Regimul Băsescu. Zece ani de diversiuni, abuzuri şi interminabile scandaluri!

Am votat cu Traian Băsescu. În 2004. Suprasaturat de abuzurile guvernării Năstase, de aroganţa lui Micky Şpagă, de şmenurile lui Cozmâncă, de duplicitatea crasă a lui Iliescu, de diversiunile lui Dâncu, de sfidările lui Mitrea, de obsesia obţinerii frauduloase a banilor europeni a familiei Puwak, de telefoanele date patronilor şi directorilor de ziare acaparate de pesedişti, venite pe filiera Dorina Mihăilescu, de toate mânăriile ordinare ale unui regim profund corupt, arogant şi ticălos pe care, stupoare!, unii aplaudaci ai actualei Puteri îl laudă din toţi rărunchii! Performanţele economice ale guvernării Năstase sunt regretate acum de unii care îi ridică osanale recent eliberatului din puşcărie Năstase, pe atunci atotputernic premier şi preşedinte de partid.

Traian Băsescu a câştigat miraculos alegerile prezidenţiale din 2004 pe fondul suprasaturării populaţiei de Ion Iliescu, Adrian Năstase şi toată gaşca de pesedişti avizi să acapareze după bunul plac România. Fără a se sinchisi să dea explicaţii cuiva. Cu atât mai puţin unei populaţii umilită şi îngenuncheată deseori de tupeul cronic al guvernării Năstase!

Din păcate, Băsescu a reprezentat o uriaşă dezamăgire pentru uriaşa majoritate a populaţiei. Toate promisiunile prin intermediul cărora a reuşit să ajungă la Palatul Cotroceni s-au dovedit a fi nişte iluzii. Spun asta pentru a evita sintagma de „minciuni sfruntate”, mult mai pliată pe realitatea alarmantă a ultimilor zece ani. Băsescu nu a făcut altceva decât să alunge de la toate pârghiile Puterii gaşca de pesedişti sfidători şi ipocriţi şi să instaleze în funcţii-cheie oamenii săi, de o obedienţă crasă şi mă refer aici la politicieni, procurori, chestori de Poliţie şi servicii speciale, iar lista se poate prelungi în toate cotloanele decizionale ale Puterii. Să ne aducem aminte cum Traian Băsescu, pe când deţinea funcţia de primar general al Capitalei şi se lupta de dimineaţă până seara cu „pesediştii ticăloşi care vroiau să distrugă definitiv PD”, promitea, ca şi lider al Opoziţiei, cum va depolitiza administraţia publică, cum va nimici traseismul politic, cum va umple Piaţa Victoriei cu ţepe în care urmau să fie traşi toţi corupţii României, cum va reda credibilitatea instituţiilor statului, cum va garanta independenţa Justiţiei, cum va reforma statul şi moderniza România!

Ce a urmat, se ştie! Dublu limbaj, atitudine revanşardă, obsesia malefică de a controla instituţii-cheie ale statului, refuzul de a juca rolul de mediator conferit de Constituţie, poziţii partizane în favoarea oamenilor săi din politică şi nu numai, transformarea şedinţelor CSAT şi a multor aşa-zise consultări de la Cotroceni în vendete personale, sunt doar câteva dintre acuzele ce îi pot fi aduse lui Traian Băsescu.Dorinţa sa de a conduce, cu orice preţ România a transformat guvernele Boc şi MRU în instrumente docile care au pus în practică, în poziţie de drepţi, toate directivele venite de la Cotroceni. Cu consecinţe devastatoare pentru credibilitatea unui stat ce se afundă tot mai adânc în mocirla neîncrederii.

Despre cei zece ani de mandat ai preşedintelui Băsescu, despre cele două tentative eşuate de suspendare a acestuia, despre modul în care a privit politica şi România, despre obsesia sa de a confunda ţara asta cu un vapor care trebuie dus la ţărm, doar în condiţiile şi conform indicaţiilor sale, impuse deseori cu forţa, se pot scrie mii de pagini. Realitatea este, însă, evidentă pentru fiecare român care are un dram de decenţă în a privi politica. Băsescu a eşuat lamentabil în demersul său ce s-a vrut unul providenţial. Nici nu putea să aibă o altă finalitate, cât timp preşedintele a fost incapabil să privească mai departe de interesele sale personale, de mizele sale mărunte, care au exclus cu brutalitate din ecuaţia decizională mult clamatul interes naţional.

Băsescu vrea să îşi conserve Puterea. A pariat sinucigaş pe simpatia sa, Udrea, un politician care nu poate convinge pe nimeni. Nici chiar lingăii din jurul său nu ar vota-o, dacă nu ar aştepta ceva consistent de la aceasta. Udrea nu poate obţine mai mult de cinci, şase procente, şi asta şi din cauza credibilităţii scăzute a susţinătorului său, aflat pe final de mandat la Cotroceni. Marea dramă este, însă, generată de faptul că cel ce va urma la Cotroceni după Băsescu, fie el Ponta sau Iohannis nu va putea schimba nimic în direcţia dorită de milioane de români.

Şi Ponta, dar şi Iohannis, sunt doar doi exponenţi ai unor grupuri de interese, ai unor găşti politice, care vor să obţină controlul asupra României. Baronii locali, oameni de afaceri controversaţi, urmăriţi de valuri de dosare penale, vor să obţină imunitatea în faţa unei Justiţii cetrebuie musai controlată şi subordonată unor interese de partid.

Ce păcat că ţara asta nu are şansa unui veritabil om de stat care să readucă speranţa milioanelor de români! Românii au nevoie de un Titulescu, nu de o copie nereuşită a acestuia. Românii au nevoie de un preşedinte corect, intransigent, bun mediator, nu de un primar obsedat să acumuleze proprietăţi după proprietăţi, în dispreţul cetăţenilor pe care îi reprezintă. Românii au nevoie de preşedinte neafectat de scandaluri, care a demonstrat ceva în profesia sa, implicit în politică, şi nu de o duduiţă numită şi susţinută în demnităţi importante pe criterii ce ridică serioase semne de întrebare. Când te perinzi în faţa unei populaţii sărace cu genţi de mii de euro nu te poţi aştepta la voturile celor mulţi, sfidaţi de ani buni chiar de regimul pe care vrei să îl perpetuezi!

 Un editorial de Iulian Badea