Deschidere Editorial — 18 octombrie 2016
Ipocrizie, tupeu și iluzii electorale

O nouă campanie electorală traversează România. Valuri de promisiuni, munți de demagogie, avalanșe de promisiuni. Liderii, partidele politici, cer, încă o dată, cu un tupeu fantastic, votul românilor. Antologică va rămâne declarația mai-marelui pesedist, Liviu Dragnea, cel care, citez din memorie, într-un „acces de sinceritate” a spus că PSD mai bine pierde alegerile, decât să mintă populația/alegătorii. Dumnezeule, până unde a ajuns nesimțirea liderilor politici? Cât tupeu trebuie să ai să debitezi asemenea inepții electorale.

Din păcate, alegătorii nu au pârghiile necesare pentru a stopa interminabila agresivitate a actorilor politici la adresa României. PSD egal PNL egal ALDE egal UDMR egal  PMP. Marea dramă a României electorale a anului 2016 este că românii nu mai au pe cine alege. Dacă în precedentele campanii, PNL era perceput ca o supapă a alegătorilor din mediul urban față de tupeul cronic al liderilor PSD de la nivel central și local, astăzi situația a revenit la normalitate. Și asta, în special, din cauza liderilor PNL care au arătat, cu vârf și îndesat, că sunt la fel de ipocriți, mincinoși, aroganți, obsedați de funcții și bani, ca și adversarii lor din această campanie electorală.

A apărut, de câteva luni, iluzia Uniunea Salvați Bucureștiului transformată, peste noapte, în Uniunea Salvați România. Nicușor Dan și noua vedetă a politicii și administrației dâmbovițene, Clotilde Armand, se prezintă în fața românilor ca o alternativă reală la corupția actualilor lideri politici. Grav, alarmant, este faptul că mulți români, din Capitală și marile orașe, chiar se amăgesc că USR reprezintă o soluție.

Îmi aduc aminte de precedentele campanii, când, pe rând, Remus Cernea, Mircea Diaconu, Klaus Iohannis, și alți candidați atrăgeau voturile românilor prezentându-se ca alternative politice reale, ca veritabili candidați anti-sistem.Ce au făcut Remus Cernea în Parlament, Mircea Diaconu, la Parlamentul European, și onor Klaus Iohannis, la Palatul Cotroceni, este cunoscut de multă lume. Din păcate, românii caută cu disperare o nouă supapă a nemulțumirilor lor, pe bună dreptate întemeiate.

Și acum, mulți români văd în premierul Cioloș, respectiv USR, soluții politice de luat în calcul. Sunt convins că legătura dintre madame Clotilde și milioanele de români din mediul rural care trăiesc de pe o zi pe alta, este una strânsă. Și nu se reduce doar la parfumul fin, evident foarte scump, cu care se dau atât Clotilde Armand, cât și, probabil, mămăița care își așteaptă cu înfrigurare pensia de câteva sute de lei.

Nu am nimic cu liderii USR sau cu Cioloș și tehnocrații săi ( care au demonstrat că sunt mai politicieni decât politicienii!), însă, sunt suprasaturat de ipocrizia politică, de minciuni, de vânzări de iluzii. Sunt oripilat de tupeul crescând al noilor lideri politici care ne promit o altfel de politică, o altfel de guvernare, o altfel de administrație! Un clișeu ieftin pe care îl auzim la fiecare campanie electorală!

De aici derivă și disperarea unor lideri și partide compromise de a înhăța, de a acapara, orice personalitate cu un dram de credibilitate. Așa cum fac liberalii și Iohannis, în cazul lui Cioloș, căruia îi vânează bruma de încredere politică. Tot de aici, pe de altă parte, rezultă și teama liderilor PSD că Cioloș sau USR le poate reduce zestrea de voturi.

Este evident că USR va face, după alegeri, jocurile lui Iohannis și PNL, încercând să blocheze accesul PSD la hățurile guvernării/Puterii. Dacă îmi spun Nicușor Dan sau Clotilde Armand care este diferența, la capitolul aroganță, tupeu, incompetență, între PSD și PNL, mă voi declara învins. Vă spun eu, ca și cunoscător al actualei clase politice: nu există nicio diferență! Există, însă, oameni ok și în PSD, și în PNL; ca în toate partidele politice. Oameni care nu au,însă, niciun rol decident și care, ca atare, nu pot schimba nimic! Punct!

Nu vreau să ating și subiectul delicat în care liderii USR au devenit interesați de salvarea României, uitând de mult-clamata salvare a Bucureștiului!

În fruntea partidelor, rămân tot cei îmbătrăniți în rele, campionii incontestabili ai compromisurilor și sforăriilor politice, cei care nu dau doi bani, în realitate, pe milioanele de votanți. Și nu o spun eu, ci faptele lor politice de după 1990!

Votul din 11 decembrie nu va schimba nimic în direcția pe care ne-o dorim fiecare dintre noi. Un adevăr trist într-o Românie tot mai tristă!

Un editorial de Iulian Badea

 

Related Articles

Share

About Author

(0) Readers Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *