Viorică Minciunică
A fost odată ca niciodată că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit. A fost odată un băiat pe care prietenii de joacă îl strigau Victor. Sau Viorel. Mult mai des însă Victor. Victoraş al nostru, cum era alintat de părinţii săi, s-a făcut mare, tot mai mare. A terminat facultatea, a obţinut un post de magistrat, iar mai apoi a fost tentat de politică. De politica mare, de politica în care se dă ora exactă a României postdecembriste.
Victoraş al nostru avea o calitate. Aducea puţin cu Nicolae Titulescu. Iar Năstase, mentorul său în ale politicii, pe atunci mare premier şi preşedinte al PSD, l-a remarcat imediat. L-a propulsat în fruntea tineretului pesedist şi şef al Corpului de Control al premierului. Victoraş a prins gustul Puterii. A devenit tot mai ambiţios, neuitând nicio clipă să se linguşească în faţa mentorului său, mult prea arogantul Năstase. Cu timpul a prins un post de deputat. Apoi încă unul. Şi încă unul. A devenit vicepreşedinte al PSD. A obţinut funcţii importante în structura Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor. De aici până la noi sarcini importante în partid a fost doar un pas. A devenit ministru în primul Cabinet Boc. Mai apoi a fost desemnat de Mircea Geoană, pe atunci liderul incontestabil al PSD, şeful campaniei sale prezidenţiale din 2009. Atât de fidel i-a fost Ponta şefului său de partid încât ulterior, după ani buni, a recunoscut că nici măcar nu i-a acordat acestuia votul. Cât de ipocrit poţi fi, cât de tare poţi fi lovit de virusul lichelismului, încât în calitate de şef al campaniei unui prezidenţiabil, care îţi este şi şef de partid, să nu îl votezi. Şi mai apoi să şi recunoşti cu nonşalanţă acest lucru!
Niciun partid cu lideri responsabili nu ar fi lăsat nepedepsit acest gest de o perversitate politică inimaginabilă . În cadrul PSD totul este,însă, posibil. Un PSD care nu reprezintă altceva decât o gaşcă de lideri care conduc partidul şi implicit România după bunul plac, fără a uita, însă, să identifice vinovăţia în altă parte! Mai mereu în altă parte!
Iată-l pe Victor Viorel Ponta ajuns în 2014, lider al PSD, premier şi prezidenţiabil al PSD. Sincer, PSD nici nu putea găsi un lider şi un prezidenţial mai pliat pe caracterul duplicitar al unui partid precum PSD decât pe Ponta. Toţi baronii locali ai PSD, aflaţi deja sau în drum spre puşcărie, au făcut front unit în jurul lui Ponta. „Cine se aseamănă se adună sună un proverb popular” care arată perfect starea de lucruri din PSD.
Ponta vrea să ajungă şeful statului. Vrea cât mai multă Putere. Este împins brutal din spate de gaşca politică pesedistă care vrea, prin intermediul lui, să controleze total România.
Ponta a arătat în cei doi ani şi jumătate de guvernare o duplicitatea şi un tupeu greu de egalat de vreun alt premier, trecut sau viitor. Plagiatul său josnic îl va urmări peste tot, indiferent de „certificatele în alb” primite de la instituţii obediente sau de la televiziuni care îl „spală” în cel mai jenant mod de dimineaţă până seara. Celebra ordonanţă privind migraţia primarilor este o altă „pată neagră” pe CV-ul său tot mai nebulos. Cât de obsedat să fii pentru a ajunge în fruntea statului, încât să permiţi traseismul primarilor, în contextul în care nu cu mult timp în urmă îl condamnai cu vehemenţă?
Din păcate, Viorică , nu Hrebenciuc cel alintat de Videanu ci Ponta, are o singură miză: câştigarea alegerilor prezidenţiale. În tot acest timp, minciunile se ţin lanţ. Şi toate vin dinspre Palatul Victoria, dinspre grupurile parlamentare ale PSD şi dinspre sediul din Kiseleff! Pensiile vor fi majorate.Indemnizaţiile, asemenea. Ca şi ajutoarele de şomaj. Totul va fi lapte şi miere, cu o condiţie: Ponta să devină preşedinte!
Păi, stimate domnule Victor Viorel Ponta, eşti la guvernare de vreo doi ani şi jumătate! Ai politizat administraţia. Ai dat verde traseismului politic. Ai confiscat Parlamentul. Ai „populat” toate inspectoratele de poliţie şi jandarmerie cu numiri politice! Ai dezinformant, să nu spun minţit, în privinţa aşa-zisei creşteri economice a României. Acum nu faci altceva decât să vinzi noi iluzii populaţiei.
Duşmanul tău este unul singur. Nu Iohannis, nu Udrea, nu Băsescu. Ci poporul român! Ţara asta umilită şi sfidată de cohorte de pesedişti nesătui de atâta Putere şi bogăţie!
Ce bine ar fi fost să fi fost doar un personaj de poveste. Chiar şi unul intitulat Viorică Minciunică.
Un editorial de Iulian Badea