Și, totuși, cine se teme de Traian Băsescu și PMP?

Atacurile concertate la adresa lui Traian Băsescu din partea televiziunilor de casă ale PSD, unde aplaudacii de serviciu continuă să pervertească o realitate evidentă, nu mai surprind, de mult, pe nimeni. Traian Băsescu merge, însă, mai departe. A trecut prin războaie politice devastatoare, a câștigat, practic, în urma votului cetățenilor două mandate de primar general și două de președinte al României. A traversat România, cu costuri electorale, personale, uriașe, printr-o criză greu de previzionat, controlat și gestionat. Traian Băsescu rămâne, înainte de toate, un politician pur-sânge, un luptător care a pus interesele României mai presus de niște mize politice personale.

Recenta candidatura a lui Traian Băsescu la Primăria Capitalei a avut un rol crucial în obținerea unui scor bun obținut de PMP în București și nu numai. A intrat, ca un lider veritabil, într-o luptă electorală deși a știut că șansele de reușită sunt mici. A ales, însă, varianta sprijinirii partidului pe care l-a creat și l-a condus la victorii electorale. Înfrângerea suferită în Capitală a echivalat, practic, cu o victorie!

Urmează alegerile parlamentare, iar PMP, condus de tandemul Băsescu-Tomac, vizează un scor ambițios. Rezultatele de la locale deschid larg calea spre un rezultat foarte bun la parlamentare. Targetul impus de tânărul președinte al PMP, Eugen Tomac, de minimum zece la sută, nu surprinde cât timp echipa pemepistă este pe cât de numeroasă, pe atât de pliată la realitățile politice și economico-sociale ale României anului 2020.

Mulți au luat PMP la preț de matineu. “Nu vor intra în Parlament, nu vor intra în PE, nu vor face cinci la sută la locale…”. Cu toate acestea, PMP a reușit, la fiecare scrutin electoral, să dea peste nas contestatarilor săi.

Modul rușinos în care PMP a fost scos, la presiunile ipocriziei liderilor USR, din alianța anti-PSD din  Capitală, nu a făcut, altceva, decât, să strângă rândurile partidului. Eugen Tomac a traversat, deși este și europarlamentar, țara în lung și în lat. A trecut, în revistă, zeci de filiale județene și locale, a aruncat în luptă mii de candidați, a reușit, practic, să mobilizeze, rapid, un partid care a răspuns, prin scorul obținut, așteptărilor sale.

După alegeri, Orban a realizat gafa făcută și a văzut diferența dintre responsabilitatea PMP și duplicitatea USR. Iar protocolul PNL-PMP nu reprezintă altceva decât un pas important spre o colaborare largă după alegerile din 6 decembrie.

Atacurile furibunde la adresa lui Băsescu vizează, implicit, destabilizarea și decredibilizarea PMP. Acest partid trebuie, nu-i așa?, blocat să intre în noul Parlament. Acest partid, de dreapta, a captat interesul și este susținut de sute de mii de români. Și asta deranjează, irită, revoltă.

Lista PMP pentru parlamentare este extrem de competitivă. Eugen Tomac deschide lista la Camera Deputaților. În București. Un lider care a vorbit puțin și a făcut mult. Care a știut să-și motiveze echipa și să o strângă în jurul său în momentele grele. La Senat, în fruntea listei este Cristian Diaconescu. Un politician de rasă, cunoscător al politicii externe, un politician cu o uriașă experiență. Pe listă se mai află tânărul lider al PMP București, Sebastian Moise, un politician implicat sută la sută în viața internă a partidului, ca și Ioana Constantin, fostul cadidat al PMP la Sectorul 1, cea care este percepută ca unul dintre politicienii de mare viitor. Are discurs, are viziune și nu în ultimul rând coloană vertebrală ceea ce nu este puțin în politică.

Oferta electorală a PMP este, însă, la nivel național mult mai vastă. De la Mihai Neamțu și Petru Movilă, până la Dorel Onaca și Dragoș Chitic, de la Constantin Codreanu până la Cătălin Avramescu și Alexandru Leșco…Iar românii, sunt convins, au înțeles cine le apără cu adevărat interesele.

Dincolo de vorbe și demagogie electorală, de fugă de răspundere, rămân faptele politice. Astea sunt, până la urmă, singurele care contează!

I.Badea