Pariul pierdut al depolitizării învățământului
De aproape 27 de ani învățământul este politizat în cel mai pervers mod. Partidele, liderii politici, toate guvernările postdecembriste, au decredibilizat sistematic noțiunea de învățământ performant. Inspectoratele școlare județene sunt pline, până la refuz, de politruci incompetenți, care au un singur atu: sunt numiți și susținuți politic! Flagelul politizării a a atins până și ultima școală din cine știe ce sătuc uitat de lume. Orice cadru didactic cu un dram de bună credință vede, cunoaște, știe, se lovește de această situație alarmantă care nu face altceva decât să afunde și mai mult școala românească în mocirla incompetenței și a politizării excesive.
În România anului 2016, ca și în 2006 sau 1996, ca să fii director sau director adjunct de școală sau liceu, în marea majoritate a cazurilor (nu puțini spun chiar toate! ) trebuie/trebuia să fii susținut politic de partidul/partidele aflate la Putere. Există cazuri în care inspectorii generali școlari sunt în funcții de 10, 15 ani! Numiți pe viață! Competență, credibilitate, exigență? Să fim serioși! Vorbim doar de susținere politică. Dacă partidul X care te-a susținut în funcție pierde alegerile te înscrii în partidul Y și rămâi în funcție. Simplu, nu?
Managementul de director de școală/liceu se face de prea mulți ani prin delegație. Prin reînnoire de delegație. Șase luni, încă șase luni, până rămâi director, fără concurs, ani în șir. În cel mai fericit caz asistăm la un simulacru de examen cu rezultatul dinainte cunoscut! În tot acest timp inspectorul școlar general din județ se comportă ca pe propria moșie, susținut evident de factorul politic. Numirilor inspectorilor județeni pe discipline(matematică, istorie, română etc ) au la bază, în proporția covârșitoare a cazurilor, același tip de susținere politică. Politruci care gem de incompetență își umflă „mușchii” prin inspectorate și școlile/liceele din România și decredibilizează noțiunea de performanță școlară. Și atunci despre ce vorbim? Despre soluții!
Decizia actualului ministru al Educației, Mircea Dumitru, de a organiza, rapid, un concurs real, drastic, pentru ocuparea funcțiilor de directori și directori adjuncți de școli și licee a declanșat, previzibil, un val de proteste din partea tuturor celor care nu (prea) vor ca situația actuală să se schimbe. Ba că timpul până la concurs este prea scurt, iar directorii în funcție nu au timp să se pregătească fiind prea ocupați cu administrarea unităților de învățământ pe care le conduc (?!), ba că acest tip de examene se pot da decât înaintea începutului de an școlar, ba că… Este evident că mulți, alarmant de mulți profesori, se complac, în ciuda declarațiilor oficiale, cu această situație alarmantă. Nu spun că organizarea acestui concurs este fără cusur, însă, când nu vrei să schimbi o situație, găsești scuze peste scuze…
La rampă au ieșit liderii PSD, în frunte cu Ecaterina Andronescu, care au făcut un scandal monstru pe această temă și care au cerut ca examenul să fie amânat pentru…la vară! Explicația este foarte simplă. Pesediștii vor reveni la Putere, iar situația actuală va continua. Să-mi spună onor doamna Andronescu un singur inspector școlar general care nu a fost numit pe criterii eminamente politice și este susținut tot pe aceste considerente și eu recunosc că am greșit!
Prea mulți incompetenți, prea mulți politruci, prea multe curviștine proaste și obraznice au obținut, prin metodele patentate deja, funcții de conducere în inspectoratele școlare județe și nu numai. De aici provine această teamă cronică de un examen real, în care sunt implicați prea mulți actori, inclusiv sindicate, greu de fraudat!
Dar, cunoscând foarte bine, cum merg lucurile în România anului 2016, mă tem că acest examen nu va avea loc. Va fi amânat, anulat, nici nu mai contează care vor fi explicațiile, însă nu cred că va avea loc în octombrie.
Vor pierde toți dascălii competenți, de bună credință și slavă Domnului sunt destui, care au fost umiliți în toți acești ani de implicarea factorului politic în țcoli și licee! Ce păcat, însă, că învățământul românesc a ajuns un câmp de luptă în care actorii politici vor să-și impună, cu orice preț, în disprețul oricăror consecințe, protejații/protejatele. Rușinos! Și atunci de ce ne mai plângem că învățământul a ajuns, unde a ajuns…
Îmi place, însă, să cred că pariul depolitizării învățământului nu este, încă, pierdut și că actorii politici vor înțelege, în sfârșit, că alta le este menirea. Vom vedea ce ne rezervă viitorul…
Un editorial de Iulian Badea