (favorizând alterarea). Sortimentele de somon care compun oferta pentru consumatori sunt în special somonul proaspăt (întreg, rondele sau fileuri), conservat (mai ales somon afumat) și congelat. De asemenea, icrele roșii de somon („icre de Manciuria“) fac parte din produsele de calitate superioară. Conservele de somon din S.U.A. sunt, de obicei, de captură sălbatică din Pacific, deși un somon de crescătorie este disponibil în ofertă în formă conservată. Afumarea somonului poate fi fierbinte sau afumat la rece. Sortimentul Lox se poate referi la somon afumat la rece;  gravlax  este somon întărit într-o soluție salină. Somonul conservat tradițional include piele și os (o foarte bună sursă de calciu). Este disponibil și somon conservat fără piele și fără oase. Spre deosebire de cele mai comune specii de pești de crescătorie, oasele de somon nu sunt deranjante la consum, deoarece sunt de obicei destul de subțiri și flexibile.

5. Prezentarea unor topuri în funcţie de parametrii nutriţionali declaraţi de către producători în vederea înlesnirii procesului de cumpărare a unui astfel de produs.

Somonul este considerat unul dintre cele mai valoroase specii de peşte datorită potențialului său nutritiv şi al calităţilor gustative deosebite. De asemenea, este ușor digerabil (coeficientul de digestibilitate este de circa 97%). Somonul este o mâncare populară și, grație caracterului său de „pește gras“, este considerat foarte sănătos pentru toate vârstele, dar mai ales pentru consumatorii de vârstă înaintată, pe care îi feresc de neajunsurile vârstei lor: memorie în declin, degradarea sistemului nervos, afecțiuni ale sistemului circulator-vascular, ale sistemului osos etc.  Are o textură medie și aromă moderată (somonul de Atlantic) până la deplină (alți somoni). Fiind un pește gras, consumatorul înțelept înțelege să nu abuzeze (o porție de 150 g/săptămână este considerată foarte avantajoasă pentru sănătate, fără să prezinte riscuri).

Top 5 sortimente de somon congelat după conţinutul de proteine din 100 g somon:

1. Alfredo Seafood, File somon de crescătorie – 25,4 g proteine;
2. Ocean Fish, Medalion de somon sălbatic – 21 g proteine;
3. Auchan, File de somon sălbatic – 20,3 g proteine;
4. Defish, File somon de crescătorie – 20 g proteine;
5. Vici, File somon de crescătorie  – 19,3 g proteine.

Top 5 sortimente de somon afumat/marinat după conţinutul de sare din 100 g somon:

1. Hedonia, File de somon afumat şi feliat – 5,6 g sare;
2. Alfredo Seafood, Somon BIO afumat – 3,75 g sare;
3. Gastonatura, File de somon de Alaska afumat şi feliat şi Auchan, File de somon de Alaska afumat – 3,52 g sare;
4. OceanSea, File de somon marinat cu înveliş de mărar – 3,30 grame sare;
5. OceanSea, Somon afumat – 3,20 g sare.

Top 5 sortimente de somon congelat după conţinutul de grăsimi din 100 g somon:

1. Vici, File somon de acvacultură – 20,1 g grăsimi;
2. DeFish, File somon de acvacultură – 14 g grăsimi;
3. OceanSea, File somon de acvacultură – 11,2 g grăsimi;
4. Alfredo Seafood, File somon de acvacultură – 8,1 g grăsimi;
5. Ocean Fish, Medalion de somon sălbatic – 4 g grăsimi.

Top 5 sortimente de somon afumat dupa conţinutul de grăsimi din 100 g somon

1. Auchan, File somon afumat de crescătorie, BlueShark, Somon sălbatic afumat – 14,29 g grăsimi;
2. 365, File somon afumat şi feliat, de crescătorie – 14,23 g grăsimi;
3. Cora, File somon afumat de crescătorie – 14,2 g grăsimi;
4. Ocean Fish, File somon afumat de crescătorie destinat copiilor – 13,95 g grăsimi;
5. Delhaize, Somon afumat de crescătorie – 13,3 g grăsimi.

Lăudat de unii (cei ce-l au), criticat de alții (cei ce nu-l au), somonul încă ajunge în oferta de pește a lumii: în unele piețe vine chiar din ocean, în altele ajunge cel din crescătoriile Europei nordice sau mai puțin nordice (ar fi de așteptat să vină chiar din crescătorii românești de pe la munte, unde sunt condiții la fel de potrivite ca cele din țările din care se alimentează acum piața românească). Până atunci, avem substitute suficient de valoroase: păstrăv somonat, dar și numeroase alte specii de pește din apele României ori din import, cam la fel de valoroase ca „regele-somon“.

“Iată că a venit timpul să efectuăm o analiză comparativă între somonul afumat şi somonul congelat care se comercializează pe piaţa românească. Este binecunoscut faptul că somonul sălbatic reprezintă unul dintre cele mai sănătoase alimente, influenţând în mod benefic organismul nostru prin cantitatea de grăsimi sănătoase pe care o oferă, cât şi prin aportul Vitaminei D, a vitaminelor B, a Magneziului şi a Seleniului. De asemenea, în aprox. 100 grame de somon regăsim aprox. 20 gr de proteine sănătoase, acestea fiind o componentă importantă a fiecărei celule. Nu uităm că organismul nostru utilizează aceste proteine pentru a construi şi repara ţesuturile, acestea fiind indispensabile în producţia enzimelor şi a hormonilor. Copiii au o nevoie acută de proteine de calitate, astfel încât procesul creşterii lor să nu fie afectat, iar somonul sălbatic posedă cantităţi importante din acest macronutrient. Totuşi, studiul APC pune în balanţă avantajele şi dezavantajele consumului de somon afumat versus somonul congelat, iar analiza echipei noastre este menită să vină în sprijinul tuturor românilor, încât să facă cele mai bune alegeri atunci când merg la cumpărături. Dacă ne uităm cu atenţie la declaraţiile nutriţionale ale majorităţii brandurilor de somon afumat, vom constata aproape instantaneu că acestea conţin cantităţi ridicate de sare, ajungând să depăşească 2% din cantitatea produsului comercializat. Practic, în aprox. 100 gr de somon afumat vom regăsi între 1 şi 3 gr de sare şi nu uităm că Asociaţia Americană a Inimii recomandă un consum zilnic de sare aproximat la 1,5 gr pentru majoritatea adulţilor în vederea prevenirii afecţiunilor cardiovasculare. În schimb, este suficient să consumăm 50 gr de somon afumat şi putem depăşi cantitatea zilnică de sare admisă. În acelaşi timp, am fost extrem de îngrijorat când am citit eticheta unui brand de somon afumat destinat copiilor, conţinând 2,66 gr de sare raportat la 100 gr de produs. Iar când ne gândim că dieta unui copil român încorporează foarte multă sare în urma consumului de snacks-uri nesănătoase, atunci este obligaţia noastră morală să atragem atenţia asupra acestui aspect. Un alt aspect de care trebuie să ţinem cont atunci când luăm în calcul consumul somonului afumat este legat de siguranţa alimentară. Însăşi procedura de afumare nu este menită să distrugă bacteria „Listeria monocytogenes”, aceasta putându-se regăsi şi în conţinutul somonului afumat. Este adevărat că listerioza este o afecţiune întâlnită destul de rar, dar mortală în aprox 16 % din situaţii, manifestându-se cu precădere în rândul nou-născuţilor, femeilor însărcinate, persoanelor vârstnice sau celor cu sistemul imunitar scăzut. Iată de ce nu putem exclude posibilitatea ca bacteria „Listeria monocytogenes” să se regăsească în conţinutul unui somon afumat. De altfel, un studiu publicat în anul 2008 în „International Journal of Food Microbiology” evidenţiază că bacteria „Listeria monocytogenes” se poate dezvolta în cantităţi ridicate în somonul afumat la rece, putând supravieţui şi în situaţia în care somonul afumat este păstrat la frigider. În altă ordine de idei, un articol publicat în anul 2006 în „Journal of Food Protection” a evidenţiat că somonul afumat generează hidrocarburi policiclice aromatice rezultate în urma procesului de afumare, acestea crescând pe termen lung incidenţa cancerului de sân, potrivit unui articol publicat în anul 2002 în „Environmental and Molecular Mutagenesis”. De aceea, mă văd în postura de a recomanda limitarea consumului de somon afumat, pentru a elimina implicit şi riscurile menţionate anterior. În plus, este important de ştiut că somonul afumat şi somonul congelat înmagazinează cantităţi importante de histamină, neurotransmiţător supraactivat în cazul persoanelor alergice sau a celor suferinde de intoleranţă la histamină. Pentru ele, peştele proaspăt prins şi gătit reprezintă singura opţiune care nu generează probleme de sănătate. În privinţa peştelui congelat, trebuie să subliniez ideea că până în acest moment nu am identificat vreo sursă ştiinţifică care să sugereze faptul că nu ar fi o alegere sănătoasă, ba dimpotrivă. Atât somonul proaspăt, cât şi cel congelat sunt opţiuni sănătoase, atât timp cât provin din surse sălbatice, somonul sălbatic de Alaska fiind şi cel mai curat. În majoritatea situaţiilor, congelarea nu distruge componenta nutriţională a somonului, proteinele, grăsimile, vitaminele liposolubile A şi D nefiind afectate. Totuşi, prin decongelarea somonului, se pierde o cantitate importantă de apă înainte de a-l găti, preluând o mică parte din vitaminele şi mineralele hidrosolubile. În situaţia în care vom găti somonul în toată apa lăsată în urma decongelării, atunci vom păstra intactă componenta nutriţională a somonului. Spre deosebire de somonul afumat, somonul congelat nu conţine mai mult de 0,5 gr de sare dacă ne raportăm la 100 gr, fiind o alegere mai sănătoasă. În încheiere, nu trebuie să uităm că somonul sălbatic reprezintă de departe cea mai bună opţiune de pe piaţă, în defavoarea somonului produs de acvacultură, conţinând cantităţi importante de proteine sănătoase, acizi graşi esenţiali Omega 3 benefici pentru inimă şi creier, iar o porţie de 75 gr de somon asigură aprox. 2,38 micrograme de Vitamina B12, adică cantitatea zilnic recomandată de Vitamina B12, conform Institutului Naţional de Medicină. Iată de ce ar trebui să incluzi somonul în dieta familiei tale, fiind convins că acum îţi este mult mai uşor să alegi dintre numeroasele variante existente pe piaţa românească. În esenţă, eşti ceea ce mănânci, aşa că îţi urez: Poftă bună!” Dumitru Bălan, nutriţionist. 

„Sunt cca. 3500 de crescătorii de somon în Norvegia, care aduc anual un milion de tone de peşte proaspăt pe piaţă. Bolile şi paraziţii se transmit prin apă de la o crescătorie la alta. Numai în anul 2015 s-au folosit 67.000 tone de substanţe chimice pentru a combate paraziţii. Ca efect secundar este distrugerea mediului marin şi a vieţii din zona respectivă. Somonul natural sălbatic a fost exterminat. La fel şi în crescătoriile canadiene. Pentru a produce un kg de somon de crescătorie este nevoie de două kg de alţi peşti din care se pregăteşte hrana. Astăzi au fost înlocuite cu hrană vegetală, şi anume soia din America de Sud care este stropită cu endosulfan. Din cauza substanţelor otrăvitoare, resturilor de medicamente, metale grele şi dioxina, doctorii din Norvegia şi restul Scandinaviei nu recomandă somonul de crescătorie femeilor gravide şi copiilor. Lasând la o parte efectele secundare, nici măcar avantajele pentru sănătate nu le mai găsim la somonul de crescătorie, dictonul eşti ceea ce manânci se potriveşte şi la somon, cum nu mănâncă hrana sa naturală, nu mai are cum să fie sănătos. În SUA a fost modificat genetic pentru a creşte de trei ori mai repede, astfel că vorbim de somoni „monştri”. Pe cât este de bun şi de frumos la culoare, somonul de crescătorie nu este nici pe departe o hrană sănătoasă, ci doar o plăcere gastronomică. Pentru sănătate trebuie ales somonul sălbatic din Alaska sau alte specii de peşti sălbatici, macrou, scrumbii, sardine’ inginer Virgil Virgilsen, specialist industria alimentară.

„Piața somonului cuprinde somon sălbatic și somon de cultură, cel din urmă provenind din crescătorii specializate, dezvoltate într-un ritm susținut în ultimele decenii, ca urmare a creșterii explozive a cererii pentru somon. Din considerente economice firești, somonul din crescătorii este un produs cu biologie modificată (adică un organism modificat genetic) și supus principiilor de creștere și exploatare de tip industrial: încrucișări de specii și intervenții genetice, hrană industrială (bogată în principii care să asigure o creștere rapidă, dar și aditivi meniți să asigure cărnii culoarea roșcată specifică, asemănătoare cu cea a somonului oceanic). Peștele sălbatic reprezintă doar 0,5% -1% din somonul disponibil pe piețele mondiale de pește. Restul este pește de acvacultură din Norvegia, Chile, Canada, Marea Britanie, Irlanda, Insulele Feroe, Rusia și Tasmania în Australia; pe piața românească este mult somon din Polonia. Oferta de somon de Pacific, întâlnită pe piețele din Japonia, China și vestul SUA este încă dominată de pește sălbatic. Deoarece mulți consumatori manifestă reticență în achiziționarea somonului alb, se adaugă în furajele somonului de cultură aditivi de colorare a cărnii: astaxantin (E161j) și cantaxantină (E161g), așa cum se adaugă și în hrana păsărilor pentru a face ouă cu gălbenuș bine colorat sau să aibă carnea și pielea de un galben mai viu („pasăre de curte“). Acești aditivi se pot face din materii prime naturale (din făină de creveți, ori din drojdie roșie uscată sau microalge), dar mai ieftin se obțin pe cale sintetică. Folosirea acestor substanțe are și alte efecte, unele pozitive (astaxanthinul este un antioxidant puternic și stimulează dezvoltarea sistemelor nervoase și îmbunătățește fertilitatea și rata de creștere a peștilor), altele negative (cantaxantina se acumulează în retină la un nivel ridicat de consum; cele mai întâlnite efecte ale cantaxantinei la om sunt: anemie, diaree, greață, crampe abdominale, mâncărimi, coșuri, pierderea vederii). Pentru a da satisfacție consumatorilor care asociază culoarea mai intensă a cărnii de somon cu un plus de calitate (dar și a spori vânzările), producătorii au crescut mereu conținutul de carotenoizi/kg în ultimele decenii: 2,5 mg în perioada 1976-1982, 3,5 mg în perioada 1982-1988, ajungând la 8 mg în primul deceniu al acestui secol. Creșterea complexității logisticii merceologice a cărnii de somon prilejuiește o diminuare a conținutului de cantaxantină, fapt ce determină compensarea pierderilor prin adausuri și mai mari de aditiv. Colorantul se administrează somonilor de la greutatea de circa 200 g până la maturitate (circa 6 kg); spre comparație, în cazul păstrăvilor curcubeu – „păstrăv somonat“ – colorantul se introduce în hrană doar cu 6-8 săptămâni înainte de comercializare. Mai trebuie arătat că o parte (circa 18%) a aditivului de colorare din corpul peștelui se depozitează în icre. Probleme speciale în legătură cu consumul de somon sunt generate, pe lângă temerile asociate tehnicilor specifice „industriei somonului“ (modificări genetice, administrare de aditivi și alte componente posibil periculoase pentru om în hrana somonului de cultură) și de somonul afumat, care se obține fie prin afumare clasică cu fum, fie prin afumare chimică cu fum lichid (caz în care face obiectul criticilor legate de prezența substanțelor hepatotoxice și cu alte efecte dăunătoare sănătății consumatorilor). Se mai adaugă aspecte de natură sanitar- igienică: carnea de somon natural poate conține nematozi Anisakis, paraziți marini care provoacă anisaciază. De asemenea, surse de încredere (revista Science) indică un conținut îngrijorător de dioxine  și bifenil policlorinat (PCB) în carnea somonului de crescătorie. Peste toate acestea, o sursă la fel de serioasă (Jurnalul Asociației Medicale Americane) ne asigură că beneficiile consumului de somon de crescătorie depășesc riscurile pe care le comportă din cauza diverșilor contaminanți reali sau presupuși.” Prof. univ. dr. Ion Schileru – ASE București.

“Alegerea unui sortiment de somon afumat/marinat sau congelat, nu este aşa de simplă, precum pare. La somonul afumat/marinat trebuie să verificăm pe eticheta produsului următoarele informaţii: somonul provine din acvacultura intensivă, somonul provine din ferme piscicole certificate, care respectă codurile de bune practici din domeniul pisciculturii, somonul a fost afumat la rece sau la cald, somonul a fost capturat în ocean (FAO 67 şi FAO 61), preparatul din somon conţine potenţiatori de gust şi aromă, lactat de sodiu, zahăr şi sare în exces (peste 2,5 g sare la 100 g produs), somonul are peste 19 g de proteină la 100 g produs, trebuie să avem în vedere şi culoarea, mirosul şi gustul produsului după deschiderea ambalajului. La somonul congelat comercializat în ambalaje din diverse tipuri de materiale, consumatorii trebuie să verifice: data capturării, data congelării, data ambalării şi data până la care poate fi consumat. În privinţa datei durabilităţii minimale, adică a termenului de valabilitate, este de preferat să se achiziţioneze produsele cu termen de valabilitate cât mai aproape de momentul congelării, deoarece valoarea nutritivă a acestora scade pe măsură ce produsul se apropie de expirarea termenului de valabilitate. Totodată, o importanţă deosebită prezintă şi starea ambalajului, respectiv acesta să fie etanş, să fie curat, deci să asigure salubritatea produsului. Nu în ultimul rând, consumatorii trebuie să urmeze cu stricteţe instrucţiunile de păstrare ale produselor congelate care apar pe ambalajul acestora, peştele fiind un produs perisabil în care se dezvoltă foarte repede anumite bacterii, ştiut fiind faptul că în peștele păstrat la temperaturi mai mari de 10 grade Celsius se dezvoltă Vibrioparahaemolyticus, generatoare de gastroenterite.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.

Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România) este o organizaţie neguvernamentală, apolitică şi nonprofit, înfiinţată la data de 28 februarie 1990. APC-România este singura organizație de utilitate publică, care are ca principal obiectiv apărarea, promovarea şi reprezentarea prin toate mijloacele legale ale drepturilor şi intereselor consumatorilor în raporturile cu operatorii economici şi instituţiile statului.

28 de ani de activitate continuă pentru apărarea drepturilor și intereselor consumatorilor, pentru îmbunătățirea nivelului de informare și educare a consumatorilor, dar și pentru crearea și menținerea unui echilibru între consumatorii și profesioniștii din România.

28 de ani în care APC România a contribuit la consolidarea mișcării consumatoriste din România, la dezvoltarea politicii în domeniul protecției consumatorilor, prin implicarea organizației în adoptarea, la nivel guvernamental, a unor decizii favorabile consumatorilor și la îmbunătățirea reprezentării consumatorilor la nivel central și local.

28 de ani în care APC România s-a evidențiat ca partener social profesionist și de dialog pentru consumatori, instituțiile administrației publice centrale și locale, pentru organizațiile neguvernamentale naționale și internaționale, o dovadă în acest sens fiind recunoașterea acesteia ca fiind de utilitate publică.

Articolul complet poate fi citit aici.