Constantin Săvulescu, despre „legea geodezilor”!

0

Cotidianul online „Cronica Română” continuă să prezinte punctele de vedere ale unor profesioniști în domeniile lor de activitate. Reputatul prof.univ.dr.ing. Constantin Săvulescu, o personalitate în domeniul cadastrului, prezintă, pe blogul său, opinii pertinente, pliate pe realitatea domeniului în care activează. După publicarea punctului său de vedere privind Legea Cadastrului, profesorul Săvulescu critică dur intenția Parlamentului de a readopta o versiune nouă a „legii geodezilor”.

Un profesionist pur-sânge, Săvulescu desființează/ironizează, cu argumente imbatabile, modul alarmant în care „se fac și se desfac legile” în România, în contextul în care noua inițiativă legislativă reia greșelile legii anterioare.

Vă prezentăm, în continuare, punctul de vedere al reputatului profesor Constantin Săvulescu, apărut pe blogul acestuia, față de „legea geodezilor”…

„Am constatat că se intenționează readoptarea de către Parlament a unei versiuni noi a ”legii geodezilor”, după ce versiunea inițială (legea nr.16/2007) a fost abrogată ca fiind ”neconstituțională”. Ilustrativ pentru modul în care se fac și se desfac legile în România este și faptul că abrogarea legii geodezilor s-a produs în urma demersurilor insistente ale unei ”distinse senatoare de Vaslui”, nemulțumită că fratele dânsei, pentru a putea fi admis în ”Ordinul Geodezilor”, trebuia să treacă printr-un proces de examinare prevăzut în lege (”doamna” dorea ca fratele să fie admis ”automat” pentru că servise patria la arma artilerie).

Pe mine personal, fosta ”lege a geodezilor” m-a nemulțumit din multe puncte de vedere, motiv pentru care nici n-am cerut să fiu admis în ”Ordin”. Aceasta nu înseamnă că m-a bucurat abrogarea legii și desființarea de facto a ”Ordinului Geodezilor”, ci dimpotrivă. Speram ca, după o oarecare perioadă de timp, chiar membrii Ordinului să-și dea seama de deficiențele cadrului normativ și să determine ”din interior” atât schimbarea acestuia, cât și a sistemului de organizare, fără ca pentru asta să fie necesară abrogarea legii și desființarea Ordinului.

Am găsit ”noul” proiect de lege pe site-ul Camerei Deputaților și a ajuns la mine și o formă ”comentată” a acestuia incluzând observații și propuneri de reformulări sau completări.

Cu sau fără completări și reformulări, constat că actuala inițiativă legislativă preia în mare parte ceea ce, în opinia mea, au fost greșelile legii anterioare. Nu am făcut un ”studiu comparativ”, articol cu articol, al celor două versiuni, dar se poate constata cu ușurință că ”noua” lege nu reprezintă o abordare mult diferită de cea anterioară.

De ce nu-mi place Legea Geodezilor?

  1. Pentru că profesia de geodez nu poate fi reglementată printr-o singură lege.

Am extras din primele două articole ale proiectului de lege:
”Art.1. Prezenta lege reglementează modul de organizare și exercitare a profesiei de geodez și înființarea Ordinului Geodezilor din România, denumit în continuare Ordin, ca uniune profesională a geodezilor cu drept de semnătură …”
”Art.2. Geodezul este un specialist pregătit în efectuarea lucrărilor de geodezie, topografie, fotogrammetrie, teledetecție, cadastru, cartografie și sisteme informaționale specifice domeniilor de activitate, …”

Nu mai discut formularea ”cu drept de semnătură”, deși ar merita câteva vorbe ”tari”.

Chiar din textul chinuit al articolului 2 se poate constata că inițiatorii legii sunt aparent conștienți că sub denumirea de ”geodez” se pot înțelege o mulțime de specializări și profesiuni distincte (geodezie, topografie, etc.) care, oricât ar fi legea de bine concepută (dar nu este!) nu pot fi reglementate ”la grămadă”.
Deci, dacă ar exista cu adevărat necesitatea, profesiunile geodez, topograf, cartograf etc., deși aflate toate sub ”pălăria” Geodezie, ar trebui să fie reglementate fiecare printr-o lege specială.

  1. Pentru că nu este nevoie de ea.

În principiu, o lege devine necesară atunci când, într-o anumită zonă socială, economică, culturală etc.) se constată că pot apare, sau chiar se manifestă deja, aspecte de natură să afecteze, sub o formă sau alta, un drept al persoanelor sau desfășurarea corectă și echitabilă a unei activități utile societății.
Altfel spus, o lege trebuie susținută (”fundamentată”) prin prezentarea convingătoare a unor fenomene negative care au apărut sau ar putea apare în absența reglementării respective, sau prin demonstrarea ”câștigului” pe care l-ar avea societatea în urma adoptării acestei legi. Dacă o lege nu se poate susține cu asemenea argumente, atunci ea nu se justifică și adoptarea ei ar putea fi chiar dăunătoare.

Eu nu văd, și nici în nota de fundamentare nu am găsit nimic în acest sens, care ar fi fenomenele negative de natură să afecteze bunul mers al societății, fenomene care se manifestă, sau s-ar putea manifesta, pentru că nu avem reglementată profesiunea de geodez.

Pentru a fi mai bine înțeles, am să reamintesc pe cât de succint pot, ce înseamnă Geodezie.

Încep cu definiția din ”Dicționarul explicativ al limbii române” (elaborat de Academia Română): ”Știință aplicată care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor Pământului, cu tehnica măsurării și a reprezentării cartografice sau numerice a suprafeței lui pe porțiuni determinate”.
În continuare prezint denumirile comisiilor de specialitate ale Asociației Internaționale de Geodezie” (IAG): 1. Sisteme de referință, 2. Câmpul gravitațional, 3. Rotația Pământului și Geodinamica, 4. Determinarea poziției și aplicații.

Revăzând definiția Geodeziei și care sunt principalele sale domenii de studiu, sper că este evidentă inutilitatea reglementării profesiei respective. Își imaginează cineva un ”Birou geodezic” (asemenea unui Birou Notarial, sau a unui cabinet medical) la care stau oamenii la coadă pentru că au nevoie de o determinare a anomaliei gravitației sub canapeaua din sufragerie, în vederea stabilirii celei mai corecte diete pentru slăbit?

  1. Pentru că profesiunea de geodez nu există reglementată în alte țări.

De fapt, nu sunt sigur că nu există, ci doar că n-am reușit eu s-o găsesc, deși am încercat pentru toate țările din Uniunea Europeană, pentru Statele Unite și pentru Canada.

Unul dintre scopurile reglementării unei profesii este și acela de stabili condițiile în care o persoană poate lucra în domeniul profesiei respective pe teritoriul unei țări a cărei cetățenie nu o deține.
Pare evident că unui geodez român nu i se va cere să fie autorizat de ANCPI sau de Ordinul Geodezilor pentru a fi angajat la un institut de cercetare din Marea Britanie, de exemplu, sau pentru a publica un articol în ”Journal of Geodesy”. Spun ”pare evident” pentru că legea noastră, cel puțin în litera ei, spune cu totul altceva. Citez din art.2,al(3): ”Practica geodeziei … se realizează prin proiecte, studii, teme și programe de cercetare, documentații, lucrări tehnice, relevee și alte asemenea activități”. Concret, eu de aici înțeleg că nu pot elabora un studiu de specialitate și nu pot participa într-un program de cercetare în specialitate, dacă nu am ”drept de semnătură” dat de ANCPI sau de ”Ordinul Geodezilor”, indiferent de cât de mult am lucrat în domeniul respectiv sau de câte diplome am. Cu tot atașamentul și respectul pe care le am față de Geodezie, sau poate tocmai datorită atașamentului și respectului, mie ideea aceasta mi se pare o inepție și îmi aduce aminte de una dintre cele mai negre perioade ale regimului comunist când, pentru a te înscrie la doctorat, trebuia să ai avizul comitetului de partid.

  1. Pentru că poate contribui la deprofesionalizarea specializărilor ”geodezice”.

Așa cum am văzut, sub denumirea comună de ”Geodezie” sunt înțelese, chiar prin propunerea de lege, mai multe specializări distincte și suficient de diferite între ele încât să nu poată fi băgate toate în aceeași oală prin procedura de autorizare. Practic, un specialist în gravimetrie, de exemplu, primește autorizarea (”dreptul de semnătură”) ca ”geodez” la fel cum o primește și un specialist în sisteme de informații spațiale, sau un specialist în cadastru, sau un specialist în teledetecție etc. Ori este foarte posibil (și cred că mulți dintre noi pot da nenumărate exemple) ca un expert în sisteme de informații spațiale (GIS) să aibă doar vagi cunoștințe (la nivel de ”cultură generală”) despre cadastru sau despre topografie minieră. Se poate însă întâmpla ca expertul în GIS, primind autorizarea de ”geodez” să se considere îndreptățit să semneze documentații de cadastru, sau să traseze un tunel, consecințele fiind ușor de imaginat. Aici ar putea veni cineva să spună, pe bună dreptate, că oricum consecințele vor fi mai puțin dezastruoase decât cele produse deja prin dreptul de a semna documentații cadastrale acordat cofetarilor și balerinelor.

Câteva cuvinte despre asociațiile profesionale

Un argument pe care l-am auzit în favoarea legii geodezilor (”cum o fi, dar să fie!”) a fost ”este important să avem o lege pentru a avea un cuvânt autorizat de spus”.

Eu nu împărtășesc această opinie, chiar dacă ea pare să fie acceptată de o majoritate semnificativă a celor interesați. Eu cred că, în dialogul cu autoritățile și cu celelalte profesiuni, ”autorizarea” cuvântului nu este dată prin lege ci prin reprezentativitate și acțiune. Prin ”reprezentativitate” înțeleg numărul și calitatea persoanelor în numele cărora vorbești, iar prin ”acțiune” înțeleg modul în care te manifești pentru a te face auzit.

Aici trebuie să fac o precizare, pentru a evita o anumită interpretare neconformă cu realitatea: eu vorbesc în nume propriu, deci mă reprezint pe mine însumi.

Revenind la subiect, trebuie să constat, cu părere de rău, că vocea ”geodezilor” se aude prea puțin și m-aș bucura nespus să aflu că această opinie este doar o impresie datorată ”ruperii” mele de activitatea curentă.

Eu cred că așa cum ”Asociația pentru protecția cățeilor cu o ureche bleagă” n-ar avea nevoie de o lege ca să-și facă auzite doleanțele și să apere principiile în care-și declară credința, la fel (și cu atât mai mult) ”geodezii” nu trebuie să aștepte o lege (proastă și inutilă) pentru a se face auziți și respectați.

În acest sens cred că asociațiile profesionale din domeniul geodeziei ar trebui să fie mai prezente în spațiul public, nu neapărat prin manifestații de stradă (deși nu le exclud nici pe acestea, sub condiția unor revendicări justificate și realiste) ci prin acțiuni sistematice și coordonate care să poată ajunge și la cunoștința autorităților, dar mai ales la cunoștința opiniei publice, cât o fi aceasta de amețită de știrile cu nevestele lui Borcea sau cu suferințele lui Florin Salam.

Desigur, declarațiile de bune intenții nu sunt suficiente și ar fi necesară o mobilizare a majorității celor interesați, care au și energia și disponibilitatea să angajeze într-un asemenea demers.

Sunt necesare câteva condiții care, după părerea mea, nu sunt întrunite în acest moment:

  • Fiecare asociație să dispună de un număr cât semnificativ de membri activi (nu spectatori, buni doar la dat sfaturi) împrăștiați în toată țara;
  • Fiecare asociație să reprezinte o categorie clar definită de interese, evitând suprapunerea cu celelalte asociații ”înrudite”;
  • Toate asociațiile să-și coordoneze acțiunile pe o platformă comună minimală (să nu se contrazică reciproc);
  • Fiecare asociație să manifeste față de autorități o atitudine de respect și de solicitudine, fără însă a cădea în slugărnicie. Nici un moment nu trebuie uitat că autoritățile sunt în serviciul nostru și nu invers. Asta înseamnă că avem dreptul și datoria de a controla activitatea lor, activitate care trebuie să fie transparentă și deschisă. Dacă acceptăm să fim slugi, atunci să nu ne mai plângem că suntem tratați ca slugi!”.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.