Pariul ministrului Doina Pană: „Tăieri ilegale zero din pădurile României!”(I)

Cotidianul online „Cronica Română” publică prima parte a unui amplu interviu cu ministrul Apelor și Pădurilor, Doina Pană. Ministrul Pană vorbește, printre altele, despre principalele proiecte pe care și le propune în mandatul de ministru, despre subiectul delicat al tăierilor ilegale de lemn dar și despre măsurile întreprinse în această direcție, despre Strategia Națională Forestieră, despre pădurile virgine și cvasi-virgine, despre actualul management al RNP-Romsilva, despre proiectele întreprinse în domeniul Apelor, dar și despre modul în care unele ONG-uri de mediu manipulează opinia publică.

Doamnă ministru Doina Pană, spuneți-ne, vă rog, câteva cuvinte despre dvs., despre activitatea dvs. profesională și politică…

Pe scurt, eu sunt, de meserie, inginer electrotehnist. Am lucrat doi ani ca inginer, apoi 30 de ani ca profesor de specialitate la un colegiu tehnic deci, tot în domeniu, dar pe partea de instruire, după care am  fost aleasă în Parlamentul României. În cariera de cadru didactic, am fost, pe rând, profesor, șef de catedră, director, inspector de personal, inspector general și secretar de stat în domeniul preuniversitar, în Ministerul Educației, în 2009. În politică, am intrat în 2004, deci activez de 13 ani, și am făcut acest pas plecând de la ideea că nu este suficient doar să stai pe margine și să îți exprimi nemulțumirea și că trebuie, până la urmă, să te implici, să intri în arenă și să pui umărul la rezolvarea multitudinilor de probleme cu care se confruntă România. Din acel moment, s-a produs o cotitură, dacă aș putea spune așa, în viața mea. Nu am trecut pe plan secund învățământul pentru că acesta va rămâne “dragostea vieții mele”, dar a trebuit să intru și în alte sectoare de activitate, gen dialog social, în momentul creării celui de-al doilea Guvern Ponta, în decembrie 2012, unde am deținut, timp de un an, și funcția de ministru pentru dialog social. A fost, până la urmă, o o etapă foarte benefică pentru că, deși am socializat o “viață întreagă” cu peste 1200 de elevi și părinți ai acestora, abia ca ministru, am înțeles, cu adevărat, cât de important este să asculți pe toată lumea. Când există mai multe minți, mai multe puncte de vedere, argumentele aferente, iese un lucru mult mai bun.

După perioada de ministeriat de la Dialog Social, am trecut, la începutul anului 2014, la Ape și Păduri. Tocmai părăsise Guvernul doamna ministru Varga, și eu, ca ministru pentru Dialog Social, eram la curent, din discuțiile purtate cu doamna ministru Varga în ședințele de guvern și nu numai, cu subiectul pădurilor, pentru că trebuia ca eu, ca și responsabil pentru dialogul social, să facilitez discuțiile pe spețele respective, dintre ministru și cei cu care acesta dialoga. Erau discuții aprinse pe atunci pe marginea noului Cod Silvic.

După care, am părăsit ministerul pentru că eu avusesem un portofoliu de ministru delegat pe Ape și Păduri. Practic, departamentul Apelor și Pădurilor, care se rupsese din Ministerul Mediului, a revenit la același Minister, care fusese adjudecat politic de ALDE, iar eu m-am întors în Parlament unde mi-am continuat activitatea, în special, pe domeniul Păduri. A fost atunci o bătălie uriașă pe marginea elaborării noului Cod Silvic. A avut o poziție vehementă, pe acest subiect, și președintele Iohannis.  Am elaborat, astfel, o nouă lege a contravențiilor silvice, amendând legea contravențiilor silvice din 2014 când, ca  ministru delegat pe Ape și Păduri, am decis primele măsuri în acest sens. Eu am cerut, de altfel, amendarea legii contravențiilor silvice în sensul în care am propus să se confiște, pe lângă cantitatea de lemne tăiate illegal, și mijlocul de transport aferent. Când m-am întors în Parlament, am reușit să finalizez această importantă lege, care mersese, practic, în pași de melc, prin Parlament, cât timp deținusem funcția de ministru delegat pentru Ape și Păduri.

Tot ca parlamentar, am făcut demersuri care vor continua, de altfel, pentru elaborarea unui nou statut al personalului silvic. Am amendat, de asemenea, propriul Cod silvic, pentru că acesta este un sistem de principii, am spus chiar că acesta este un fel de Biblie a Pădurilor, care conține tot ceea ce se întâmplă în domeniu. Prin legislația subsecventă, prin norme de implementare care înseamnă Hotărâri de Guvern sau Ordine de ministru, acesta se pune în aplicare.  Dacă aceste norme sunt date defectuos, consecințele pot fi pe măsură. Spre exemplu, în Codul Silvic, exista un articol, 60, care vorbea despre asigurarea cu prioritate a lemnului de foc pentru populație. Dar o hotărâre de guvern din 2016 a eliminat această prevedere, iar consecințele au fost uriașe. Și am spus, de altfel, că pentru a evita ca vreun alt govern, la fel de iresponsabil precum Guvernul Cioloș, să facă un lucru similar, am amendat Codul în sensul în care să se spună exact pașii prin care se poate asigura lemnul de foc pentru populație.

Ca o paranteză, vă pot spune că noi avem aproximativ 3,5 milioane de locuințe care se  încălzesc cu lemn de foc. S-a ajuns  la situația în care, dacă înmulțim 3,5 milioane de locuințe cu șase metri cubi, necesari, în medie, unei locuințe pe iarnă, rezultă 21 de milioane de metri cubi de lemn necesari încălzirii acestor locuințe. Și asta în timp ce noi exploatăm legal din pădurile României doar aproximativ 18 milioane de metri cubi. În consecință, chiar dacă am renunța la mobilă, la orice altceva, și tot ar fi insuficientă cantitatea de lemn de foc pentru populație. Dar este obligatoriu, înainte de toate, ca toată cantitatea de lemn de foc destinată acestui scop să meargă către populație.  Iar acest lucru să nu mai fie la cheremul/latitudinea, dacă pot spune așa, a unei firme. Pentru că, dacă o firmă licitează o parcelă, este problema acesteia ce va face cu cantitatea de lemn recoltată de aici. Nu avem pârghiile de a ne amesteca/de a cere explicații în acest sens. Din nefericire, s-a preferat să se trimită lemn de foc către marii procesatori, inclusiv către biomasă, în Ungaria, și s-a ajuns, astfel, la sume uriașe cu care este cumpărat lemnul de foc de către populație. Mă refer la 400-500 lei pentru un metru cub, mai scump, practic, ca lemnul industrial. Asta  am vrut, de altfel, să stopez prin amendarea Codului Silvic. Să apăr interesele și, până la urmă, nevoile populației care are nevoie de lemn de foc pentru iarnă.

Va trebui să analizăm bine această problema împreună cu comisiile de economie și energie din Parlament. O lege a biomasei este necesară, dar  trebuie identificate și alte soluții pentru că nu ne putem rezuma doar la lemnul de foc destinat populației. Pentru că, indiferent de măsurile identificate, niciodată nu va fi suficient lemn de foc pentru populație.

Nu în  ultimul rând, am revenit, în urmă cu mai bine de două luni, ca ministru al Apelor și Pădurilor în Guvernul Tudose. Am revenit, în primul rând, pentru că eu am demarat în 2014 mai multe măsuri radicale care mi-au adus, până la urmă, foarte mulți dușmani care, se pare, se tot înmulțesc.

În momentul în care, în 2014, am văzut  imagini satelitare comparative între 2008 și 2012,  și când am văzut că versanți întregi erau, practic, rași și nimeni, nici polițiștii, nici silvicultorii, nu se sesizase, am luat decizia de a adopta urgent măsuri radicale pentru stoparea acestui fenomen ce risca să ia amploare. Și pentru că sunt la bază inginer electrotehnist, am stat și m-am gândit cum le explicam elevilor mei cât de complet trebuie să fie făcută o schemă electrică pentru a elimina greșeala umană. Adică, fie și în cazul în care apeși pe butonul nepotrivit, schema trebuie să fie de așa natură încât să nu execute decât manevra corectă. Trebuiau identificate, de urgență, măsuri care să nu mai depindă, în totalitate, de factorul uman.

Și atunci mi-am pus, foarte logic, întrebarea: Când nu o să se mai taie lemn ilegal? Și tot eu am răspuns: când nu vor mai avea cui să-l vândă! Până nu rezolvi această problemă, oricâte controale ai face, nu vei putea stârpi flagelul tăierilor ilegale! Și m-am gândit așa: de când nu mai poți negocia cu polițistul rutier în privința vitezei cu care ai circulat? De când există radar!

Și, astfel, a plecat ideea privind Radarul Pădurilor. Este un sistem informatic eficient, l-am putut elabora foarte repede, pentru că baza de date privind pădurile României la nivel național există într-un sistem informatic mult mai mare. Deci, Radarul Pădurilor este, practic, un apendice al acestui sistem informatic.

În același timp, există un regulament european în vigoare, privind drumul lemnului din pădure până la destinatarul final care trebuie să fie urmărit nu în timp real, dar până pe data de cinci ale lunii următoare. Ocoalelele silvice, agenții economici trebuiau să comunice aceste date. Și ce  au comunicat până la urmă? Doar transporturile de lemn legal! Și, în consecință, am discutat cu firma care a realizat acest soft uriaș. Și am întrebat: nu putem face în așa fel încât aceste transporturi de lemn să fie urmărite în timp real? Iar răspunsul a fost:da! Și vreau să vă spun că toate cheltuielile nu au depășit modica sumă de 15.000 de euro!

Ce a adus, bun, radarul Pădurii? Într-un an de zile, au dispărut de pe piața lemnului tăiat ilegal circa patru milioane de metri cubi. Asta este echivalentul a patru milioane de arbori cu vârsta aproximativă de 70 de ani. Mai mult, coroborat cu o nouă lege a contravențiilor silvice care a introdus, printre altele, confiscarea mijlocului de transport, amenzi uriașe pentru tăierea și transportul ilegal de lemn, și cu noul Cod Silvic care aducea principii corecte, am ajuns ca, la ora actuală, din pădurile României, să se taie circa 400.000 de metri cubi ilegal pe an. Eu nu spun că este puțin, chiar îmi doresc ca tăierile ilegale să fie zero dar, dacă raportăm la 8,8 milioane de metri cubi tăiați ilegal, cât spune Raportul Curții de Conturi în 2013, este un salt uriaș. Din acest motiv, am cerut în permanent, de la tribuna Parlamentului, ca acest Radar să fie dezvoltat, am adresat scrisori deschise către premierul, pe atunci, Cioloș. De ce? În urma solicitărilor repetate, în perioada portofoliului ministrului Mediului, Grațiela Gavrilescu, a ajuns subiect de  ședință CSAT. Mai mult, există o hotărâre de ședință CSAT, în iunie 2015, ca Radarul Pădurilor să fie, din punct de vedere informatic, dezvoltat. A existat, de altfel, o rectificare bugetară în septembrie 2015, în valoare de 1,2 milioane de euro, astfel încât, în trei ani, să aibă loc această dezvoltare a sistemului informatic. Nu s-a întâmplat, din păcate, nimic!

Mai mult, în contextul unei gălăgii infernale pe subiectul tăierilor ilegale, în 2016, s-au luat două decizii. Una bună și o salut! Este vorba de aplicația Inspectorul Pădurii care este, în realitate, doar o interfață a Radarului Pădurilor în sensul că eu, concomitent cu radarul, am introdus și sistemul 112 pentru populație. Și atunci mi-am spus că este bine pentru că se degrevează și sistemul 112 și se dă și o satisfacție populației care consideră, până la urmă, orice transport de lemn, unul ilegal. Și astfel, populația putea să-și descarce o aplicație pe telefon și să urmărească singură dacă transportul respectiv este legal sau ilegal. În cazul în care se vedea pe aplicație că transportul este illegal, se suna la 112. Salut acest sistem care funcționează în continuare pentru că întregul sistem este la STS, mentenanță fiind tot la STS. Dar, mergând pe niște idei excepționale de dezvoltare, pe 17 august 2016, s-a încheiat un contract de dezvoltare care viza practic solicitarea CSAT și ceea ce dorisem noi, toți, până la urmă. S-a încheiat un contract pe patru luni de zile, nerealizabil din start la ce dezvoltări se cereau, dar, printr-un act adițional sau un contract cadru anual, se putea implementa fără probleme. Astfel că s-a plecat cu stângul din start și au procedat la o atribuire direct, deși suma era mai mare de 500.000 de euro și firma la care au atribuit acest contract nu era proprietarul tuturor modulelor care trebuiau dezvoltate. Și, în al doilea rând, probabil mergând pe ideea că 17 decembrie era termenul de finalizare a contractului, dată la care guvernul tehnocrat oricum părăsea Palatul Victoria, având loc între timp alegeri, au cerut suplimentări față de caietul de sarcini, și anume, foarte multe dezvoltări ulterioare ale proiectului. Până la urmă, și acestea erau bune până la un punct, dar, din start, nu mai putea permite respectivei firme să se încadreze în cele patru luni prevăzute în contract. Însă au dat de înțeles că va fi un act adițional. Și cum acest lucru nu s-a întâmplat, a venit data de 17 decembrie, nu s-a mai semnat niciun act adițional și nici nu a rezultat un produs final. În contract, se stipula foarte clar și anume patru luni pentru dezvoltare și cinci ani pentru  mentenanța! Mentenanța o asiguri, este logic, doar după ce faci recepția produsului final.

Mai mult decât atât, și aici intrăm în zona crepusculară, în 21 decembrie, Guvernul Cioloș a dat o Hotărâre de Guvern care să o modifice pe precedenta, în sensul ca dezvoltările care trebuiau să rezulte din acel contract să se aplice. Deci, când știi că pe 17 decembrie, data limită a contractului, nu ai recepționat un produs final, nu există acea dezvoltare solicitată și nici nu ai semnat un act adițional pentru prelungirea perioadei contractuale, dai o Hotărâre de Guvern pentru aplicarea contractului?  Nu are nicio logică, mai ales că nu s-au limitat doar la atât. Nu știu de unde atâta lipsă de imaginație la fostul guvern tehnocrat!

Cu surle și trâmbițe, au lansat o altă variantă a Inspectorului Pădurii, mai précis, un portal în care, în baza unor imagini satelitare, tot la două zile, urma să se depisteze zonele de pădure de unde dispăreau arbori. Și să se dea alerte în cazul tăierilor ilegale. Ideea este bună, însă, se omite un aspect foarte important.Și anume, faptul că, în pădurile României, se taie legal 18 milioane de metri cubi. Pentru ca această aplicație să fie funcțională, ea trebuia finalizată. Și anume, era obligatoriu ca peste aceste hărți să se suprapună tot ceea ce înseamnă amenajamente sillvice, actele de punere în valoare, autorizații, tot ceea ce înseamnă exploatare legală, astfel încât tot ceea ce apare ca alertă să fie lemn tăiat ilegal, nu cel tăiat legal!

Vreau să vă spun că numărul alertelor a depășit 6.000, o țară întreagă a fost isterizată, gărzile forestiere au întrerupt aproape orice activitate, ocupându-se de verificarea acestei avalanșe de alerte.  Știți câte tăieri ilegale au fost confirmate în cazul celor peste 5.900 de alerte venite de la populație? 17!

„Radarul  Pădurilor este, practic, copilul meu”

Cum caracterizați situația găsită la Ministerul Apelor și Pădurilor în momentul preluării mandatului?

După cum vă spuneam, acesta este stadiul la care doamna ministru Petcu a preluat ministerul. Chiar discutasem cu dânsa și vroiam să începem cu o comisie parlamentară pe tema aceasta. Venirea mea la minister a adus, în privința subiectului de care am discutat, un nou caiet de sarcini și o nouă licitație.  Bineînțeles că vom prelua și această dezvoltare privind hărțile satelitare pentru că este foarte utilă, dar trebuie să avem în vedere un contract legal și dus până la capăt. De ce spun acest lucru?  Hotărârea CSAT are ca termen de realizare trei ani. Asta înseamnă până la jumătatea anului 2018. Și eu sunt obligat ca ministru să pun în aplicare, în acest termen, hotărărea CSAT. Mai ales că Radarul  Pădurilor este, practic, copilul meu dacă pot spune așa. Și pentru ca lucrurile să meargă foarte repede, am făcut o plângere la Parchetul General și am cerut rezolvarea ei cu celeritate pentru că, din fericire, nu există și prejudiciu material direct, în sensul că nu s-a plătit nimic pentru acel contract. Singurul prejudiciu este generat de faptul că s-a stagnat luni de zile cu dezvoltarea acestui sistem informatic. Și este un prejudiciu și pentru firma respectivă care a muncit și a realizat produsul în proprție de 70-80% și nu a primit niciun ban. Dar, până la urmă, și firma a realizat fundătura în care s-a ajuns și a trimis o scrisoare spre știința Ministerului Mediului (domeniul Apelor și Pădurilor, în 2016, era în subordinea Ministerului Mediului) în care  recunoaște foarte clar că acel contract nu mai există și că ambele părți semnatare declară, practic, nul contractul. A fost vorba practic de o întrerupere amiabilă a contractului.

În acest moment, lucrăm la un caiet de sarcini și vreau, cât mai repede, să finalizăm această licitație. Aștept și un feedback din partea instituțiilor care verifică acest contract. Voi ieși, însă, destul de rapid cu această dezvoltare a sistemului informatic , cel târziu până la finele acestui an.

 „O nouă lege a personalului silvic, prioritară”

Subiectul pădurilor rămâne unul de actualitate. Cantitatea de lemn tăiată ilegal din pădurile proprietate publică a statului este în continuă scădere datorită controalelor RNP-Romsilva, în timp ce, în pădurile private, situația este dezastruoasă? Care este explicația? Și, concret, care sunt măsurile luate de către Ministerul Apelor și Pădurilor pentru a preîntâmpina acest flagel?

Din punctul meu de vedere, s-a făcut o greșeală foarte mare în momentul în care s-a retrocedat pădurea unor persoane fizice. Trebuia ca proprietarul să primească actul de proprietate cu condiția exploatării, administrării și pazei acestora de către stat, urmând ca fiecare proprietar să primească, în cont, sumele aferente din această administrare. Abia atunci pădurile României ar fi fost în siguranță. Au  existat trei runde de împroprietăriri fără să fie însoțite de o legislație aferentă. Românii nu au înțeles, când au primit înapoi suprafața de pădure, că acesta nu este orice fel de bun și, înconsecință, poate face orice cu acesta. Pădurea nu are numai un rol economic, ci și un rol social, dar și unul ecologic. Și că regimul silvic trebuie respectat indiferent că este vorba de pădurea statului sau a privaților. A fost un gol legislativ timp de câțiva ani, iar unii proprietari de păduri au deprins metehne greșite. La ora actuală, situația s-a rezolvat în contextul în care și pădurile de stat și cele private au același regim. Este adevărat că acei versanți care au fost rași nu țineau de administrarea RNP-Romsilva, ci aparțineau unor mici proprietari. Nici până astăzi, multe dintre dosarele penale nu au fost rezolvate de instituțiile statului, în sensul de a exista sentințe clare de condamnare. La ora actuală, situația a revenit la normalitate. Până în 2015, la adoptarea noului Cod silvic, erau, practic, descoperite 1,2 milioane de hectare de pădure care înseamnau proprietăți sub zece hectare. În România, după cum se știe, pădurile se exploatează pe baza unor amenajamente silvice. Avem o școală de silvicultură foarte bună, exemplu de bună practică la nivel mondial.

Amenajamentele silvice spun ce poți face timp de zece ani pe suprafața de pădure respectivă. Au trecut zece ani se va face un alt amenajament. În permanență, lucrezi pe baza unui amenajament silvic. Pentru un amenajament, care poate fi făcut de Institutul de Cercetări al Silviculturii sau de firme specializate, trebuie să ai minim 100 de hectare. În cazul acestor 1,2 milioane de hectare de pădure, care însemnau păduri sub zece hectare, o parte dintre proprietari s-au putut asocia în sensul că, geografic, suprafețele de pădure erau alăturate și au putut face aceste amenajamente. Cu toate acestea, au rămas 450.000 de hectare care nu puteau, fizic, să aibă un amenajament. Deci era, până la urmă, și o nedreptate pentru proprietarii de păduri care, fără amenajament, nu puteau exploata nimic. Și atunci, pentru că lucram și la Codul Silvic, am făcut un search văzând ce se întâmplă în acest sens în alte țări, în UE. Și am constatat cu stupoare că în nicio țară a UE nu există amenajamente pentru suprafețele mici. În UE este, în cazul micilor proprietari, un simplu ghid de bune practici. Ori, la ce se întâmplase în pădurile României, era imposibil, hilar, să ieși doar cu un Ghid de bune practici. Acesta nu ar fi rezolvat nimic. Și am modificat Codul Silvic în sensul în care devii proprietar sub zece hectare de pădure, dacă închei un contract cu un ocol silvic de stat sau privat, pe minimum zece ani, care să îți asigura paza și lucrările aferente și, în consecință, ai dreptul să exploatezi cel mult trei metri cubi pe an. A fost un scandal monstru. A fost unul dintre motivele pentru care președintele Iohannis a întors înapoi la Parlament Codul Silvic.

De altfel, când am amendat din nou Codul Silvic pentru lemnul de foc, am majorat la cinci metri cubi pe hectar pe an! În acest moment, nu mai avem nicio o suprafață de pădure neadministrată în România. Mai mult, prin modificarea Codului Silvic, am trecut toate suprafețele de pădure, obligatoriu, în pază. Inclusiv pădurile la care nu se știu proprietarii. Pentru că aici a fost, până la urmă, cel mai mare jaf, și anume, în păduri private fără amenajament silvic sau fără proprietari. La ora actuală, ne îndreptăm spre dezideratul de care vă vorbeam și consider că, în afară de etapa dezvoltării sistemului informatic, mai am o prioritate, și anume, să elaborez o nouă lege ce privește statutul personalului silvic. Pentru că, în Codul Silvic, nu poți vorbi de personal ci doar de pădure.

 Ce va conține această lege privind statutul personalului silvic?

Vreau, prin această lege, ca toți cei care nu și-au făcut treaba să plece din rândurile silvicultorilor. Dar, în același timp, vreau să-i protejez pe cei de bună credință pentru că, din păcate, pe nimeni nu interesează faptul că avem o școală de silvicultură foarte bună și că avem și un personal silvic devotat pădurii. Bilanțul, în cazul silvicultorilor, este macabru: patru morți și 12 angajați spitalizați pentru că au încercat să țină piept mafiei din păduri. Acești silvicultori trebuie recompensați, inclusiv printr-o salarizare corespunzătoare. În sensul că tu, ca stat, nu poți să-i dai o gestiune uriașă unui pădurar care, pentru a o putea păzi, trebuie să trăiască, practic, în pădure, ba mai mult, poate este singur întreținător de familie și să îi dai un salariu de doar 1.000 de lei. Acești oameni deosebiți trebuie respectați! Vreau să existe un echilibru în privința salarizării și toți silvicultorii de bună credință, și nu sunt puțini, care sunt devotați pădurii, să fie recompensați printr-o salarizare decentă. Și, bineînțeles, toți cei care nu și-au făcut treaba să părăsească sistemul.

„Nu există derapaje la RNP-Romsilva”

Sunteți mulțumită de actualul management al RNP-Romsilva?

Eu țin legătură permanent cu actuala conducere a RNP-Romsilva. Chiar dacă  Romsilva, multă lume nu știe, nu este în subordinea Ministerului Apelor și Pădurilor, ea  funcționează pe 109, pe sistem corporatist și sunt un fel „de stat în stat” și nu spun asta ca pe un reproș. Au un Consiliu de Administrație care coordonează activitatea, Regia fiind sub autoritatea Ministerului. Tot ceea ce înseamnă act normativ merge de la noi către ei. Ei nu sunt în subordinea Ministerului, în subordinea noastră fiind doar Gărzile Forestiere. Noi avem un reprezentant în Consiliul de Administrație al RNP-Romsilva care la fiecare ședință a CA merge cu un mandat bine definit din partea Ministerului. Nu am vreo nemulțumire legată de actuala conducere a Regiei. Sunt mulțumită de activitatea directorului general, Ciprian Pahonțu. Nu am ce să îi reproșez acestuia, nu am de ce să mă plâng, a răspuns, împreuna cu echipa domniei sale, la toate sugestiile pe care noi le-am dat. În concluzie, nu există derapaje la RNP-Romsilva.

Un interviu realizat de Iulian Badea

Partea a doua a interviului cu ministrul Apelor și Pădurilor va fi publicată miercuri 6 septembrie.