Blestemul politizării administrației

Actuala clasă politică conduce România, sub diferite formule ale compromisului, de peste 25 de ani. Profitul a fost de fiecare dată maxim. Liderii politici sunt cel mai mare adversar al unui act de justiţie modern şi echidistant, dar şi al unui sistem de administraţie publică imun la numirile politice, corupţie, incompetenţă şi nepotism. Politizarea administraţiei publice face casă bună cu nepotismul, incompetenţa, corupţia. Mai ales în teritoriu. Fiecare judeţ este guvernat după principii care nu au nimic în comun cu profesionalismul. Carnetul de partid rămâne stăpânul absolut în fiecare instituţie deconcentrată. Să ne aducem aminte, spre exemplu, de cazul Ridzi, când unii dintre consilierii săi de la Ministerul Tineretului şi Sportului recunoşteau cu nonşalanţă că au fost numiţi în funcţii doar pe baza unei recomandări a PDL, fără a avea vreo legătură cu munca prestată în acest minister.

Are, însă, cineva de la vârful Puterii vreun interes ca flagelul politizării să fie stopat iar structurile decizionale şi de control ale României să îşi facă treaba fără niciun fel de influenţă din partea vremelnicilor decidenţi? Răspunsul vine de la sine şi se regăseşte în realitatea zbuciumatei perioade politice postdecembriste. Fiecare regim, coaliţie sau guvernare are nevoie, înainte de toate, de un guvern, parlament, instituţii care să le facă jocurile politice şi să le permită să controleze total  România. Lucrurile sunt simple în această direcţie. Toate discursurile pe marginea modernizării României, a reformării statului, nu reprezintă altceva decât o demagogie ieftină.

Cu fiecare ocazie, susţinerea politică a primat în faţa competenţei. Statutul de înalt funcţionar public a fost aruncat, astfel, în derizoriu de guvernări arogante şi incapabile să înţeleagă că flagelul politizării nu face altceva decât să decredibilizeze şi mai mult instituţiile statului. Politizarea, în interesul regimului, a reprezentat marea miză a fiecărei Puteri. Nici regimul portocaliu nu a făcut notă discordantă. Nici cele al lui Iliescu şi Constantinescu şi, bineînţeles, nici guvernarea pontistă.

Miile de politruci pesedişti, uneperişti şi conservatori au fost numiţi în funcţii din teritoriu potrivit unui algoritm politic respectat până la paroxism. România a fost “eliberată” de incompetenţii guvernării PDL şi ocupată de lichelele pesediste.
Nu puţine au fost promisiunile liderilor care garantau că administraţia va fi depolitizată, că deconcentratele vor fi ocupate de profesionişti, că singurul criteriu care va conta va fi competenţa. Falsă este, de fiecare dată, şi revolta liderilor Opoziţiei în privinţa politizării funcţiilor publice, pentru că în cazul în care ar prelua guvernarea, ar face exact acelaşi lucru. De altfel, nu i-am auzit pe Ponta sau vreun alt lider PSD să ceară scuze populaţiei pentru abuzurile guvernării Năstase, pentru numirile politice din acea perioadă, pentru privatizările dubioase în dispreţul intereselor României, pentru devalizarea bugetului de stat.

Inutile sunt şi războaiele electorale care se declanşează pe scena politică pe marginea acestui subiect, în contextul în care nimeni din actuala clasă politică nu doreşte, cu adevărat, depolitizarea administraţiei. Este de înţeles ca miniştrii, secretarii de stat să poată fi învestiţi în funcţii în baza unei decizii politice. Dar când se ajunge la negocierea până şi a unei banale funcţii de şef de birou dintr-o instituţie deconcentrată oarecare, situaţia devine penibilă. Iar consecinţele sunt pe măsură.
În tot acest timp, decidenţii continuă să se declare revoltaţi de amploarea flagelului nepotismului, al corupţiei şi al lipsei de profesionalism din instituţiile statului. Să nu ştie Oprea, politicianul “doi în unu”, şi vicepremier şi ministru al Afacerilor Interne, că toate numirile din fruntea inspectoratelor judeţene de poliţie, poliţiei de frontieră, jandarmerie, sunt eminamente politice, obţinute în baza unui simulacru de concurs? Şi că toţi cei cocoţaţi în funcţii de conducere, în prezenţa unei cohorte de lideri locali, nu ezită, sub umbrela susţinerii de partid, să dea dovadă de o obedienţă crasă faţă de protectorii săi politici? Şi atunci de unde atâta duplicitate, de unde atâta dispreţ la adresa unei populaţii umilite în fiecare zi chiar de cei care au neobrăzarea de a susţine că îi apără interesele?
Politizarea adminstraţiei publice a continuat şi după 2014, cu sau fără PSD la Putere, în ciuda unor declaraţii electorale care nu urmăresc decât înşelarea, încă o dată, a milioanelor de alegători. De ce ar face, spre exemplu, liderii PSD, PNL, PDL, UNPR sau UDMR altceva decât au făcut în guvernările precedente? Să se fi schimbat, peste noapte aceştia şi să fie decişi, brusc, să se sacrifice pe altarul intereselor românilor? Să îşi pună influenţa, averile, imunitatea, sănătatea în joc doar pentru a scoate ţara asta din marasmul decredibilizării? Haideți să fim realiști!

Un editorial de Iulian Badea