Grindeanu vs. Dragnea. Puțină manipulare, mult adevăr!

Tot mai multe voci, în special din interiorul PSD, vorbesc de o ruptură între Dragnea și Grindeanu. Ruptură declanșată după abrogarea celebrei OUG 13 și demisia (demiterea) lui Florin Iordache din fruntea Ministerului Justiției.

Nu știu cât de mare este ruptura dintre Grindeanu și Dragnea, însă, este mai mult decât evident că tânărul premier Grindeanu nu avea altă variantă. Nu putea rămâne, la nesfârșit, un instrument docil, obedient, în fața unui președinte de partid care pare a fi tot mai rupt de realitatea înconjurătoare.

Nu înțeleg ce s-a întâmplat cu Liviu Dragnea în ultimele două luni. Personal, am fost surprins de modul exemplar în care a condus oștile pesediste spre victorie la scrutinul din 11 decembrie. Era pe cai mari, avea partidul la picioare, avea deschise în fața sa toate ușile politice. Nu puțini îl vedeau viitorul președinte al României!

Foarte rapid, însă, Dragnea a început să gafeze. Tot mai apăsat, tot mai des. S-a izolat de toți greii din partid și a început să ia decizii pe cont propriu. Susținut de foștii peremiști Codrin Ștefănescu și Olguța Vasilescu, dar și de vocalii Șerban Nicolae și Eugen Nicolicea, cu un amendament special pentru mult prea influentul Paul Stănescu, Dragnea a intrat în picaj vertiginos. Obsesia prostirii în față a milioane de români, pe marginea OUG 13 – care nu reprezenta altceva decât o albire în fața Justiției a sute de aleși PSD și nu numai, a avut un rol de bumerang pentru Dragnea.

Premierul Grindeanu a înțeles rapid că situația nu poate continua și a retras perversa OUG 13. Deși, încă puternic compromis, Grindeanu este dator să meargă mai departe. Să pună în practică ambițiosul program de guvernare al PSD. Influent, încă, în PSD, Dragnea va căuta să forțeze modificarea Codurilor penale, în varianta agreată de el și colegii săi, prin Parlament, un instrument docil în mâinile lui Dragnea și Tăriceanu. Majoritatea parlamentară joacă, din păcate, și în 2017, rolul de vasal față de seniorii din partid (a se citi Dragnea și Tăriceanu).

Nu cred că Grindeanu îi vizează locul lui Dragnea la șefia PSD. Nici că este manipulat de diverse aripi din partid care vor să îl debarce pe Dragnea. Cred că Grindeanu a înțeles mult mai repede decât Dragnea că românii nu sunt tâmpiți. Sau, mai corect, că în România există mai mulți oameni inteligenți decât oameni incapabili să gândească cu propriul creier și care absorb, ca un burete, toate manipulările de pe sursele de informare pesedistă, fie ele venite pe filiera unor televiziuni, fie ale unor site-uri de știri.

În acest ritm haotic, viitorul lui Dragnea se anunță sumbru. Șmecheria de Alexandria nu poate suplini carențele unui politician de duzină, incapabil să înțeleagă că direcția în care merge este greșită! Să preferi să ieși din istorie ca marele apărător al sutelor de corupți în dauna unei poziții cinstite, corecte, argumentate, în fața colegilor tăi și a milioanelor de români, devine de neînțeles.

Nu poți, nu ai dreptul, să susții că tu ești nevinovat și că dosarul care te vizează este o făcătură, cât timp în România sunt condamnați anual zeci de mii de oameni. Oricum, pușcăriile sunt pline, nu-i așa, de oameni nevinovați!

Îmi este simpatic Liviu Dragnea, însă, orice zi în care pedalează pe modificarea Codurilor Penale, în sensul introducerii acelor prevederi atât de dragi lui, reprezintă o zi pierdută pentru el și pentru PSD. Și mai ales pentru România.

În mod cert, Grindeanu trebuie să meargă mai departe. Chiar cu un Guvern care nu va ezita să îl boicoteze dacă interesele lui Dragnea vor fi afectate. Grindeanu are însă de ales între a preferă să joace rolul de marionetă, așa cum l-au perceput milioane de români, și acela de a fi un premier realist, care-și cunoaște bine interesele, de a colabora cu Dragnea, de a trage la aceeași căruță, cu condiția unei colaborări în care interesele României și ale PSD, nu ale unui grup din PSD, trebuie să primeze. Pentru că reușita programului de guvernare reprezintă singura șansă pentru ca PSD să conteze la prezidențialele din 2019, şi la localele și parlamentarele din 2020.Pentru că, până la urmă, ce este de preferat pentru un lider politic: să ajungă la 10% la capitolul încredere politică și scape de o potențială condamnare sau să fie condamnat pentru abuz în serviciu, dar să intre la pușcărie cu o cotă de încredere de 60-70%?

Sau, mai mult, dacă știe că este nevinovat, de ce se mai teme Dragnea?

Un editorial de Iulian Badea