Penalul Vosganian îi ironizează pe contestatarii săi

„Aflu, în continuare, tot felul de lucruri interesante despre mine. Că am o Gardă Financiară personală, spune dl Gabriel Liiceanu. Că am luat, în ultimii ani bani pe care nu i-am luat (zice un domn Sturzu, deputat). Că mi-am negociat candidatura la Nobel ca lobbist, nu ca scriitor, şi că am avut tot timpul obsesia valorii fixe a timbrului (încă din 2005 zice o doamnă Sabina Fati care a mai comis-o şi altă dată împotriva mea)”, scrie Vosganian, informează Romaniatv.net.

Acesta îi răspunde mai întâi lui Gabriel Liiceanu, nemulţumit că Vosganian, din postura de ministru, ar fi asmuţit Garda Financiară împotriva Editurii Humanitas. „Poate ne spuneţi şi nouă câţi bani a primit Uniunea Scriitorilor pentru timbrul literar în perioada 1994 – 2005, ca să vedem de ce vă supăraţi. Ca să vă ajut, vă dezvălui că în evidenţele noastre toate sumele încasate din timbru în România au fost de 0 lei. Zero, aţi citit bine. Şi ca să vă consolez, în faţa acestei uriaşe evaziuni, nu am dat nicio dispoziţie legată de Humanitas, ci am rugat Garda Financiară să vadă, potrivit atribuţiilor sale legale, ce se întâmplă cu evaziunea din timbru (în 2008, anul pe care îl încriminaţi, evaziunea din timbrul literar a fost de peste 60%). Deci, nu am rostit nicio clipa în faţa Gărzii Financiare numele editurii dvs. Care, după aceea, ca să fim corecţi, s-a dovedit cel mai bun platnic dintre toate editurile. Deci a folosit şi Garda Financiară la ceva”, afirmă Vosganian.

„Cât priveşte patologia doamnei Fati, iată cum stau lucrurile. Prima organizaţie care m-a propus la premiul Nobel pentru literatură a fost Asociaţia scriitorilor de limbă ebraică din Israel. Şi a făcut acest lucru şi în anul 2013 şi în anul 2014. Sper că nu vă luaţi după doamna Pora, care zicea în revista „22″ că sunt vândut ruşilor (pe degeaba), să ziceţi că sunt vândut şi evreilor. După ce înţeleg că m-am vândut armenilor. Ideea că Uniunile scriitorilor din România şi Armenia m-au propus pentru Nobel, ca să fac rost de bani pentru timbru şi lobby e atât de năstruşnică încât nu mai are rost să discutăm”, scrie Varujan Vosganian.

În ce priveşte timbrul literar, Vosganian invocă o serie de argumente privind aplicarea lui. „Sigur că putem să nu susţinem cultura. Dar dacă ar fi gândit aşa şi înaintaşii noştri, nu l-am fi avut nici pe Michelangelo, nici pe Bramante, nici pe Johann Sebastian Bach sau pe Beethoven (care primea un fel de stipendie doar ca sa compuna) ori pe Wagner. Ori atâta literatură interbelică în perioada în care Fundaţiile regale se susţineau prin timbrul literar aplicat pe cărţi. Mă rog, poate că unora le e, oricum, indiferent”, a conchis Vosganian.