La 100 de ani de România, vedem cum s-a schimbat limba română de-a lungul timpului

Pentru că anul 2018 marchează 100 de ani de la Marea Unire din 1918, am decis să aruncăm o privire la cum a evoluat limba pe care o folosim într-un număr din ce în ce mai ridicat în întreaga lume (este a cincea limba romanică din lume, după numărul de vorbitori). Această cifră va crește cu siguranță în următorii ani, datorită interesului acordat de către oameni de pretutindeni.

Iată un scurt istoric al acestui element atât de important din cultura noastră.

Istoric

Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Primele dovezi ale existenței acestei limbi datează încă din secolul al XVI-lea, în scrieri precum “Palia de la Orăștie” sau “Letopisețul Țării Moldovei”. Deși la vremea respectivă Țară Românească, Moldova și Transilvania nu erau unite, termenul de “rumână” sau “rumâniască” era adesea folosit.

La începuturile dezvoltării limbii române, alfabetul chirilic românesc era folosit pentru exprimări scrise – acesta a suferit schimbări și simplificari de-a lungul timpului, însă a fost înlocuit permanent cu cel latin în anul 1860. Prima folosire a alfabetului latin se poate regăsi într-un document transilvănean, la finele secolului al XVI-lea.

Instituționalizarea limbii s-a petrecut lent, începând cu secolul al XV-lea și s-a definitivizat la finalul secolului al XVIII-lea. Prima instituție publică ce a îmbrățișat limba a fost Biserica, întrucât la momentul respectiv se afla sub influența episcopiei de la Muncaci (Ucraina).

Influențe

În urmă faptului că regiunea pe care se află statul Român a fost cucerită adesea de-a lungul istoriei, în limba română se regăsesc o multitudine de influențe provenite din alte culturi.

Experții în domeniu ne informează că prima influență care a marcat limba română este cea dacă. Această este o limba de asemenea indo-europeană, ce s-a vorbit de-a lungul istoriei pe teritoriile Serbiei, Ucrainei și Bulgariei de azi.

Deși limba vorbită de români se bazează în ce mai mare parte pe limba latină vulgară, se pot observa particularități ce se găsesc doar în zona munților Balcani, ce nu se mai regăsesc în limbi romanice din alte zone ale Europei. Printre acestea se regăsesc reguli de formare a verbelor și a articolelor nehotărâte.

O altă influență evidență este din partea triburilor slave, ce traversau teritoriul actual al României, în jurul secolului al IX-lea. Aceste influențe au fost înlesnite de folosirea alfabetului chirilic românesc, menționat anterior.

La ora actuală, aproximativ 20% din cuvintele existente în dicționarul românesc au origine slavă. Câteva exemple includ cuvinte că: ciudă, grijă, grădinar, clopot. Cu toate acestea, majoritatea cuvintelor de origine slavă sunt arhaisme, deci în prezent se poate estima că aproximativ jumătate din cuvintele existente (10%) se mai folosesc în limbajul de zi cu zi.

 Neologisme și expresii

Desigur, limba noastră a fost și va fi mereu influențată de introducerea constantă a neologismelor.

Că vorbim despre termeni de specialitate din domenii precum social media sau fotbal, cuvinte din alte limbi devin parte din vocabularul nostru, de multe ori fără să ne dăm seama – de exemplu, marketing, management, auto-service, mass-media, show, supermarket, week-end, whisky.

În momentul de față, mai mult de un sfert dintre cuvintele pe care le folosim (38%) au fost preluate din limbi precum italiană și franceză. Acest procentaj a crescut exponențial în urma anului 1989, de când românii au câștigat libertatea de a călători liber și de a se familiariza în mod direct cu limbile țărilor în care merg.

Un alt mod prin care limba evoluează și se schimbă este prin a împrumuta expresii particulare unor domenii și folosindu-le în mod uzual, în comunicarea de zi cu zi. Un exemplu este împrumutul expresiilor specifice din domeniul cazinoului: “dacă îți joci cărțile bine” sau “să dai cărțile pe față”. Alte tipuri de exprimări, cum ar fi “la Paștele cailor”, își au origini diversificate și adesea amuzante.

Concluzii

La 100 de ani de la Marea Unire a Moldovei, Țării Românești și a Transilvaniei, facem o pauză pentru a observa cum a evoluat limba română de la prima ei atestare scrisă (secolul al XVI-lea), până în prezent.

Deși este o perioada de aproximativ 300 de ani între starea ei incipientă și Marea Unire, putem observa că acest grai a lucrat ca un liant între cele trei state românești – un liant ce a reușit să unească, măcar în vorbă, românii de pretutindeni.