Pe culmile disperării!
Liviu Dragnea a ajuns pe culmile disperării. Urmărit penal, și în dosarul Tel Drum, liderului suprem al PSD începe să-i tremure pământul de sub picioare. Nu am întâlnit , în cei 28 de ani de evoluție a acestui partid, sub siglele FSN, FDSN, PDSR și, mai nou, PSD, un lider care să se folosească atât de mult de acest partid. Și Iliescu, și Năstase, și Geoană și chiar Ponta, au avut accese mai mari sau mai mici de autoritate în partid, însă, niciunul nu s-a putut apropia de modul dictatorial în care Dragnea conduce PSD.
Modul slugarnic în care colegii din partid se comportă față de șeful lor nu surprinde, mai ales că situația este similară la toate partidele, fie ele parlamentare sau neparlamentare. Știi foarte bine, ca lider de filială, parlamentar sau demnitar, că viitorul tău politic depinde de modul în care ești perceput de liderul partidului. Iar Dragnea nu uită și nu iartă! Tocmai din acest motiv, pesediștii susțin necondiționat demersurile liderului Dragnea în războiul pe care acesta îl duce cu DNA, cu Justiția din România.
Ce credibilitate mai pot avea colegii de partid ai lui Dragnea care l-au însoțit pe acesta la DNA pentru a arăta că sunt solidari cu el în fața „abuzurilor DNA”? Cum mai poate, spre exemplu, Claudiu Manda, președintele Comisiei de control a activității SRI, să susțină că este echidistant, atâta timp cât susține, necondiționat, versiunea în care Dragnea se consideră o victimă a așa-zisului stat paralel? Sau oricare alt demnitar PSD care a mers să-l susțină pe Dragnea, la sediul DNA?
Este o greșeală uriașă de strategie a PSD, care repetă, la indigo, greșelile trecutului. Să ne aducem aminte cum pesediștii îi însoțeau pe deputatul Bivolaru sau pe președintele Consiliului Județean, Constantin Nicolescu, audiați în dosare de corupție, iar exemplele pot continua. Din păcate, și din acest motiv, instituția Parlamentului continuă să se decredibilizeze accentuat. Și în vremea regimului Băsescu, și în perioada domniei lui Dragnea, Parlamentul a rămas o unealtă politică aflată în slujba unei persoane sau a unui grup de persoane sau a/al alteia/altuia.
Devine de neînțeles cum Dragnea, un lider politic abil care a avut un rol decisiv în câștigarea categorică de către PSD a alegerilor din decembrie trecut, face asemenea greșeli și preferă să atragă un partid de anvergura PSD într-o luptă personală. La fel de neînțeles este și reacția concesivă și chiar complice a unor lideri grei din partid care preferă să stea pe margine și să nu intre într-un război direct cu Dragnea.
Ponta nu contează și nici războiul pe care acesta îl duce de luni bune cu Dragnea. Este vorba doar de frustrări personale și de obsesia răzbunării față de un fost coleg și subordonat din partid, care, consideră Ponta, l-a trădat! Din păcate pentru el, toate eforturile disperate de a reveni în fruntea PSD sunt sortite eșecului. Vremea lui la șefia PSD a trecut!
De cealaltă parte, Iohannis vizează deschis un al doilea mandat la Cotroceni. Mimează, cel mult, echidistanța, în timp ce punctează electoral din orice poziție. Profită din plin de greșelile, de disperarea, lui Dragnea care încă refuză să facă un pas înapoi. De altfel, Dragnea știe că un pas înapoi este similar cu renunțarea definitivă la șefia partidului. Un pas înapoi a făcut, în urmă cu doi ani, și Ponta care a ajuns unde a ajuns… Mai ales că Dragnea știe foarte bine că, în PSD, interesele personale și de grup primează, iar devorarea unui lider/președinte de partid este o rețetă politică deja consacrată în Kiseleff.
La fel de adevărat este, însă, faptul că și DNA se decredibilizează accentuat. A ajuns o Direcție creată după chipul și asemănarea lui Kovesi. Prea multe abuzuri, prea multe semne de întrebare, prea multe dosare care apar (doar) când situația politică o impune…
Asistăm, în aceste luni, la un război total dus pe viață și pe moarte între două tabere, între două Românii. Adevărul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Iar consecințele acestei bătălii nimicitoare, uriașe pentru România!
O țară cu instituții politizate, obediente în fața decidenților, este o țară slabă, care nu contează în ecuațiile europene și mondiale ale Puterii decizionale.
Nu știu ce ne vor rezerva săptămânile viitoare, însă, cred că Dragnea nu va mai rămâne mult timp lider al PSD. Mihai Tudose știe la ce ne referim…
Un editorial de Iulian Badea