Academicianul Mircea Ifrim, o viață dedicată domeniului științelor medicale!
Cotidianul online „Cronica Română” publică un nou interviu cu academicianul Mircea Ifrim, un ambasador al lumii medicale, care și-a dedicat, în exclusivitate, viața domeniului științelor medicale. Medic, anatomist, antropologist, profesor universitar, dar și secretar general al Academiei de Științe Medicale, academicianul Mircea Ifrim, a fost selectat, în 2015, în „Encicliopedia Inteligenței (Intelligentsia)”, care reprezintă un compendium privind marii gânditori, practic, mințile luminate ale secolului XXI, tipărit în SUA, sub auspiciile Bibliotecii Congresului SUA, în „Introductory” în care se găsesc doar 20 de personalități ale lumii. Acest fapt reprezintă, fără discuții, o recunoaștere internațională a activității academicianului Ifrim în domeniul medical.
Domnule academician Mircea Ifrim sunteți un ambasador al lumii medicale care are o bogată activitate științifică. Spuneți-ne câteva cuvinte despre ultima dumneavoastră lucrare respectiv Tratatul de Antropologie Medicală Morfofuncțională, Motrică, Culturală și Metapsihologică…
După cum se știe, liniile principale ale activității mele științifice sunt anatomia funcțională clinică și topografică, antropologia, malformațiile congenitale, studiul țesutului conjunctiv ca sistem de reglare al organismului , în acest sens având o serie de lucrări care privesc, inclusiv, modul în care trebuie făcută o bună organizare sanitară.
M-aș opri, cu această ocazie, asupra ultimei mele lucrări respectiv Tratatul de Antropologie Medicală Morfofuncțională, Motrică, Culturală și Metapsihologică. Această lucrare aduce o serie de elemente noi privind ființa umană. Antropologia este, de fapt, știința care se ocupă cu „fenomenul om” privit sub toate aspectele. Aspectul medical este foarte important întrucât, în funcție de particularitățile individuale ale persoanei , atât tratamentul, cât și predictibilitatea posibilității unor îmbolnăviri , dar și profilaxia apariției lor ține, de asemenea, de individualitatea persoanei în cauză. În acest context, se stabilesc tipuri constituționale care dau informații foarte importante pentru practica medicală.
În ceea ce privește antropologia motrică aceasta este o componentă, care, fără modestie, trebuie să spun că îmi aparține. Prima lucrare de antropologie motrică, pe care am elaborat-o și tipărit-o în 1988, reprezintă caracteristicile motricității ființei umane. Ființa umană, în motricitatea ei, are forță, rezistență, viteză și îndemânare. Aceste elemente, pe de o parte, sunt foarte importante pentru performanța sportivă, fiind bazate genetic, și pe de altă parte pentru viața de zi cu zi în condițiile în care exersarea motrică este un element de prevenire al îmbolnăvirilor. Antropologică motrică este deosebit de importantă atât pentru sănătate, cât și pentru cunoașterea identității unei țări. Vreau să vă spun că împreună cu președintele Federației de Gimnastică, Nicolae Vieru, am elaborat un sistem de selecție în gimnastică pe bază genetică. Sistemul este de importanță majoră întrucât antrenamentul pentru un performer în gimnastică începe, după cum știți, la cinci, șase ani. Și aici trebuie făcută o corelare între selecția unei fetițe sau a unui băiat la cinci ani și performanța care vine ulterior (la 10, 12 ani ). Dacă o fetiță pe care o selectez este o hiperpoliculinemică și ajunge la vârsta pubertății să aibă un bazin foarte dezvoltat,cu un diametru mare, cu glandele mamare foarte dezvoltate, ea nu va mai putea face performanță. Astfel, acest mod de selecție mă ajută foarte mult în sensul în care cunoscând părinții și bunicii și utilizând anumiți indicatori voi ști să selectez, în așa fel, încât munca de cinci, șase ani, să nu fie dusă în zadar. Este un sistem secret, până la ora actuală, care a dat rezultate în gimnastică.
Pe de altă parte, această antropologie motrică are o componentă foarte importantă în ce privește identitatea noastră națională. România este o performeră cunoscută în gimnastică, după cum știm Nadia Comăneci a inaugurat o nouă eră în gimnastică. În fotbal, de asemenea, am avut și avem personalități, ambasadori ai acestui sport, precum Hagi, dar și alți mulți alți performeri cunoscuți în întreaga lume. În fotbal îți trebuie îndemânare, rapiditatea răspunsului și a reacției la mișcare, de altfel, sportul de performanță este o chestiune nu numai de fizică a corpului, dar și de inteligență, de capacitate de răspuns. Foarte puțină lume știe că sportul de performanță este o știință în care fiziologia antrenamentului sportiv, fiziologia și modalitatea de selecție, nu mai vorbesc aici și de munca titanică pe care trebuie să o desfășoare acești sportivi de excepție, reprezintă un element esențial în obținerea performanței. Și,după cum vedeți, noi avem o identitate nu numai în gimnastică, dar și în fotbal, rugby, handbal ( unde am fost campioni mondiali atât la masculin, cât și la feminin! ).
Dincolo de acest aspect, antropologia morfofuncțională înseamnă întreaga structură morfofuncțională care este individuală. Aș sublinia ideea pe care a enunțat-o Parcelsus care spune că este mult mai important să știi ce fel de bolnav are o anumită boală decât ce fel de boală are un anumit bolnav. Deci știu capacitatea lui, individualitatea lui și măiestria medicului vine tocmai pentru a adapta tratamentul la această situație.
Antropologia culturală joacă un rol extrem de important în această lucrare. Ce legătură poate fi, domnule academician Ifrim, între un om de cultură și un medic foarte bun?
Antropologia culturală, fenomenul culturii, al gândirii, al aprofundării unor aspecte filozofice, sociale, aparține, de asemenea, ființei umane. Și aș spune că este foarte legată de medicină întrucât medicul acționează nu numai prin medicamente, dar și prin modul în care se adresează pacientului și îi câștigă încrederea. Aici intervine componenta psihologică în care pacientului îi creezi încrederea că va fi vindecat și asta înseamnă, poate, mai mult decât medicamentul în sine.
Un medic trebuie să fie un om de cultură, ceea ce este o noțiune extrem de complexă. Am avut ocazia, pe când eram secretar general al UNESCO, să-l cunosc pe marele Soljenițîn. M-a primit la el și, cu această minunată ocazie, mi-a dăruit o carte cu dedicație și mi-a spus să o citesc. În ce constă, în linii mari, aceasta? Un redactor îl întreabă pe Soljenițîn despre intelectualitatea sovietică. Soljenițîn răspunde: nu am nicio părere pentru că nu există! Replicând, reporterul îl întreabă pe acesta: cum puteți să faceți o asemenea afirmație în contextul în care în acea perioadă a fost trimisă rachetă pe Lună, s-a făcut parapsihologie, au existat cercetări excepționale în toate domeniile. De acord cu dumneavoastră însă faceți o confuzie îi răspunde Soljențin. Faceți confuzia, a adăugat Soljențin, între omul instruit și intelectual. Omul instruit este cel care își cunoaște perfect profesia și are performanțe în acest domeniu. Omul de cultură este cel care, dincolo de profesia sa citește, caută idei noi, elaborează studii, filozofează, își pune semne de întrebare. Acest lucru nu este la îndemână într-o dictatură!
Despre antropologia metapsihologică, un alt capitol important în lucrarea dumneavostră, ce ne puneți spune?
Nu în ultimul rând, în lucrarea mea se vorbește de antropologie metapsihologică. Vreau să vă spun că, mai ales în ultimul timp, sunt o serie de fenomene care apar și care prin sistemul nostru actual de cunoștințe nu le putem explica. Aceste fenomene există dar nu există o explicație în privința lor.
Să vă dau un exemplu în acest sens. Este un celebru medic și psiholog american, Powell, care a scris o carte intitulată „Miracole”. Carte, în care acesta prezintă doar faptele fără a identifica și explicațiile acestora. Acesta lasă la îndemâna cititorilor explicația acestor evenimente. Spre exemplu, la Paris se întâmplă un accident de mașină. Se dă toate detalii pe marginea evenimentului inclusiv numele persoanei respective. Persoana intră în comă și este internată în spital și în timpul comei persoana are o revelație. Se ridică și începe să vorbească. Spune că a fost o prințesă egipteană și este îngropată în Egipt, în locul X, și pe mormântul său scrie următorul fapt și persoana se ridică și scrie cu litere din alfabetul egiptean ceea ce era notat cu hieroglife pe mormântul acela. Își revine din comă, nu-și amintește nimic din toate acestea. Francezii, din curiozitate, fac cercetări și identifică mormântul respectiv. Explicația nu există.
Mai departe, vă pot da un alt exemplu , de această dată din România. Marele chirurg, Radu Cornel, după ce i-am povestit acest lucru îmi spune că a avut o pacientă săracă, de la țară, care a făcut o operație de colicist, colicistsectomie, și în timpul operației aceasta a început să vorbească, deși era sub anestezie, într-o engleză perfectă. Nu vorbesc de o engleză, învățată în România, ci de o engleză perfectă în care a fost întrebat cum decurge operația. Marele chirurg îi răspunde, se termină operația, pacienta iese din anestezie, nu-și amintește nimic !
Sunt aceste fapte inexplicabile și aș vrea să vă spun că la Vatican există un institut condus de un mare cercetător care caută să dovedească existența Divinății prin metode științifice. Și a obținut o serie de rezultate. Natural, privind Divinitatea, aș spune că nu poate să existe un Dumnezeu unic ca la evrei, un Dumnezeu cu trei fețe ca la noi creștinii (Dumnezeu Tatăl care a creat lumea, Dumnezeu Fiul- Iisus care a mântuit lumea și Duhul Sfânt care conduce lumea) un Dumnezeu numit Allah la care se închina islamicii și un altul, Buddha pe care îl are Extremul Orient, ci doar un unic Dumnezeu. Iar Fridrih Direnmat, marele filozof german, face următoarea comparație. Noi suntem niște orbi, iar Dumnezeu este un elefant și după cum am pus mâna pe laba din față, din spate, pe dintele de fildeș sau pe trompă, venerația noastră, ritualul nostru este deosebit, dar, practic, divinitatea este unică.
Antropologia metapsihologică vine și aduce o serie de elemente. Termenul de metapsihologie înlocuiește termenul de parapsihologie, fiind introdus de către laureatul Premiului Nobel, Reich, de la cuvântul metafizică. Se cunoaște un lucru și anume că simțurile noastre urmează progresiv un algoritm neperian de 2,14. Între auz și văz este un loc în care la 2,14 nu apare niciun simț. Se pare că acesta este simțul premoniției. Cei care au premoniție, spre exemplu Nostradamus, la Paris există un medium pe care îl consultă și Sarkozy și Hollande, dar și alți mari politicieni.
Tipul constituțional metapsihologic este deosebit de important. În lucrarea mea, în care am o serie de colaboratori, unii dintre elevii mei de la catedră, dar și oameni de mare ținută (unii dintre ei, din păcate au decedat! ) cu care am lucrat împreună, precum academicianul Preda, academicianul Săhleanu. Acești oameni arată faptul că într-adevăr există acest aspect în care corpul uman este corpul fizic care moare, apoi corpul eteric, corpul astral, corpul mental, corpul spiritual, care se desprind , merg în lumea celestă unde are loc Judecata de apoi și urmează hotărârea pe care o ia Divinitatea.
Aș recomanda, de asemenea, cartea unui american, Donald Walsch, care este intitulată Conversații cu Dumnezeu. Ce este această carte în esență? Donald Walsch a fost un mare miliardar american care a ajuns cerșetor. Cerșetorii au pus mână de la mână i-au luat haine și, ulterior, s-a prezentat la un post de televiziune și în urma unui concurs a obținut un post. A redevenit, ulterior, un om foarte bogat. În aceste condiți el se adresează lui Dumnezeu și îl întreabă: Dumnezeule de m-ai pedepsit în halul ăsta? Cu ce am greșit? Și atunci începe, în cap, să audă vocea lui Dumnezeu. Cartea constă în întrebări puse de el și răspunsuri date de Dumnezeu. Este foarte interesantă, profundă, și dacă stai să te gândești un om obișnuit nu poate da asemenea răspunsuri. De pildă, la un moment dat, Donald Walsch întreabă: Resursele sunt limitate, populația crește în progresie geometrică, resursele în progresie aritmetică, teoria lui Malthus, și de aici izbucnesc războaie… Dumnezeu răspunde: Asta este greșeala voastră. Te rog să vezi, și dă cifre exacte, cât se cheltuie în fiecare secundă pentru înarmare. Dacă aceste sume fabuloase s-ar da populației precare material din Africa și alte colțuri ale globului ar fi suficient pentru toată lumea. Voi oamenii sunteți vinovați, mai spune Dumnezeu!
I se mai pune, de altfel, întrebarea dacă există rai și Iad. Nu există, răspunde Dumnezeu. Raiul și iadul sunt pe Pământ. La Mine, corpul spiritual ajunge la judecată, iar Eu trimit acest corp pe pâmânt și pot să-l transform și într-un câine de pe stradă care nu-și găsește apă și mâncare, dar și într-un om cu o situație foarte bună. În momentul în care a ispășit toate pedepsele și este imaculat ajunge în lumea celestă, în cortegiul meu de îngeri. La care Donald Walsch întreabă: Hitler ce pedeapsă a primit? Lui Hitler, nu i-am făcut foarte mult rău, răspunde Divinitatea, pentru că Hitler că nu a făcut singur ce a făcut, el a fost susținut de o populație numeroasă. Au fost milioane de oameni care își pierduseră rațiunea. Eu nu puteam să-i pedepsesc pe toți la fel de crunt și pe Hitler mai mult decât pe ei. Eu împart Dreptatea în modul în care vă ispășiți pe Pământ aceste pedepse.
Este o carte foarte interesantă a cărei citire aș recomanda-o și care spune foarte mult și dovedește, prin răspunsurile date de Dumnezeu, că este vorba de o depășire a capacității noastre de gândire în modul în care vedem omenirea.
Printre colaboratorii dumneavoastră în elaborarea acestei lucrări se numără și marele profesor anestezist Litarcec…
Revenind la cartea mea vă pot spune că, într-adevăr, am ca și colaborator pe marele profesor anestezist Litarcec. Cu ani în urmă când s-a cerut de către un fost mare lider comunist să vină un anestezist din Austria, acel austriac a spus că nu are niciun rost să vină în țara noastră, cât timp există, în România, un anestezist eminent ca Litarcec. Profesorul Litarcec interpretează ecuația lui Einstein dovedind existența Divinității. Deci, tipul nostru constituțional are și această componentă metapsihologică.
Această lucrare este foarte importantă atât pentru medici, pentru psihologi, pentru lumea sportului, cât și pentru întreaga populație care ar trebui să gândească la aceste lucruri. În momentul în care începem să calcăm cele zece porunci (după părerea mea tot ce se cheamă etică, deontologie, nu este decât un plagiat după cele zece porunci! )moralitatea noastră se deteriorează. În momentul în care cât mai multă lume începe să conștientizeze de acest fapt, atunci lucrurile s-ar schimba radical la nivel planetar. Vedeți,dumneavoastră, asistăm la ora actuală la o degringoladă planetară.
Această existență a unui stat islamic, a acestor oameni care și-au pierdut uzul rațiunii, în momentul în care au distrus monumentul de la Palmira, monument pe care l-am văzut și care este este sub apanajul UNESCO, este un sacrilegiu. Toate aceste lucruri trebuie puse la punct. Aceste războaie nu sunt decât niște orgolii între conducători, dar nu are nicio vină copilul sau bătrânul care este o victimă a acestor orgolii. Sunt de acord cu globalizarea pentru că dacă am fi cu toții cetățeni ai Planetei și dacă am înțelege că este mai mult decât necesar un nivel de trai decent pentru toată lumea lucrurile ar evolua în direcția dorită.
Întotdeauna am considerat că cei care au averi de milioane, zeci, poate sute de milioane de euro, din furat, sunt niște oameni bolnavi. Nu duci nimic cu tine! Eu am văzut 74 de țări și vă spun că România este mai frumoasă decât Elveția. Avem marea problemă că nu avem o țată aranjată, cu infrastructură adecvată. Normalitatea înseamnă decență inclusiv din punct de vedere material. Acumularea de bogății uriașe este o anormalitate.
Până la urmă ajungem tot la demnitate și identitate națională. Cât de importante sunt demnitatea și identitatea națională pentru evoluția unui popor?
În primul rând, să ai identitate națională, pentru că această identitate definește o națiune.Și o națiune este cu atât mai bogată cu cât implementează în cultura ei alte culturi ale altor națiuni. Când eram secretar general al UNESCO am tipărit cartea „ Cultura evreilor în contextul culturii românilor” și am arătat acolo cum această cultură evreiască îmbogățește și dă o nuanță de identitate culturii române. În niciun caz nu putem vorbi de negarea identității noastre. Repet, suntem o putere culturală, suntem creștinați de la anul 300, avem un Coandă care a descoperit avioanele cu reacție, avem un Bagdasar care a făcut primele operații pe creier și a uimit Europa, și trebuie să avem, înainte de toate, demnitate națională. Chiar când tratezi cu o țară mare trebuie să fii demn și aici avem o mare parte de vină, neavând măsura în a ne prețui valorile. Eu, personal, nu pot să concep faptul ca un rezident în anul II care nu și-a terminat studiile și mai este și fotomodel să fie propus ministru al Sănătății. Bine că s-a revenit asupra deciziei că ajungeam de râsul Europei. Cum era posibil ca acest tânăr să vină să conducă academicieni recunoscuți de SUA, Franța, de comunitatea internațională.
Mai mult, nu pot să fiu de acord și vă spun că ne decredibilizăm ca țară, în momentul în care oameni condamnați penal continuă să ocupă funcții. Prezumția de nevinovăție înseamnă dreptul de a te apăra, dar nicidecum dreptul de a rămâne în funcție. În toate țările civilizate când ești urmărit penal îți dai demisia din funcția deținută și poți reveni după ce instanța te absolvă de acuzațiile aduse.
Trebuie să gândim foarte adânc și să folosim valorile pe care le avem. Poporul român este în clasamentul IQ-ului și al inițiativei, în Biblioteca Congresului SUA, între primele locuri. Suntem un popor foarte inteligent și avem o țară foarte bogată. Trebuie în primul rând să ne respectăm pe noi și asta înseamnă să fim conștienți cine suntem și de identitatea noastră ancestrală care există și nu poate fi negată de nimeni. În al doilea rând trebuie să avem demnitatea omului care are valoare. Nu se poate să devină conducător un om care nu a condus trei oameni în viața lui. El trebuie să aibă experiență. În Parlament trebuie să avem personalități din domeniile lor de activitate, care vin și fac legi. Toată stimă pentru faptul că ai absolvit la Harvard, deși în paranteză fie spus nu oricine are 25.000 de dolari să plătească, anual, școlarizarea. Asta nu-ți dă dreptul, spre exemplu, ca fără experiența necesară să devii ministrul Finanțelor. Ministru poți să fii după ce ai trecut prin treptele pregătirii profesionale necesare ocupării acestei demnități.
În ce privește am început cariera medicală ca medic de circumscripție în Răchițele, județul Cluj, și am ajuns pe vârful ierarhiei trecând prin toate aceste etape profesionale. Iar Napoleon spunea un mare adevăr: Generalul care nu a fost soldat este cel mai mare pericol pentru trupă!
Un interviu realizat de Iulian Badea