Antonescu sau scurtul drum de la mărire la decădere politică!
Milioane de români, printre care mă număr şi eu, au fost convinşi la alegerile prezidenţiale din 2009 că Antonescu l-ar fi învins lejer pe Traian Băsescu dacă ar fi intrat în turul II. Fantastica şansă a lui Băsescu s-a numit, însă, Mircea Geoană, cel care va rămâne în istoria gafelor politice prin „celebra” vizită făcută lui Vântu chiar într-una din zilele premergătoare turului decisiv al prezidenţialelor. Băsescu a obţinut, astfel, al doilea mandat de preşedinte, în timp ce marele perdant Geoană a fost mazilit, instantaneu, din fruntea PSD şi mai apoi a Senatului.
Crin Antonescu, liderul incontestabil pe atunci al liberalilor, era văzut ca marele favorit la prezidenţialele din 2014. Înfiinţarea Uniunii Social Liberale, protocolul încheiat de liberali cu PSD, care l-a dus pe Ponta la Palatul Victoria, îi deschidea larg poarta Palatului Cotroceni lui Antonescu, cel care urma să fie susţinut, cel puţin la nivel declarativ, de întreaga suflare pesedisto-uneperisto-conservatoare în bătălia electorală din 2014!
Crin Antonescu a greşit flagrant crezând în promisiunile lui Ponta şi ale celorlaţi lideri ai Uniunii. Era evident şi pentru un copil de cinci ani că pesediştii nu ar fi acceptat niciodată (de susţinerea filialelor nici nu putea fi vorba) ca Antonescu să fie prezidenţiabilul USL la alegerile din 2014. Cu toate acestea, Ponta şi ceilalţi lideri ai partidului au mimat respectarea protocolului, în condiţiile în care guvernarea Ponta avea nevoie de o majoritate parlamentară extrem de solidă. În tot acest timp, mulţi dintre apropiaţii lui Ponta, printre care suspect de vocalul Ilie Sârbu, nimeni altul decât socrul său, cocoţat în fruntea senatorilor din PSD, declanşau atacuri furibunde la adresa prezidenţiabilului Antonescu. Orbit, probabil, de obsesia Palatului Cotroceni, Antonescu a continuat luni bune să închidă ochii la toate provocările pesediştilor, în ciuda unor nemulţumiri evidente ale colegilor săi liberali.
Cu cât se apropia anului 2014, anul alegerilor prezidenţiale, cu atât situaţia din USL se agrava. Interminabile scandaluri, acuze reciproce, toate acestea pe fondul unei guvernări departe de aşteptările românilor. Trebuia găsit urgent un ţap ispăşitor!
În consecinţă, la începutul acestui an, Ponta, prin intermediului naşului Oprea, mare lider UNPR, a reuşit prin cunoscutele metode de convigere pesediste, şantaj, ameninţări şi după caz promisiuni, să formeze o nouă majoritate parlamentară, girată de aşa-zisa Uniune Social Democrată, formată din PSD, UNPR şi PC. Astfel că Ponta cel ce poza în marele partener al lui Antonescu a dat, cum se spune, cărţile pe faţă, punându-l practic pe Antonescu în faţa deciziei de rupere a USL şi ieşire de la guvernare. Mai ales că paharul nemulţumirilor a fost umplut în urma previzibilului refuz al lui Ponta de a accepta nominalizarea lui Iohannis drept vicepremier pe probleme de Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, exact portofoliul lui Gabriel Oprea, favoritul premierului!
În faţa acestui nou afront, toţi ipocriţii din PNL care au sărit ulterior în barca lui Iohannis, au cerut, cu mici excepţii, ieşirea de la guvernare! Şi au mers pe mâna preşedintelui pe atunci Crin Antonescu. Repet, cu mici excepţii! Ulterior realitatea politică a arătat cum Tăriceanu şi oamenii lui Ponta din PNL au încercat să preia partidul şi să îl menţină şi pe mai departe în trena găştii politice pesediste.
Uriaşa gafă a lui Antonescu a fost însă asumarea unui scor de peste 20% la alegerile europarlamentare. În caz contrar a promis că va demisiona de la şefia partidului! Luat de val sau sfătuit de unii lingăi sau manipulatori din jurul său, Antonescu a girat cu funcţia! Eroare fatală! Toţi oamenii lui Ponta din PNL, toţi cei avizi să revină la guvernare, la privilegiile Puterii, nu au mişcat vreun deget ba mai mult au făcut jocurile filialelor pesediste din judeţele lor. Pe toată perioada campaniei!
Previzibil, PNL a obţinut un scor cu mult sub aşteptările partidului! Imediat, în scenă, a intrat Iohannis, văzut ca marele susţinător al lui Antonescu în partid. Şi-a prezentat, strategic, demisia, obligându-l practic pe Antonescu la o decizie similară. Însă, Iohannis a jucat la două capete vizând deschis funcţia de preşedinte al partidului, funcţie pe care ulterior a şi obţinut-o.
Cu toate acestea, Antonescu rămăsese în cursa pentru prezidenţialele din 2014. Liberalii, însă, chiar mulţi dintre cei care îi jurau credinţă şi îi spuneau că vor merge cu el până la capăt, au schimbat macazul! Antonescu a făcut, din nou, pasul înapoi, iar Iohannis a fost votat şi lansat cu mare tam-tam în cursa pentru Cotroceni!
Antonescu a pierdut pe mâna sa. A făcut erori de neconceput pentru un lider politic, probabil, sfătuit prost sau manipulat de strategii săi de campanie! Niels Shnecker a jucat şi de această dată la două capete! L-a subestimat pe Ponta, a avut încredere în unii oameni din partid, a crezut că reprezintă singura soluţie de candidat la prezidenţiale!
Este evident că sondajele în urma cărora Iohannis era mult mai bine cotat decât Antonescu au fost, cel puţin parţial, manipulate! Iar Ponta a răsuflat uşurat!
Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie, fie şi unul scurt, şi să ne închipuim o dezbatere electorală între Antonescu şi Ponta! Am dubii mari că Ponta s-ar fi prezentat la vreo confruntare! Ştie şi el, cât şi strategii săi de campanie, că Antonescu este infinit mai redutabil la capitolul discurs decât Iohannis, un politician fără verb care ar avea serioase probleme în a se face înţeles electoratului chiar şi într-o confruntare cu Theodor Stolojan!
La rândul său, prezidenţiabilul Iohannis a început deja să bâjbâie. A devenit ţinta tirurilor mass-media pesediste, iar procentele sale încep să scadă. Începe să înţeleagă ce înseamnă să faci politică la nivel înalt! Nu pare capabil să strângă voturile votanţilor de dreapta, despre cei nehotărâţi nici nu poate fi vorba!
Antonescu plăteşte, însă, preţul propriei suficienţe, propriei aroganţe, propriei incapacităţi de a înţelege politica. Vom vedea, însă, care vor fi performanţele „liberalului” Iohannis la alegerile din noiembrie! Cine va plăti preţul câştigării alegerilor de către Ponta? Iohannis? Orban? Blaga? Predoiu? Sau vreun alt lider bine ghiftuit al Alianţei Creştin Liberală?
Mă tem că tot milioanele de români vor fi nevoiţi să retrăiască coşmarul guvernării Năstase şi al regimului Iliescu!
Un editorial de Iulian Badea