Iresponsabilitate în formă cronică
Iresponsabilitatea decidenților politici continuă să sfideze o țară întreagă. Asistăm, revoltați, de prea multă vreme, la un război politic total, care aduce grave prejudicii unei țări la ușa căreia bate o criză economică necruțătoare.
Decizia de ieri a CCR nu rezolvă, nici pe departe, un blocaj instituțional, la cel mai înalt nivel. Atât Iohannis, cât și Dăncilă par incapabili să înțeleagă că așteptările românilor sunt altele. Vinovăția este colectivă, în contextul în care niciuna din cele două tabere nu este dispusă să facă vreo concesie, cât de mică.
Ieșirea ALDE de la guvernare o obliga pe premierul Dăncilă să ceară un nou vot de încredere în Parlament. Schimbarea compoziției/structurii politice a unui guvern/coaliții – nu o spun eu, ci Constituția, asta pe care toți o dau ca reper, însă, doar când situația le convine – obligă un Guvern să vină în Parlament cu o structură modificată și cu noii miniștri propuși, în cazul de față, în locul celor de la ALDE. Este o cutumă valabilă de 30 de ani. Viorica Dăncilă și colegii din PSD trag, însă, de timp. Caută tot felul de formule, cu miniștri interimari pe o perioadă de 45 de zile, doar, doar, or mai amâna inevitabilul, și anume, votul din Parlament!
Atacul direct la adresa ALDE, venit din partea foștilor parteneri de Coaliție și guvernare, propunerile de numire în funcții de miniștri a unor dizidenți din ALDE, nemulțumiți de apropierea de Ponta și Pro România, nu surprinde. Liderii politici nu renunță la micimea care i-a consacrat, cei din PSD regăsindu-se în același peisaj funest. Se încearcă destructurarea ALDE și acapararea/atragerea/momirea unei părți din rândul parlamentarilor acestei formațiuni, în rândul PSD. O strategie jalnică prin care „neconflictuala” Dăncilă încearcă să arate, machiavelic, că o parte din ALDE a rămas la guvernare alături de PSD și, în consecință, nu mai este nevoie de o venire în fața Parlamentului.
Concluzia este, însă, aceea că Dăncilă știe foarte bine că majoritatea a rămas, în cazul PSD, o rara avis.
La rândul său, Klaus Iohannis se află în plină campanie electorală. Calcă în picioare, vârtos, Constituția, refuzând să numească miniștrii interimari propuși de Dăncilă și PSD. Știe foarte bine că numirea acestor interimari îi va oferi un balon de oxigen nesperat lui Dăncilă care va tergiversa, cât mai mult posibil, ca Guvernul său să dea examenul votului în Parlament.
Cu toate acestea, Iohannis nu are dreptul să respingă, în disprețul legii fundamentale a statului, propunerile de miniștri/miniștri interimari.
Dar face cu nonșalanță aceste lucruri pentru că știe foarte bine că nu are ce să i se întâmple. Poate fi suspendat? Nici vorbă! La noi, în România, o procedură de suspendare îți aduce puncte electorale, mai ales că PSD este, astăzi, izolat, iar credibilitatea sa, în continuă scădere. Mai ales că, potrivit Constituției, cu 90 de zile înainte de alegerile prezidențiale, un șef al statului nu poate fi suspendat! Așa că, Iohannis, continuă să respingă, după bunul plac, orice propunere de ministru.
Așa cum am spus, atât Dăncilă, cât și Iohannis au partea lor uriașă de vină. Antipatia este reciprocă, orgoliile, uriașe, tot ceea ce contează fiind o poziționare cât mai bună în cursa pentru prezidențiale!
Doi actori politici iresponsabili, care nu reușesc să înțeleagă că românii așteaptă altceva de la ei.
Mă tem că votul din 10 și 24 noiembrie nu va schimba nimic. Indiferent de numele viitorului președinte, lupta pentru Putere va merge mai departe. Cu aceeași intensitate!
Cu fiecare zi care trece, nu putem să nu vedem că aceste găști politice care ne guvernează de peste 30 de ani, într-o eternă horă a compromisului și mârșăviei, nu au nimic în comun cu mult- clamatul interes național.