Diversiunea „Tăriceanu”

Candidatura lui Călin Popescu Tăriceanu la prezidenţiale reprezintă, de departe, o diversiune orchestrată din umbră de Ponta şi ceilalţi lideri ai găştii pesediste. Este păcat că un lider de anvergura lui Tăriceanu, fost premier şi preşedinte al PNL, cu o experienţă politică uriaşă, a acceptat să intre în jocul mizerabil al pesediştilor.

Şi de această dată au primat banii, influenţa politică, demnităţile tentante din statul român. Este mai mult decât evident că Tăriceanu nu ar fi ocupat niciodată funcţia de preşedinte al Senatului ( a doua demnitate ca importanţă în statul român! ) dacă nu ar fi acceptat să se plieze pe interesele electorale ale prezidenţiabilului Ponta şi implicit ale PSD. De altfel, este de notorietate faptul că mulţi parlamentari şi lideri judeţeni ai PSD au protestat vehement la numirea lui Tăriceanu în fruntea Senatului. Ponta a bătut, însă, cu pumnul în masă şi susţinut de (proaspăt) urmăriţii penal Hrebenciuc şi Ilie Sârbu, a reuşit să-şi impună punctul de vedere.

Mandatul primit de Tăriceanu de la şefii PSD a fost clar: preluarea controlului în PNL sau (măcar) tulburarea apelor în partid! Previzibil, toţi apropiaţii lui Tăriceanu, instrumente obediente în mâinile lui Ponta, şi mă refer aici la Chiţoiu, Stroe, Gerea, iar lista poate continua, au militat deschis pentru menţinerea USL şi rămânerea PNL la guvernare, deşi era clar că PSD nu l-ar fi susţinut niciodată pe Antonescu la funcţia supremă în stat.

Cum Tăriceanu şi apropiaţii săi au fost excluşi din PNL, Ponta i-a primit cu braţele deschise în siajul său politic, mai ales că toţi „liberalii” care au pus bazele penibilului Partid Liberal Reformator aveau interese directe în ecuaţia guvernării. În aceste condiţii se explică miile de bannere, afişe şi pliante electorale cu mesajul „USL trăieşte!” care au invadat România pe perioada campaniei pentru europarlamentare.

Şi cum Ponta a devenit candidatul PSD, UNPR şi PC la prezidenţiale, era obligatoriu ca Tăriceanu, un fost lider marcant al PNL, să candideze şi el pentru Cotroceni, ca o încercare disperată de a reduce numărul de potenţiale voturi ale prezidenţiabilului Alianţei Creştin Liberale PNL-PDL, Klaus Iohannis.

Tăriceanu a avut, din punctul meu de vedere, cea mai eficientă campanie pentru prezidenţiale. Este, cred, singurul candidat care a crescut semnificativ în această campanie! Va obţine un scor de şapte, opt la sută, care poate înclina balanţa în favoarea unuia sau altuia dintre candidaţii din turul II al prezidenţialelor, Ponta şi Iohannis. Abia între cele două tururi vom vedea jocul făcut de Tăriceanu, care îi va îndemna pe alegătorii săi să voteze cu Ponta. Un lider politic ce se pretinde un liberal autentic, de drepta, va face jocurile pesedistului Ponta. Se va arunca pe piaţă diversiunea unui protocol între PSD şi pseudo-partidul lui Tăriceanu ca scuză pentru această mizerie electorală!

Mi-e greu să cred că votanţii lui Tăriceanu, indiferent de gogoriţele acestuia, vor putea vota cu Ponta, un om controlat de baronii penali din PSD! Mi-e greu să cred că un om cu un minim de inteligenţă nu poate vedea scenariul pus la cale de regizorul pesedist, Victor Ponta!

Din păcate, tot ce contează este victoria la prezidenţiale. Cum Tăriceanu şi ceilalţi „proscrişi” din PNL nu mai au cale de întoarcere într-un partid pe care l-au trădat în cel mai abject mod, este evident că, pentru aceştia, susţinerea lui Ponta rămâne singura soluţie! Ce contează că unii votanţi ai PNl au crezut şi unii, chiar continuă să creadă, în Tăriceanu, în capacitatea sa politică de a le apăra interesele! Pentru liderii PLR contează, din păcate, doar propriul interes, doar menţinerea privilegiilor şi accesul la banul public. Chiţoiu, Stroe şi Gerea ştiu la cine şi ce ne referim!

Preţul înşelării populaţiei trece, din păcate, prin buzunarele şi conturile unor profituri incapabili să vadă mai departe de propriile interese mărunte. Mărunte, chiar dacă au în coadă al dracului de multe zerouri!

Un editorial de Iulian Badea