Alexander Adamescu, scrisoare incendiară după moartea tatălui său
In data de 24 Ianuarie, imediat dupa miezul noptii, Dan Adamescu, in varsta de 68 ani, a decedat la un spital din Bucuresti, fara familie langa el. Condamnat pe 5 Iun’14 in urma unui proces care s-a bazat pe marturii false, a fost incarcerat consecutiv in 3 penitenciare, unde starea de sanatate i s-a agravat continuu. Spitalizat in ultimele luni de viata – pe care si le-a petrecut intubat si in coma semindusa – cele 15 afectiuni de care suferea i-au slabit constant corpul, lovitura fatala fiindu-i data de streptococul auriu, cu care a fost contaminat in conditiile inumane din inchisoare.
Alexander Adamescu: „A crezut pana la capat in dreptate. Era convins ca va fi achitat, caci nu putea sa conceapa ca intr-un stat de drept poate fi condamnat fara probe. Din pacate a murit pierzandu-si increderea in Romania si pofta de viata. A fost parasit de sotia iubita in cele mai grele momente, dovedind astfel ca a fost ahtiata strict dupa banii lui. Compania pe care a crescut-o timp de 15 ani, Astra Asigurari, i-a fost falimentata de oameni care l-au acuzat apoi de consecintele actiunilor lor. Azi toate firmele lui sunt pe cale sa fie nationalizate in urma acestor nedreptati. Iar eu pus pe lista neagra. A fost prea mult chiar si pentru luptatorul Dan Adamescu!
Acesta este adevarul despre tatal meu. Multi au ales sa-l judece fara sa-i cunoasca situatia si fara sa-l cunoasca cu adevarat. A fost un om demn, caruia nu-i facea placere sa iasa in fata, preferand sa isi vada de treaba. Nu s-a aparat public la fiecare acuzatie primita. A creat mii de locuri de munca si a format profesionisti, care stiu ca si azi ii poarta recunostinta. A fost un om pentru care numai gradul de inteligenta si volumul de munca au dat masura succesului sau. Nimeni si nimic altceva!
Iar eu voi lupta pana la capat pentru a face cunoscut cata nedreptate i s-a facut de catre un stat opresiv, care confunda dreptatea cu interese oculte si care a ales sa condamne unul dintre putinii oameni de afaceri autentici.
Sa-ti fie tarana usoara, tata!”.